Rata de eşec, acceptată în orice meserie, înseamnă în medicină suferinţa sau chiar viaţa unui pacient. Tot mai frecvent în ultimii ani, pacienţii din România nu-şi mai spun resemnaţi „Aşa a fost să fie!“ sau „Aşa a vrut Dumnezeu!“, ci, ocolind birocraţia din instituţiile care, teoretic, se ocupă de cercetarea unui caz de malpraxis, se adresează direct instanţelor de judecată, cerându-şi dreptatea.
Pentru a demonstra că dreptatea e de partea lor, avocaţii apelează, la rândul lor, la experţi, care refac traseul medical pentru a dovedi că la un moment dat s-a greşit. Şi se greşeşte, flagrant uneori, deşi se dovedeşte în instanţă după ani buni de proces, spune medicul expert atestat în malpraxis, Sorin Lesnic, vorbindu-ne despre cazuri uluitoare.
„I-a uitat ceva în burtă!“ a devenit banal, dar pune viaţa în pericol
Sunt pacienţi operaţi la mâna sau piciorul sănătos, pacienţi confundaţi şi operaţi degeaba, operaţii finalizate fără verificarea materialelor folosite, pentru ca după luni de zile pacienţii să ajungă la alţi medici cu probleme grave, din cauza materialelor „uitate“ înăuntru în timpul operaţiei.
„La noi de-abia din 2013 există un ordin clar prin care s-a aprobat lista de verificare a procedurilor chirugicale, deşi americanii folosesc din anii ’30 patru numărători ale materialelor folosite (instrumentar mic, feşe, câmpuri operatorii), din momentul în care au intrat cu pacientul în sală şi până finalizează procedura. Şi mai fac ceva americanii, care-i ajută foarte mult în cazul unei greşeli. În materialul moale au un fir metalic, astfel încât la radiografie să fie reperat. La noi nu se întâmplă aşa, iar cazuri de textiloame sunt foarte multe. Acest ordin a fost adoptat în 2013 şi la noi tocmai motivat de numărul mare de greşeli înregistrate în timpul intervenţiilor chirugicale“, spune dr. Lesnic.
Dintre zecile de cazuri pe care medicul expert le are la acest moment în lucru, două, din 2015, au ca obiect exact acest aspect. Unul dintre pacienţi a fost tratat la un spital din Craiova, diagnosticul - „discopatie lombară“. La destul de scurt timp după operaţie starea de sănătate s-a agravat, intervenind manifestări neurologice şi inflamaţie locală. Pacientul a fost operat în cele din urmă în Germania.
Un alt caz – un pacient operat de colecistită la un spital din Bucureşti. La operaţie, echipa chirugicală a uitat înăuntru două câmpuri operatorii de 50x20 cm. După şase luni au intervenit problemele, fiind operat de urgenţă şi salvat, tot în Bucureşti, dar la un alt medic.
Pacienţi trataţi superficial la Urgenţe
„N-aş putea spune că ne vin cazurile dintr-o anume specialitate, pentru că se greşeşte cam în toate, însă medicii de familie par mai atenţi, când simt că îi depăşeşte situaţia preferă să îndrume pacientul mai departe“, spune medicul expert.
În Urgenţe, în schimb, unde, e drept, volumul de muncă e din ce în ce mai mare, greşelile apar frecvent.
„Din Râmnicu-Vâlcea am un caz. O femeie tânără, 30 de ani, se prezintă la Urgenţe cu dureri profunde toracice, la un moment dat inconştienţă şi relaxare sfincteriană. Tratată superficial, este trimisă acasă, unde patru ore mai târziu moare ţinându-şi soţul de mână. La autopsie s-a dovedit că avea ruptură de aortă. O altă tânără, cu antecedente cardiace, se prezintă în Urgenţe într-un spital din Alba Iulia, spunând că o doare în piept. Asistenta scrie în foaie «tulburări de tensiune şi de ritm cardiac», dar femeia avea şi o infecţie mandibulară (şi o operaţie în antecedente, în urmă cu un an). Medicii nu iau în calcul boala cardiacă, n-o investighează, ci o trimit la un spital specializat în intervenţii buco-maxilo-faciale. Nici acolo nu-i fac investigaţii, ci o operează de urgenţă. La patru ore moare din cauza infarctului deja constituit în momentul examinării la spitalul din Alba Iulia. Soţul vede foaia de observaţie şi îi cere socoteală medicului, iar de aici porneşte o întreagă nebunie, inclusiv cu modificarea foilor de observaţie. Între timp, au intervenit în caz organele de anchetă penală“, spune medicul.
La ecografie un făt normal, în realitate un copil fără o mână şi fără picioare
Greşeli care au costat până şi viaţa copiilor s-au întâmplat peste tot în ţară. Este cazul unui copil de nici trei ani din Craiova, plimbat între patru spitale, văzut şi în mediul privat de un pediatru renumit, care în cele din urmă este răpus de o pneumonie virală suprainfectată. Un alt copil, din Curtea de Argeş, este internat şi tratat pentru o gastroduodenită, dar de fapt avea o infecţie respiratorie virală. Nu este transferat în ATI, nu i administrează oxigen...
O familie din Ardeal se pregătea, în urmă cu trei-patru ani, pentru venirea pe lume a unui copil sănătos. Toate investigaţiile, inclusiv ecografia de morfologie fetală, indicau acest lucru, însă copilul se naşte fără o mână şi fără picioare.
