amfms banner 2017

Asociatia Medicilor de Familie Mures

Something went wrong with the connection!

Relatiile medic – pacient

Relatiile medic – pacient

Dorim sa detinem controlul permanent asupra vietii noastre. Ne controlam cariera, ne controlam sentimentele, ne controlam relatiile. Mai nou, dorim sa fim propriii nostri vindecatori. Vrem ca relatia medic-pacient sa fie una de parteneriat. Dar oare e bine ce facem?

Dupa nasterea baietelului meu am fost pusa intr-o situatie delicata. Trebuia sa aleg un medic pediatru. Eram hotarita sa-l aleg pe cel mai bun, sa fac numai ce trebuie, sa fiu sigura ca, cel putin din acest punct de vedere, copilul meu nu va avea niciodata nici o problema. Mamele exagereaza uneori cind e vorba de sanatatea odraslei lor, iar eu nu sint o exceptie. Am consultat opt pediatri. I-am intrebat pe fiecare in parte cum cred ca pot rezolva problema mea. Din fericire, obisnuita cu interviurile, a pune intrebari a devenit pentru mine o a doua natura. Unii dintre medici au fost revoltati ca sint astfel „interogati”, altii m-au tratat cu superioritate. Pentru ei nu eram altceva decit o alta „mama isterica”.

Dar cind a venit vorba despre noile metode de alimentatie, despre care citisem pe Internet, o singura persoana avea idee despre ce vorbesc. Evident ca ea a fost cea pe care am ales-o. Am avertizat-o inca de la inceput ca nu intentionez sa fiu un pacient comod. A raspuns rizind ca-i plac provocarile. Se pare ca am procedat corect, pentru ca, pina acum, nu pot descrie tratamentul ei altfel decit ca fiind exemplar. Acum zece sau douazeci de ani aceasta istorioara nu ar fi avut nici un sens.

Dar astazi lucrurile s-au schimbat radical. Pacientul a incetat sa mai fie considerat parte pasiva. In lumea noastra mo­derna nu se discuta decit despre alegerea consumatorului, informarea pacientului si parteneriatul activ doctor-pacient in care deciziile tratamentului sint reciproc controlate de ambii parteneri. In acest context, consultatiile medicale au devenit intilniri intre egali. Si asa e corect sa se desfasoare.

Imagineaza-ti ca apelezi la un cabinet privat. Ca un consu­mator care plateste, crezi ca e dreptul tau ca medicul sa-ti acorde tot timpul si toata consideratia, sa-ti asculte temerile si sa-ti ofere toate informatiile necesare. Oricine e de acord cu aceasta. Dar lucrurile trebuie sa functioneze la fel in toate celelalte cazuri, ma refer la spitale, policlinici, clinici si orice alt centru medical. Statisticile privind acest subiect, insa, au scos la iveala un fapt care, pe mine personal, m-a uluit.

Jumatate dintre femei declara ca sint incapabile sa discute cu medicii. Femei ma­ture, educate, cu un discurs fluent, informate, cu o cariera de succes, recunosc ca se inrosesc si se pierd fara a mai fi capabile sa-si a­duca aminte ce doreau sa intrebe sau sa retina ce li s-a recomandat. Unele chiar au elaborat anumite teorii despre cum „nu trebuie risipit cu intrebari inutile timpul atit de pretios al medicilor si cum nu e bine sa-i plictisesti cu amanunte”. Pune cea mai infocata feminista intr-un context medical si o vei vedea complet transformata: supusa, fara replica si dispusa sa accepte orice compromis.

O prietena de-a mea, director de relatii cu publicul, a avut nevoie de un consult medical. In ciuda faptului ca e cea mai hotarita persoana pe care am cunoscut-o vreodata, a avut nevoie de citeva saptamini de studii amanuntite inainte de a se programa pentru o consultatie. A ales cel mai renumit specia­list in domeniu, chiar daca pentru asta a fost nevoita sa-si astepte rindul alte citeva saptamini. Dar… surpriza: cind a intrat in sala de consultatii, in ziua stabilita, a fost incredintata unui student. Eminentul profesor era de fata numai si numai pentru a superviza consultatia. A acceptat, dar s-a simtit ca prinsa in capcana. Mi-a spus ca au fost cele mai umilitoare 10 minute din viata ei. S-a nimerit ca acel student sa fie grosolan in felul in care o exa­mina. Ce putea sa faca? Ar fi trebuit sa fie un pacient mai putin rabdator? Consultatia pe care-o pregatise atit de amanuntit a fost un esec. A plecat fara sa inte­eaga ce diagnostic i s-a pus sau ce tratament i-a fost recomandat.

