Deşi anestezia a fost considerată pentru multă vreme de către Biserică un păcat, medicii au încercat întotdeauna să studieze şi să înţeleagă corect durerea care reprezintă o perturbare a aprovizionării celulelor cu oxigen.

Anestezia generală este o comă dirijată, în care pacientul îşi pierde contactul cu realitatea. Medicul anestezist Nicolae Bacalbaşa a explicat că în acele momente „sunt păstrate doar funcţiile organelor interne, aşa-numitele funcţii vegetative şi acelea profund perturbate”. Anestezia generală, un proces empiric Existenţa noastră depinde de aprovizionarea continuă a fiecărei celule cu oxigen, iar acest lucru este realizat de aparatul circulator şi cel respirator. „Ambele sunt afectate de actul anesteziei generale. Practic, este un proces periculos, care în principiu ne pune în pericol viaţa. Din fericire, acest proces este din ce în ce mai bine controlat, dar, din nefericire, nu este înţeles până la capăt. Sigur că se ştie că se acţionează asupra unor proteine celulare numite canale ionice, există suficiente date ale acţiunii moleculare ale anesteziei generale, dar, practic, procesul nu este până la capăt cunoscut, ceea ce înseamnă că anestezia generală este până la urmă un proces empiric, care este acceptat datorită riscurilor statistice considerate acceptabile în raport cu beneficiile”, a declarat dr. Nicolae Bacalbaşa, medic anestezist. Practic, în ultimii ani, mortalitatea în anestezie a scăzut considerabil. În bună parte, datorită monitorizării, adică a dezvoltării tehnologiei care permite urmărirea nivelului de oxigen din sânge.

„Înainte, exista o monitorizare a contracţiilor inimii, iar acum lucrurile merg mult mai departe asupra eficienţei transportului oxigenului din sânge. De remarcat că în determinarea completă a unei drame anestezice, omul joacă rolul principal. Două treimi dintre accidentele şi incidentele anestezice sunt de cauză umană. În anestezie, se folosesc foarte mult datele din aviaţie pentru că şi acolo omul reprezintă o sursă majoră de vulnerabilitate în cadrul securităţii transportului”, a spus dr. Nicolae Bacalbaşa.

Ce este anestezia imperfectă De multe ori, pacienţii au fost conştienţi în timpul intervenţiilor chirurgicale şi astfel au auzit tot ce se întâmpla în jurul lor. Anestezia, spun medicii, este un domeniu care a suferit o revoluţie în creşterea eficienţei şi a securităţii acestui act. „Sigur că este o senzaţie îngrozitoare să nu te poţi mişca, să nu poţi reacţiona şi să auzi chiar dacă nu te doare. Este o formă de tortură psihică şi este o imperfecţiune a anesteziei. Dar sigur că nu există un act medical care să nu implice riscuri. Ca atare, trebuie să fii conştient de acest aspect. Şi eu am beneficiat în cursul activităţii mele de acest avantaj, că împreună cu pacientul eşti o echipă şi el îşi asumă alături de tine nişte riscuri. Natura nu face cadouri, nimic nu este gratis, nici sănătatea. Şi asta se referă şi la bani, şi la riscuri”, ne-a explicat dr. Nicolae Bacalbaşa, medic anestezist. Anestezia a fost folosită pentru prima dată în anul 1840 şi a fost în mare măsură legată de tehnicile din război. După Primul Război Mondial erau foarte mulţi oameni mutilaţi şi care trebuiau operaţi pe faţă, „dar nu aveai cum pentru că interferai cu căile aeriene şi atunci a apărut ventilaţia mecanică şi care a fost legată şi de o catastrofă pe care nu ne-o mai amintim, dar prin care omenirea a trecut: epidemiile de poliomielită. Ventilaţia, care e parte esenţială a respiraţiei, este un proces mecanic care poate fi protejat integral şi este o componentă esenţială a anesteziei generale”, a spus dr. Nicolae Bacalbaşa. Biserica a considerat multă vreme anestezia drept un „mare păcat”

Biserica a considerat multă vreme anestezia drept un „mare păcat” Pentru că religia considera durerea ca fiind o modalitate de ispăşire a păcatelor şi de salvare a sufletului, anestezia nu a fost privită cu ochi buni de oamenii Bisericii. Aşa se face că multă vreme încrederea în medicină era mult mai scăzută decât în divinitate.

