Suntem într-un moment de răscruce pentru specialitatea noastră în România. Liberalismul și așa șubred al profesiei de medic de familie este în pericol de a fi pierdut definitiv. Degradarea treptată a relațiilor contractuale cu Casele de asigurări, subminarea constantă a specialității de medicina familiei din ultimii ani, escaladarea birocrației și suprareglementarea în dauna relației firești medic – pacient au crescut tendința de a desconsidera specialistul de medicina familiei.
În paralel cu bombardamentul agresiv al reglementarilor care fac ping – pong cu profesia medicală în general și cu specialitatea noastră în mod special, medicul de familie a fost nevoit să se transforme într-un manager atent permanent la orice modificare legislativă pentru a nu își pune în pericol profesia și dreptul de a practica. În România în 2015, medicul de familie trebuie să fie atent la cum eliberează corect un concediu medical după ce adună documente justificative, cum stochează declarațiile pensionarilor, pacienților cu diverse grade de handicap, cum întocmește referate de justificare, scrisori către diverse comisii, cum poziționează pe diverse documente electronice bifele corecte, cum eliberează biletele de trimitere fără de care pacienții nu sunt primiți în SUVEICA explorărilor de la nivelurile superioare.
Deasemenea trebuie să aibă grijă cum execută sarcinile trasate sistematic de eșaloanele ”superioare” de la camerele de gardă, ambulatorii, spitale, care trimit pacienții cu post-it-uri sau rețete jumulite, neapărat la transcris, că-i ordin! Auzim zilnic în cabinetele noastre supraaglomerate expresii și fraze tip și am ajuns să fim jigniți de proprii noștri noștri pacienți care vin gata ”instruiți” și cu solicitări intempestive dictate de sus.
Printre picături, micul dialog cald și empatic între medic și pacientul său aproape că a dispărut, în ecuațiile economic-administrativ-birocrățești aproape nici nu mai contează omul, e important să iasă calculele și să se raporteze marile realizări informatice sanitare ale neamului. Dacă te uiți mai atent, există veșnicele obsesii: medicii de familie sunt potențiali infractori și trebuie tratați ca atare, prin urmare trebuie înrobiți, hipercontrolați, sfidați, minimalizați în fața pacienților pe care îi asmuțim bine, falimentați, după care îi cumpărăm pe nimic și îi punem să facem ce vrem noi: să elibereze la normă bilete de trimitere, să plimbăm bine pacientul momit cu iluzia unei asistențe medicale cu de toate, pe fondul vechii obsesii de a face ”toate analizele”, deci să decontam de la sistemul de asigurări tot ce se poate deconta, fără limite.
Cunoașteți modelul? Ați avut pacienți pe care i-ați trimis pentru un simplu consult interdisciplinar și au venit după câteva zile hiperinvestigați, cu zeci de pagini de analize, rezultate colorate, rețete de transcris, programări la RMN, CT, audiograme, scrisori medicale (eventual) și cel puțin cinci diagnostice suplimentare? Ați studiat cu atenție cu câte diagnostice ies pacienții din spital bine codificate și însoțite de investigații pe masură? Ați observat cum ajung pacienții vineri la cabinete direct din spital și sunt chemați abia luni – marți dupa biletele de externare?
Ce ne aduce noul proiect de contract? Clamează într-o notă optimistă de fundamentare că deschide drumul tinerilor în sistem.
Dragi tineri medici de familie, sunteți mințiți într-un hal fără de hal! Dacă vă imaginați că acest contract vă dă aaaaaripi, vă înșelați amarnic.
Dacă vă doriți să fiți medici cu o practică liberală, independenți și cu capacitate de decizie, dar pe o listă de pacienți mai mică de 1000, luați-vă gândul! Veți fi atent vegheați să nu săriți calul cu înscrierea pacienților, veți fi învățați încet că nu puteți supraviețui în sistem decât dacă aveți un tătuc care să vă vegheze, să vă asigure un trai decent și o viață liniștită, fără conflicte, fără bătăi de cap manageriale, fără controale și umilințe din partea asigurătorului, fără drumuri pentru raportări, fără contracte pentru deșeuri, fără sabia lui Damocles și contractul pentru SSM deasupra capului și fără frica de dat înapoi pe rețete sau bilete eliberate neadecvat. Un sistem protecționist va avea grijă să executați numărul necesar de bilete de trimitere întru decontări maximale, să nu deschideți gura excesiv și să nu vă organizați în sindicate. Nu vă temeți pentru pacienți, ei nu mai trebuie ascultați, consultați, consiliați, ci înregistrați, numerotați, ștampilați, investigați, tratați și în cele din urmă dar foarte prompți decontați. Luați-vă gândul de la calitatea actului medical așa cum ați învățat-o! În România ”înlănțuită” calitatea actului medical se măsoară în lungimea decontului stors de la Asigurător, fără ca acesta să aibă vreo obiecție în acest sens, să ne înțelegem!