Astfel de cazuri demonstreaza ca pastrarea echilibrului de pu­tere pacient-medic nu e numai necesara, dar de cele mai multe ori poate aduce beneficii reale pentru sanatate. In Statele Unite s-a facut un studiu, „US Medical Outcomes Study”, in care pacientii cu hiper­tensiune, diabet si cancer de sin au fost divizati in doua grupuri. Primul grup a primit toate informatiile necesare, pacientii fiind ajutati sa identifice toate intre­barile pe care ar dori sa le puna pentru a se putea decide asupra tratamentului. Pacientii celuilalt grup au fost pur si simplu supusi tratamentului, fara nici un fel de explicatii. Cum era de asteptat, pacientii primului grup s-au declarat foarte satisfacuti si, in mod surprinzator, s-au constatat progrese majore si in partea de in­teres clinic: tensiunea arteriala si glicemia au scazut semnificativ.

In Marea Britanie s-a initiat un studiu care urmareste puterea informatiei in relatia pacient-medic. Au fost alese 900 de candidate la histerectomie, care au primit diferite nivele de informatii despre riscurile si beneficiile acestei operatii, precum si optiunile alternative. „Multi doctori sustin ca a le vorbi femeilor despre efectele ad­verse ale operatiei nu face decit sa le sporeasca anxietatea”, spune Angela Coulter, director de relatii si dezvoltare la Kings Fund, coordonatoarea studiului. „Dar toate rezultatele de pina acum demonstreaza ca anxietatea intervine numai in lipsa informatiei. Litigiile si cele mai multe plingeri sint legate de lipsa de comunicare si de faptul ca pacientii nu au fost avertizati asupra efectelor adverse ale unui tratament.”

Tinerii, in mod special, doresc sa aiba un rol activ in pro­blemele legate de propria sanatate. „Ei au devenit mai critici, mai interesati si mult mai constienti de dreptul lor de consumatori in orice privinta, mai ales in sanatate”, continua ea. Inexplicabil, insa, tocmai acum cind medicii se ghideaza mai mult ca oricind dupa principii contabile, a crescut si dorinta pacientului de a fi cit mai docil si mai bine crescut. „Cei mai multi se tem sa nu ramina fara medic”, explica Michael Buckley de la Patients Association. Nimeni nu poate contesta dreptul unui medic de a sterge de pe lista sa un pacient pe care-l considera agresiv si abuziv. Dar multi medici fac acest lucru fara a-l mai argumenta. Unul din zece pacienti intervievati a fost exclus din tratament pentru simplul motiv ca „a pus prea multe intrebari”, sau pentru ca a cerut o a doua opinie, sau a comis delictul de a cere o noua testare sau un vaccin.

Dorim sa detinem controlul permanent asupra vietii noastre. Ne controlam cariera, ne controlam sentimentele, ne controlam relatiile. Mai nou, dorim sa fim propriii nostri vindecatori. Vrem ca relatia medic-pacient sa fie una de parteneriat. Dar oare e bine ce facem?

„Patients Association”, din Marea Britanie, poate cita la nesfirsit astfel de exemple. Cel mai discutat a fost cazul unei femei de 42 de ani respinsa de medicul sau intr-un stadiu avansat al sarcinii, pe motivul unei „rupturi in relatie”. Pacienta refuzase amniocenteza si consultul genetic recomandate de medic. Doamna in cauza pierduse deja o alta sarcina in acelasi stadiu de evo­lu­tie, asa ca e lesne de inteles disperarea ei cind s-a trezit pes­te noapte fara sprijin medical. „Am explicat ca nu vreau sa risc pierderea sarcinii din cauza testelor. Chiar daca s-ar fi descoperit vreo neregula, nu se punea problema unei intreruperi de sarcina. Vreau sa-mi nasc copilul si sa-l iubesc”, a declarat ea.

Din pacate, medicii renunta mult prea usor la un pacient care ripos­teaza. In mod normal, ambele parti au dreptul la o cercetare amanuntita si un raspuns complet, in scris, din partea conducerii spitalului. Dar sint putini cei care apeleaza la aceste mijloace. Cunosc oameni care sint absolut terifiati numai la gindul ca medicul curant i-ar putea abandona, asa ca, in ciuda faptului ca au nemultumiri legate de tratament, prefera sa taca.

E o situatie stranie. E ca si cind cineva ar cumpara de la un magazin, sa zicem de la Mall, apoi ar returna marfa, iar conducerea magazinului i-ar interzice sa mai cumpere din acel magazin. In Statele Unite, unde cultura medicala e mult mai deschisa si unde exista o istorie de citeva decenii de activism al pacientilor, informarea asupra fiecarui aspect al sanatatii individului e aproape o conditie standard. Pacientii sint incurajati sa se programeze pentru a fi con­sultati de cei mai mari specialisti in domeniu si sint inclusi in programe cli­nice cu medicamente foarte noi. In schimb, in Europa, pacientii se resemneaza sa fie consultati de cine se nimereste, sa inghita orice medicament, fara sa riposteze, de teama de a nu ofensa pe cineva.