„Durerea nu este înţeleasă până în momentul de faţă şi ca atare, în definirea ei, se foloseşte sintagma proces biologic, care este un eufemism asemănător misterelor bisericii. Acest proces biologic complex este un element de protecţie pentru că durerea este o formă de avertizare biologică asupra nocivităţii. Dacă pui mâna pe o sobă fierbinte, o retragi înainte să te frigi. De exemplu, sunt indivizi care au nişte defecte la nivelul măduvei spinării, care nu simt durerea, şi aceştia iau foc şi nu îşi dau seama decât atunci când simt fumul. Lor li s-a luat acest mecanism de avertizare precoce, care este durerea. Dar pe de altă parte, durerea este un proces, o cale regală de scurtcircuitare şi de intrare preferenţială în starea biologică numită şoc. Acesta a fost un mare mister al medicinii. Când eram medic tânăr, aveam un coleg care stătea şi câte 48 de ore lângă patul bolnavului încercând să înţeleagă misterele acestui şoc. Până la urmă, lucrurile au fost înţelese şi cel care le-a înţeles a fost un mare neurochirurg, care după o poliomielită, nu doar că nu mai putea să opereze, dar nu mai putea nici să îşi folosească mâinile şi mergea cu dificultate”, ne-a spus dr. Nicolae Bacalbaşa, medic anestezist. Durerea atroce ne poate face incompatibili cu viaţa
Durerea atroce ne poate face incompatibili cu viaţa „Acest neurochirurg a scris cele mai bune manuale de fiziologie pe care eu acum când le citesc mă simt de parcă ascult muzică de Mozart. Individul acesta a înţeles procesul de şoc, care este o perturbare a aprovizionării celulelor cu oxigen, cu acumulare de ioni de hidrogen. Deci devenim prea acizi în sensul biochimic al cuvântului şi peste o anumită aciditate a lichidului din corpul nostru suntem incompatibili cu viaţa. Acest om a reuşit să stabilească şi nivelul cantitativ al acidului, al ionilor de hidrogen care înseamnă moarte. Există o reacţie de apărare biologică la orice agresiune, care se bazează pe vasoconstricţie, pe contractarea vaselor de sânge cu favorizarea muşchilor care reprezintă aproximativ 40 la sută din greutatea noastră, aceasta pentru ca organismul să poată alege două variante: fugi sau luptă în raport cu duşmanul. Această reacţie pe termen scurt este salutară, pe termen lung duce la o acumulare de acizi în lipsa oxigenului, deci metabolismul este deviat spre un produs final care nu mai este bioxidul de carbon şi apa, ci acidul lactic şi este drumul spre moarte”, a explicat dr. Nicolae Bacalbaşa.

Anestezia este cea care frânează şi modelează reacţia de apărare devenită reacţie de autoagresiune şi astfel evită instalarea şocului. Aceasta este marea descoperire a biologiei în secolul trecut. Potrivit medicilor, durerea şi scăderea cantităţii de lichid din vasele de sânge sunt cele două elemente esenţiale în instalarea şocului şi, deci, a pierderii vieţii.   „Din această descoperire fundamentală s-a născut SMURD-ul, adică asigurarea asistenţei medicale la locul accidentului, unde ţi se fac două lucruri: ţi se prinde o venă şi se administrează volum, care înseamnă de fapt apă cu sare (ser fiziologic) şi se asigură un analgetic, deci se scade această contracţie violentă a vaselor de sânge care duce la acumulare de acid”, a declarat dr. Nicolae Bacalbaşa, medic anestezist. Anestezia, folosită în tortură De-a lungul timpului, sedativele cu efecte fizice şi psihice au fost folosite şi ca modalitate de tortură. În cariera sa, medicul a întâlnit un caz în care un bărbat a fost supus unui interogatoriu sub efectul barbituricelor de către securişti.

„Barbituricele produc o pierdere a autocontrolului şi la un moment dat, când eram medic tânăr, a existat un individ care s-a dus în vila unde locuia călăul securist al tatălui său şi a încercat să îl agreseze pe respectivul şi familia lui. Eu i-am ţinut pumnii şi am regretat din toată inima că nu a reuşit. Dar vreau să spun că după ce l-au arestat, a fost supus unui proces de narco-analiză, ca să se afle dacă are complici. În tortură nu trebuie neaparat să îl baţi, îi bagi pe venă astfel de substanţe şi apoi îl întrebi cu cine e în legătură. La această tortură erau supuşi şi piloţii, dar nu se anunţa oficial. Nimeni nu rezista la această formă de tortură. De exemplu, unele din anestezice sunt foarte apropiate de drogurile folosite, cum e ketamina şi care te face uneori să vorbeşti. De exemplu, sunt oameni care, fiind în stare gravă, în cadrul delirului spuneau tot. La un moment dat, a fost o agentă a securităţii care a suferit un accident şi au pus om lângă ea să o păzească permanent ca nu cumva să vorbească în stare de inconştienţă. Sigur că există diverse forme de manipulare ale creierului farmacologic, cum e anestezia generală”, a spus anestezistul Nicolae Bacalbaşa. O meserie blestemată Aşa cum ne-a povestit medicul, în meseria de anestezist te joci cu focul zi de zi, iar posibilitatea de a ucide un om este foarte mare.

„Reanimarea presupune să fii permanent lângă omul muribund, acest «memento mori» care te roade ca acidul în timp. Societăţile americane de asigurări consideră că la anestezişti şi reanimatori, sinuciderea şi nebunia sunt boli profesionale. Deci eu m-am îmbarcat în această profesie la 22 de ani, când eram total inconştient şi am păţit cum spune bancul despre Gagarin, primul cosmonaut care atunci când a coborât din capsulă, a spus «Fir-ar al dracului, mi-au dat o sticlă de vodka şi mi-au spus că mă urcă în trenul de Leningrad». Cam aşa am fost şi eu îmbarcat în Anestezie. Este o călătorie prin lumea extremelor, care te clatină şi îţi dă o anumită viziune, nu tocmai cea mai fericită despre existenţă. «Memento mori» implică şi îmbogăţire spirituală, şi o amputare a multor excrescenţe ale eului. Mi-e foarte greu să îmi reneg trecutul, dar cred că am fost un sclav al meseriei. Poate dacă nu aş fi trecut prin toate acele experienţe, nu aş fi ajuns scriitor, aş fi avut o altă personalitate, poate aş fi fost mai fericită, dar mai puţin bogat în sensul înţelegerii esenţei lucrurilor. Problema este că înţelegerea esenţei lucrurilor nu te face mai fericit”, ne-a mărturisit dr. Nicolae Bacalbaşa, medic anestezist. Anestezia manipulează pacientul Întrebat dacă anestezia scurtează viaţa, specialiştii spun că este un moment de cumpănă, ca şi zborul cu avionul, care statistic, are şansele lui de prăbuşire.

Sursa