„Părinţii sunt dintr-o familie obişnuită, fără posibilităţi materiale deosebite, şi se gândesc ce pot să-i ofere acestui copil, care va creşte, va trebui să meargă la şcoală, mai departe să se descurce în viaţă. Are nevoie de proteze performante, totul implică sume uriaşe. Din fericire, părinţii acestor copii au început să câştige în instanţe, însă astfel de procese se întind pe perioade foarte mari de timp, numai o expertiză la Institutul Mina Minovici a durat un an şi jumătate. Sunt ani buni de stat prin instanţe“, spune dr. Lesnic.
Scăpat de pe masa de operaţie
Nu doar medicii suprasolicitaţi şi plătiţi prost în sistemul de stat sunt supuşi greşelilor, ci se întâmplă şi în mediul privat, spune medicul legist Sorin Lesnic. Unul dintre pacienţii care doreşte acum ca vinovaţii să plătească pentru lunile petrecute prin spitale a suferit o aparent banală operaţie de hernie înghinală într-o clinică privată din Bucureşti. Operaţia a decurs bine, pacientul a fost externat după nici 48 de ore. La scurt timp a început să acuze dureri de cap, dureri de coloană, dureri de şold. La început membrii familiei n-au luat prea în serios vaietul pacientului, însă situaţia s-a agravat, dovedindu-se, în cele din urmă, că există complicaţii neurologice, pe care nimeni nu şi le-a explicat iniţial. Soţia pacientului a descoperit întâmplător, într-o discuţie cu o cunoştinţă, că la respectiva clinică într-una dintre sălile de operaţie masa are o problemă, de-a ungul timpului mai mulţi pacienţi fiind „scăpaţi“ la transferul pe targă. „Clinica nici astăzi nu recunoaşte existenţa acelui episod, rămâne să demonstrăm prin expertiză“, spune medicul.
„Eu nu lucrez împotriva cuiva, îmi fac meseria“
Pacienţii români au avut experienţe nefericite, însă, şi în afara ţării. Este cazul unui copil, unicul supravieţuitor în urma unui accident rutier. Cu traumatisme grave la coloană, medicii din Italia i-au montat două proteze interne. După o vreme, se încearcă mai mult, anume montarea unui exoschelet, care se dovedeşte însă prea greu pentru trupul firav (dispozitivul cântărea, spune medicul Sorin Lesnic, aproximativ 25 de kilograme, fiind recomandat adulţilor), „reuşind“ să rupă tijele interne. A fost nevoie de o nouă intervenţie chirurgicală, de sudarea protezelor, de suferinţă etc.
„Victima accidentului din Italia a suferit mai multe intervenţii, una dintre soluţiile indicate de medicii italieni dovedindu-se nepotrivită
„De curând am fost contactat pentru a prelua un caz de deces al unui român în urma unui accident de muncă pe un şantier din Italia. Nu i s-a făcut autopsie, iar familia, în urma multiplelor traumatisme constatate pe trupul bărbatului, suspectează că de fapt ar fi vorba de altceva decât un accident de muncă“, declară medicul.
Din ce în ce mai mulţi pacienţi, mai spune medicul Sorin Lesnic, se îndreaptă astăzi către avocaţi după o experienţă medicală nefericită, trecând peste comisiile din cadrul Colegiului Medicilor şi Direcţiei de Sănătate Publică, ale căror constatări nu au valoare juridică în proces. Costurile nu sunt însă de neglijat, dar partea îmbucurătoare este aceea că pacienţii îşi cunosc drepturile.
„Eu colaborez şi cu o fundaţie, Fundaţia Huston, pentru care susţin work-shop-uri cu medicii, expunându-le cazuri de malpraxis, dar şi cu Asociaţia pentru Drepturile Pacienţilor, pro bono, şi observ că pacienţii îşi cunosc drepturile, nu mai acceptă ca medicii să nu plătească pentru greşelile lor.
E adevărat, medicii sunt colegii mei, eu nu lucrez împotriva cuiva, îmi fac meseria, indiferent că sunt medicul legist angajat la stat (dr. Sorin Lesnic lucrează în cadrul Serviciului de Medicină Legală Olt – n.r.), sau medic particular, atestat ca expert medical recomandat. Din contră, mi-aş dori ca medicii să înţeleagă ce au de făcut pentru a greşi cât mai puţin.
Pot spune că studiind atâtea zeci de cazuri am observat un pattern. E vorba de proasta comunicare între medic şi pacient, între membrii echipei medicale care au grijă de pacient. Nu se face, de multe ori, o anamneză corectă, nu se stă de vorbă cu pacientul, nu i se explică acestuia necesitatea respectării anumitor reguli, de ce trebuie să urmeze un anumit regim alimentar, ce riscuri există în timpul operaţiei etc., lucruri care în străinătate ocupă foarte mult din timpul unei consultaţii.
Când mergi la medic, mergi cu toată speranţa. Medicul chiar asta încearcă să facă, să prevină inevitabilul. Dacă poţi să eviţi, ca medic, să se agraveze starea, sau reuşeşti să îmbunătăţeşti starea de sănătate a pacientului, e omenesc, dacă reuşeşti să vindeci, e aproape dumnezeiesc. Comunicarea e, de cele mai multe ori, ingredientul care lipseşte şi se ajunge la aceste cazuri de malpraxis“, mai spune dr. Lesnic.
Autor Alina Mitran
Sorin Lesnic, medic expert atestat în malpraxis FOTO Alina Mitran
