Medicina este o meserie completă și complexă. Presupune pasiune, muncă, dăruire, sacrificiu. Toate specialitățile presupun asta. Nu este singura meserie care are aceste trăsături. Am admirat de exemplu declarațiile judecătoarei cu pantofi albaștri. 

Un medic se formează până pe la 40 de ani. Apoi începe sa producă plus valoare. Are la dispoziție 15 maxim 20 de ani. Medicul vine într-o unitate sanitară școlit, dă examen. Concurează cu alți colegi și câștigă. Așadar, el, teoretic este cel mai bun pentru postul respectiv. Până aici e partea frumoasă. 

Dar un medic nu are cum sa nu facă greșeli. Este om. Am avut onoarea odată pe ruta București -Londra să stau pe scaunul controlorului de zbor. Am vorbit cu piloții. Am văzut ce înseamnă reguli și protocoale. Le-am spus la un moment dat: greșeala mea poate costa viața unui om, a dvs. sute. Mi-au răspuns modești amândoi: este același lucru, tot greșeală rămâne.

Într un spital se moare! Patul este locul cel mai nesigur din lume. 80% din noi murim în pat. Presa este avidă după astfel de subiecte. Complicație, infirmitate, comă, suferință, amputație, regres, subfinanțare, muște, viermi, malpraxis, dezinfectanți diluați, lipsa medicației, deces. Este a patra putere în stat, este dreptul ei și menirea ei. Am vrut să mă angajez voluntar în media să corectez textele din informațiile medicale. Nimeni nu m-a vrut. Repet voluntar.

Ok!!!

Ce facem să nu ajungem aici să nu greșim? Muncim după protocoale și ghiduri.

Ce facem când ajungem aici, cand s-a produs o nenorocire? Ne analizam singuri cazul, apoi în cadrul compartimentului, spitalului încercăm să găsim cauzele (niciodată nu este una singură, la fel se întâmpla și în accidentele aviatice).

Și completăm ghidurile și protocoalele. Așa este în aviație. Așa e normal.

Colegiul medicilor are treaba lui (oricum nu ne este reprezentativ fiind votat de foarte puțini medici - o altă problemă pe care am mai dezvoltat-o).

Mai poate interveni justiția în anumite cazuri, e treaba ei nu a noastră. Presa se amestecă atunci când dorește, treaba ei. Niciodată nu va relata o situație matematic exactă așa cum face justiția. (Știm că și justiția mai greșește, și colegiul medicilor greșește, a se vedea deciziile CEDO). Atunci când se produce o nenorocire, pentru pacient și familie nu are importanță cine a greșit. Nu mai are!

Pentru noi restul, însă, are. Trebuie să învățăm din greșeli și să ne corectăm. Trebuie găsite toate greșelile . Asta cere timp. Sigur, citim ziare, ascultăm știri. Dar judecata se face la urmă. Dupa ce și-a spus justiția cuvântul definitiv și irevocabil.

Așadar toate greșelile sunt întrebări la care trebuie să obținem răspuns.

Nu poate fi de vină doar medicul sau asistenta. Avionul prăbușit intenționat de copilot în Franța, a fost doar acesta vinovat? Așadar, câți bolnavi a consultat medicul în ziua când a greșit, a avut tot ceea ce cere protocolul, a fost corect plătit, a fost după 24 de ore de gardă?

Sa mai pun întrebări? Nu. Ajunge. Ceea ce gândesc eu este scris de mine, cu mâna mea, ceea ce scriu alții după ce vorbesc cu mine este problema lor. Nu dați cu pietre pentru că toți avem ferestre de sticlă. Vina supremă pe care o văd eu în lumea medicilor este că acceptăm să lucrăm în orice condiții. Hiba e veche, are rădăcini adânci în anii '40. Cei mai bătrâni ca mine știu. Am mai spus. Oricare medic din România poate lucra în UE, dar cei de acolo nu pot lucra aici. Aici e război continuu, e luptă pentru ca pacientului sa-i fie bine. Și lupta asta uneori o pierdem.

Așadar, să ne păstram calmul și rațiunea . Am spus de multe ori : vinovații de regulă sunt în altă parte , stau la plajă și număra banii.

Acarul Păun tocmai a intrat in serviciu .....

Autor 

Dr. Laurentiu Belusica

Citeste si alte articole de la acelasi autor 

http://www.belusica.ro/