Dr. Mihaela Şotropa, medic în cadrul Clinicii de Diabet şi Boli de Nutriţie a Spitalului „Sf. Spiridon“ Iaşi: „În general debutul diabetului insulino-dependent (diabet zaharat de tip 1) este furtunos, este agresiv şi apare rapid după instalarea leziunii organice la nivelul pancreasului. Debutul este evident, cu simptomatologie agresivă. Însă, diabetul de tip 2 poate „trena“ ani de zile în organism fără să existe stări sau simptome evidente de anunţare a bolii.

Ani de zile, diabetul tip 2 nu se manifestă clinic decât la nivel de glicemie. Pacientul are valori crescânde ale glicemiei - 110 într-un an, 120 în alt an. Iar acestea sunt ignorate. Există şi persoane riguroase care îşi fac glicemii anual. Dacă anul trecut a avut 80, la anul 90 şi peste un an 100 - toate acestea pot fi incadrate in li,ita normalului. Însă, atenţie: o creştere a glicemiei chiar dacă e în limite normale (până la 110) ar trebui să fie un clopoţel de alarmă. Ea poate semnala existenţa unui prediabet - stare ce precede apariţia diabetului. Acolo unde glicemia este spre limita superioară - trebuiesc efectuate controale . Dacă valoarea glicemiei se duce spre nivelul superior (110), medicul de familie trebuie să trimită pacientul la specialist. Acesta este singurul în măsură să stabilească dacă e necesar testul de toleranţă la glucoză care poate spune dacă e vorba sau nu de un prediabet.

Testul de toleranţă la glucoză ne ajută să aflăm dacă avem sau nu prediabet

De subliniat că diagnosticul prediabetului este foarte important, deoarece aveţi  astfel posibilitatea de a trata diabetul încă din faşă. Prediabetul este de două feluri: alterarea glicemiei a jeun (forma mai uşoară) şi toleranţa alterată la glucoză. ( forma mai gravă ceea ce înseamnă că persoana are 99% şanse să facă diabet). Diagnosticul are la bază testul de toleranţă la glucoză. Acesta constă în testarea glicemiei pe nemâncate (dimineaţa după un post de 8-10 ore): se ingerarează 75 de grame de glucoză (preferabil cu puţină lămâie); se recoltează imediat o probă de sânge pentru efectuarea glicemiei; apoi, la două ore se mai ia o probă de sânge pentru testarea glicemiei. În cele două ore se stă în repaus - nu se mănâncă, nu se bea, nu se face efort, nu se fumează.

Rezultate

- Dacă glicemia pe nemâncate recoltată din venă este <126 mg/dl şi glicemia la două ore este în intervalul 140-199 mg/dl se pune diagnosticul de toleranţă alterată la glucoză - diabet. În acest caz specialistul vă va sfătui în privinţa terapiei indicate şi a stilului de viaţă.

- Dacă glicemia pe nemâncate recoltată din venă este în intervalul 100-110 mg/dl, se pune diagnosticul de alterare a glicemiei a jeun. În acest caz se poate discuta de un prediabet. Dacă luaţi măsurile necesare pentru a aduce glicemia la normal, puteţi să întârziaţi apariţia diabetului zaharat de tip 2, uneori atât de mult încât nu mai are timp să se dezvolte în această viaţă.

Scăderea în greutate: cea mai importantă măsură care ne poate ţine departe de diabet!

Cea mai importantă măsură de prevenţie este scăderea în greutate. Trebuie să slăbiţi cu 5-10% din greutatea actuală şi să faceţi cel puţin 30 de minute de sport pe zi ( sau cel puţin 150 de minute pe săptămână). Nu se pune aici efortul depus la serviciu, treaba n casă, piaţă, etc. Se iau în calcul doar treizeci de minute de sport în plus pe zi pentru a slăbi în greutate. În felul acesta vă reduceţi riscul de a evolua spre diabet cu 58%. O infimă schimbare în stilul de viaţă vă poate salva de la diabet şi nu numai. De asemenea, medicul vă va indica şi un posibil regim alimentar care să prevadă reducerea cantităţii de pâiine, dulciuri, etc. În unele cazuri se poate recomanda şi medicaţie, dar numai la sfatul şi sub supravegherea specialistului. Şi nu trebuie uitată verificarea glicemiei măcar o dată pe an“.

Persoane cu risc crescut de a face prediabet şi diabet de tip 2

- geamănul monozigot al unui pacient cu diabet tip 2 (50%)

- rude de gradul unu obeze ale unui pacient cu diabet zaharat tip 2 (50%)

- femeiele care au născut un copil cu greutate mare la naştere

- persoanele vârstnice (peste 60 de ani) sedentare şi hipertensive (30%)

- persoanele obeze (25%)

- persoanele cu rude de sânge cu diabet (inclusiv bunici, străbunici - 25%)

Persoane care au risc crescut de a face diabet de tip 1

- persoanele cu predispoziţie genetică

- persoanele cu o o rudă de radul unu cu diabet zaharat de tip 1

- geamănul fără diabet al unui pacient cu diabet zaharat de tip 1

- descendenţi din părinţi cu diabet zaharat de tip 1 (pe mai multe generaţii, de exemplu dacă aveţi un bunic, un străbunic).

Sursa