Acuzele unor colegi ca i-am facut pe toti medicii spagari si insistenta unui pacient de a ma face sa accept un plic m-au facut sa ma intreb: Cand devine un medic spagar? Cand conditioneaza, cand doar accepta, cand deja s-a imbogatit din spaga?

Care e momentul in care tu, medicul, te poti considera spagar? Si care este mecanismul care il face pe un om sa dea spaga?

M-a impresionat intotdeauna dublul standard din discursul medicului, asa cum am vazut intotdeauna dublul standard in ceea ce priveste pacientii.

Actul coruptiei implica intotdeauna doi poli, unul al corupatorului si unul al coruptului. Intotdeauna tranzactia intre cei doi implica un schimb, ceva contra a ceva. Si ca sa aiba sens acel ceva trebuie sa fie ilegal si trebuie sa implice un act discretionar, altfel tranzactia isi pierde sensul.

La prima vedere, mecanismul coruptiei este simplu, platesti ca sa obtii ceva, iar obiectul tranzactiei este ceea ce ai obtinut, o licitatie castigata, un post, o functie, un contract, un examen... asta la prima vedere.

Coruptia nu tranzactioneaza de fapt bani si favoruri, tranzactioneaza libertati. Si ambii parteneri stiu asta. Cel corupt isi vinde disponibilitatea, liberul arbitru, judecata si o parte din suflet. De aceea, justifica dreptul celuilalt de a-i da spaga, la fel ca si dreptul de a o primi.

Cel care da spaga stie foarte bine ce cumpara si o mascheaza sub aparenta recunostinta si apreciere. Medicul lupta pentru dreptul pacientului de a-l rasplati si justifica asta prin importanta meseriei, complexitatea tratamentului, salariile mici etc.

Nici pacientul nu poate renunta, desi se plange, la dreptul lui de "a-si arata recunostinta". Intotdeauna coruptul isi va ascunde complexul prin etalarea averii si aroganta. Si la randul lui va ajunge sa corupa.

Coruptia generalizata din Romania trece de granitele acestui schimb si capata alta semnificatie. Nu mai este un act izolat, ascuns fiindca e ilegal, ci un mod de viata.

Vedem coruptia in raport cu noi ca un lucru normal, banal, acceptabil si doar intr-un context foarte larg o percepem ca nociva. Il vedem pe cel pe care il corupem ca pe baiatul bun, care ne ajuta, care ne intelege, de care noi avem nevoie.

Coruptul se proiecteaza ca omul care face lucrurile sa se miste, se vede apreciat si rasplatit ca atare pentru clarviziune si competenta si nu-i contesta celui care il corupe dreptul de a-l rasplati.

Cercul se inchide cand corupatorul este la randul lui corupt si isi gaseste aceleasi mecanisme ca sa se valideze.

In fapt toate acestea tradeaza falimentul statului. S-au creat modele sociale si economice paralele, care incearca sa aduca siguranta si predictibilitate intr-o tara in care domneste incertitudinea si arbitrarul, cu un pret imens: Romania.

Coruptia ucide: ucide vise, ucide idealuri, ucide speranta si perspectiva. Lucruri care, odata pierdute, nici nu-ti dai seama ca nu le mai ai.

In spatele fiecarui "om providential" care a creat "opere de arta" se afla sute de tineri care n-au avut nicio sansa. Inteligenta unei specii este data de capacitatea de a proiecta pe termen lung consecinta actiunilor sale. Asa am si votat!

Sebastian Nicolae Fluieras, medic specialist chirurg ( foto )

Sursa: ziare.com