In Romania, legea prevede posibilitatea prelevarii de organe, tesuturi si celule de origine umana si transplantul acestora exclusiv in scop terapeutic si in mod gratuit, fara foloase materiale. Comercializarea de orice fel – inclusiv „donarea contra cost” – a organelor, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 5 ani. Unica institutie abilitata sa coordoneze, supravegheze, aprobe activitatea de transplant este Agentia Nationala de Transplant.

"Legea sanatatii prevede inscrierea in cardul national de sanatate a acceptului sau refuzului donarii de organe in cazul in care o persoana a suferit un accident si a ajuns in moarte elebrala. Noi cerem autoritatilor ca acest lucru sa nu poata fi facut decat daca o persoane are o declaratie notariala, atat privind acceptul, cat si refuzul ce au fost date in timpul vietii", a spus doctorul Victor Zota, coordonatorul national de transplant.

Pentru ca prelevarea de organe, tesuturi sau celule de la donatorul viu sa fie posibila este nevoie de avizul comisiei de avizare a donarii de la donatorul viu, constituita in cadrul spitalului in care se efectueaza transplantul. Aceasta comisie evalueaza motivatia donarii si controleza respectarea drepturilor pacientilor. In acest scop, comisia va evalua atat donatorul, cat si primitorul care vor fi supusi unui examen psihologic, sau psihiatric, avand ca scop testarea capacitatii de exercitiu, precum si stabilirea motivatiei donarii. Examenul psihologic sau psihiatric va fi efectuat de un specialist, psiholog sau psihiatru, independent atat de echipa care efectueaza transplantul, cat si de familiile donatorului si primitorului.

Informatiile minime care vor putea fi accesate de pe cardul national, precum si cele inscrise pe cipul cardului sunt, printre altele, diagnostice cu risc vital si boli cronice, grupa sanguina si Rh, acceptul exprimat in timpul vietii pentru prelevarea, dupa deces, de organe, tesuturi si celule.

Sursa