Sunt supăraţi oamenii. La întâlnirea dintre preşedintele CNAS şi asociaţiile care contestă cardul de sănătate s-a lăsat cu strigăte. S-a ţipat. S-au agitat batiste, basmale şi ameninţări. Toaletele murdare din spitale sau salariile mărunte ale medicilor rezidenţi nu au reuşit să-i înfurie pe toţi bărboşii prezenţi cum a reuşit acest card electronic de sănătate. Din păcate, motivele furiei sunt subţiri: unii se simt, brusc, prea controlaţi. Şi când s-a introdus electricitatea unii s-au simţit, tot brusc, prea luminaţi.

Există însă şi câteva observaţii serioase despre cardul de sănătate. Îngrijorările legate de siguranţa datelor pe acest card sunt justificate, dar uneori prost direcţionate. Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei de pildă, IPS Ciprian, spune că „important este ca medicul de familie să nu facă abuzuri şi să treacă acolo şi lucruri pe care nu le vrei“. Merită a ne teme de abuzurile medicului de familie în aceeaşi măsură în care merită a ne teme de abuzurile preotului care ascultă spovedania, apoi o povesteşte la un pahar de vin.

Abuzul de care trebuie într-adevăr să ne temem este cel al instituţiilor de forţă ale statului român, cele în grija cărora se va afla un bagaj imens de date medicale, uşor de centralizat şi interpretat. Tiparele de consum ale anumitor medicamente, obiceiurile comportamentale ale pacienţilor români, sunt toate informaţii care valorează multe kilograme de aur pe piaţa industriei medicale. Conform declaraţiilor oficialilor CNAS, suportul fizic pe care sunt găzduite informaţiile din reţetele electronice şi dosarul electronic sunt în grija STS. SRI-ul apără sistemul medical informatizat de hackeri. Aceste instituţii secrete nu sunt cunoscute nici prin transparenţa lor şi nici printr-un control parlamentar viguros. În plus, o afirmaţie a directorului IT al CNAS, domnul Mihai Bejat, a sunat straniu: „Dacă discutăm despre nivelul de acces direct asupra datelor, atunci da, singurul loc de unde se poate accesa este biroul unde îmi desfăşor eu activitatea“. Există aşadar un computer de unde aurul informaţional poate fi accesat direct. Sunt aceste date criptate? Cine controlează activitatea din acel birou şi omul care beneficiază de acest acces suveran? Multe întrebări fără răspuns, iar autorităţile au datoria să le lămurească. Avem deocamdată de-a face cu un aparent vid legislativ, care nu e de bun augur.

Eficienţa cardului în privinţa eliminării unor fraude precum moriştile cu reţete false este incontestabilă, dar nu şi în privinţa prevenirii altor tipuri de fraudă.

Monitorizarea sistemului ar fi un alt beneficiu important, dar aici lipseşte elementul esenţial. Degeaba ai la dispoziţie cel mai performant şi complex sistem informatizat din Europa, dacă nu există oamenii care să folosească informaţiile generate. În prezent, departamentul de control şi antifraudă din CNAS are doar 50 de angajaţi, iar Ministerul Sănătăţii nu are mai mult de 10 oameni dedicaţi acestei zone. Adăugându-i pe cei din casele judeţene de sănătate, rezultă un număr de maximum 150 de persoane care se ocupă în prezent de monitorizare şi control. Autorităţile române ştiu de ani de zile de intrarea în funcţiune a SIUI. De ce nu au pregătit din timp resursele umane necesare pentru a-l folosi din plin?

România şi-a cumpărat cel mai performant telescop anticorupţie, dar nu are încă oameni care să ştie cum să se uite prin el.

Unii medici de familie acuză funcţionarea greoaie a SIUI şi, consecutiv, dificultatea de a activa şi utiliza cardurile de sănătate. Într-un sistem de o asemenea complexitate, anumite disfuncţionalităţi sunt şi vor fi inerente iar, cu timpul, vor fi rezolvate. Există şi incompatibilităţi între softurile private folosite de unii medici şi softul SIUI sau pur şi simplu conexiuni fizice de internet cu funcţionare defectuoasă. Unde nu putem privi autorităţile cu indulgenţă este în zona birocratică, căci informatizarea ar trebui să aducă, în orice ţară normală, uşurarea acestei poveri. Nu şi în România, unde pe lângă foaia pacientului şi registrul cabinetului, medicul are o a treia sarcină birocratică: introducerea electronică a informaţiilor. De ce? Pentru că ANAF-ul recunoaşte doar datele existente pe hârtie.

Dacă există ceva cu adevărat diabolic în cardul de sănătate, acela nu este cipul, ci superficialitatea cu care este aplicat.

Sursa