Nu e de mirare ca British Medical Journal a declarat ca „ pacientii europeni bolnavi de cancer mor de politete pentru ca nu cer sa li se permita accesul la tratamente noi.” Imi amintesc un caz care a zguduit societatea medicala. Povestea a fost publicata in revistele de specialitate si in revista Vogue. O tinara britanica, Karen Jones, a fost diagnosticata la virsta de 24 de ani cu o forma incurabila de cancer. Singurele ei optiuni: sedinte repetate de chimioterapie si control permanent. Dupa sapte astfel de sedinte, disperata ca se simtea din ce in ce mai rau si mai slabita, Karen a decis ca trebuie sa schimbe ceva. A gasit pe Internet un nou medicament expe­rimental, MabThera (Monoclonal Antibody Therapy), un adevarat glont magic care distruge celulele cance­roase. Dupa cereri repetate, compania Roche i-a trimis gratis medicamentul cerut (care costa in jur de 120.000 USD). Jones a devenit prima pacienta britanica ce a folosit acest medicament si care, datorita lui, a intrat in remisie partiala.

Desi era constienta ca acest medicament nu-i va aduce vindecarea definitiva, a riscat. Timp de un an a fost capabila sa-si hotarasca singura destinul. S-a reintors la munca, a inceput sa-si plani­fice vacantele si a simtit ca noul ei tratament ii da un viitor, chiar daca pentru scurta durata. Din pacate, istoria aceasta nu are un final fericit. Karen a murit, in urma unei infectii, dupa ce suferise al doilea transplant de maduva. Totusi ea demonstreaza felul in care un pacient poate folosi noua tehnologie si poate decide singur asupra sanatatii sale. Iar asta nu e niciodata usor:

Cind sint bolnavi si speriati, oamenii cad de cele mai mul­te ori intr-o completa stare de dependenta. Isi doresc ca altcineva sa ia in locul lor toate deciziile, sa-i incurajeze si sa-i asigure ca totul se va termina cu bine, chiar daca nu e ade­varat. |n felul acesta incercam sa ne pro­tejam de realitatea pe care nu sin­tem pregatiti s-o acceptam. Cunosc o doamna care, la inceputul sarcinii, a ales un obstetrician, prieten de familie, fiind si­gura ca-i va respecta deciziile legate de nastere. In luna a patra, a aparut o singerare. Speriata, i-a cerut medicului ei s-o asigure ca totul va fi in regula si sa-i ofere un umar pe care sa plinga. Dar el nu era pregatit pentru asa ceva, spunindu-i fara nici un menajament adevarul: copilul nu mai era. L-a acuzat de lipsa de profesionalism. Ar fi preferat ca macar pentru o zi sa fie mintita. Este evident ca a lua hotariri legate de propria sanatate, intr-un astfel de parteneriat, inseamna mai mult decit sa incasezi in plin vestile rele. Inseamna sa-ti asumi responsabilitatea rezultatului fiecarei decizii de tratament, chiar si atunci cind acesta da gres. |n aceste conditii orice schimbare reala in relatia doctor-pacient cere o atitudine clara din partea noastra, a pacientilor, dar si a lor, a medicilor. Ar trebui sa ne intrebam in ce masura noi sau ei sintem pregatiti pentru asa ceva.

DA, poti…

  • Cere sa-ti vezi fisa medicala. Medicul ar trebui sa-ti inlesneasca acest lucru. Daca nu esti de acord cu cele scrise in ea, poti aduce acest fapt la cunostinta conducerii spitalului printr-o nota scrisa.
  • Sa pui intrebari. Ai dreptul sa primesti informatii foarte clare despre fiecare tratament care ti se propune, inclusiv date asupra riscurilor si alternativelor, inainte de a decide daca esti de acord cu acel tratament.
  • Sa ceri o a doua opinie de la un alt medic de aceeasi specialitate daca nu esti de acord cu ceea ce-ti propune medicul tau.
  • Sa iei pe cineva cu tine pentru a-ti fi alaturi in timpul unei consultatii. Acea persoana poate sa noteze totul, in cazul in care ti-e teama ca nu-ti vei aduce aminte ce ti s-a recomandat.
  • Sa ceri ca examinarea fizica sa se opreasca daca apare cel mai mic disconfort.
  • Sa ti se ceara permisiunea de a mai asista altcineva in timpul consultatiei. Chiar daca ai acceptat, poti cere ca persoana sau persoanele respective sa paraseasca incaperea la un moment dat.
  • Sa refuzi ca o anume procedura sa fie facuta de cineva insuficient calificat.
  • Sa ceri ca examenul de sin sau cel vaginal sa fie facut de o femeie medic sau de o asistenta medicala.
  • Sa te plingi conducerii spitalului daca nu ai fost tratata corect.
  • Sa schimbi medicul daca nu esti multumita de cel prezent, fara a-i cere acestuia permisiunea.

 

 

Seo wordpress plugin by www.seowizard.org.