O policlinică renovată cu bani grei stă închisă din cauza lipsei medicilor. Se întâmplă în oraşul Moldova Nouă. Ca să fie deschise cabinetele de aici e nevoie de 20 de medici şi asistente, care lipsesc însă. Cazul nu este o excepţie. Zeci de instituţii medicale din ţară se confruntă cu lipsa doctorilor. Iar statisticile privind exodul medicilor sunt îngrijorătoare.
Degeaba sunt renovate spitale şi policlinici, dacă nu sunt doctori să lucreze în ele. Cazul de la Moldova Nouă arată că este nevoie ca statul să ia măsuri urgente ca să ţină cadrele medicale în ţară. În policlinica din oraş există 15 cabinete medicale şi două săli pentru radiologie şi computer tomograf, toate cu mobilier nou-nouţ şi aparatură de ultimă generaţie, dar care zac nefolosite din lipsă de personal. Pentru un salariu de 1.400 de lei, medicii nu se înghesuie în oraşul din Caraş-Severin.
Dar nici în alte oraşe din ţară. În Capitală, spre exemplu, în toate cele 19 spitale aflate în administrarea autorităţii publice locale a Municipiului Bucureşti şi în toate secţiile acestora sunt mai puţine posturi ocupate decât cele aprobate. Cele mai deficitare specialităţi sunt Anestezia şi Terapia Intensivă, Neonatologia, Radiologia şi Imagistica medicală, dar nu au fost probleme majore. Potrivit datelor Colegiului Medicilor din România, anual, din ţara noastră pleacă între 2.700 şi 2.900 de medici.
Toate acestea în contextul în care avem între 5.500-7.500 de absolvenţi pe an şi numai circa 2.500- 3.000 de locuri la rezidenţiat. Statisticile din domeniul salariilor medicale în Europa arată că România este la coada topului. Cel mai greu le este medicilor rezidenţi care lucrează ore-n şir pe salarii mici.
Cei care au rămas în ţară speră însă că, la un moment dat, haosul din sistemul medical se va rezolva şi vor fi plătiţi pe măsura muncii lor. Libertatea a stat de vorbă cu mulţi dintre ei şi vă prezintă poveştile a trei medici rezidenţi şi situaţia lor actuală.
Iuliana Moraru (29 de ani) a terminat Facultatea de Medicină la Galaţi, prima promoţie, Pediatrie.“Am terminat în 2010, deci şase ani de facultate, iar acum sunt în anul IV de rezidenţiat, deci 11 ani de studiu numai până acum la Medicină. Fără gărzi câştig între 1.400-1.500 de lei”, ne-a spus Iuliana. Bursa pe care o primesc medicii rezidenţi de la Guvern, cei 670 de lei, nu o ajută.
“Bursa asta reprezintă nişte bani care ni se dau fără să fie declaraţi undeva, nu poate fi folosită ca venit la o bancă, spre exemplu”, ne-a spus Iuliana Moraru. Medicul învaţă mult şi unele dintre cărţile de care are nevoie costă şi 700 de lei. Abia-şi permite şi un stetoscop.
“Mă întrebaţi ce aş alege între carte de medicină şi o rochie nouă? Stetoscopul, asta e acum prioritatea, evident după cele ce îi sunt necesare copilului”, ne-a zis pediatra. Se descurcă greu cu banii, mai ales că are un băieţel de 2 ani şi 7 luni. Din fericire, soţul ei o înţelege şi o susţine.
“Am norocul ca soţul să nu lucreze în acelaşi domeniu cu mine şi amândoi tragem ca să ne descurcăm cum putem cu datoriile. Avem şi o rată la casă, care este destul de mare, şi altele”, a adăugat medicul. Are noroc şi cu ajutorul din partea părinţilor. Iuliana speră ca ea şi oamenii care sunt ca ea să poată schimba ceva în sistemul medical românesc .
“Cred că trebuie să rămână aici oameni care să încerce să schimbe ceva. Nu doar partea financiară contează, dar şi felul în care sunt medicii trataţi la noi doare. Am plâns mult când am fost pusă la zid nejustificat, ca şi alţi colegi de-ai mei de altfel, de oameni care poate că în timpul liber se ocupă cu furatul sau au două clase, dar care vin aici şi cred că noi, medicii, suntem preşul de şters pe jos, iar ei, conducătorii lumii”, a mai spus Iuliana Moraru.
Cu toate că se descurcă greu, doctoriţa nu vrea să plece din Galaţi, fiindcă e prea ataşată de părinţi. “Ştiu că toţi medicii tineri vor să plece în străinătate, dar nu şi eu. Sunt discuţii în jurul meu, iar prietenii şi rudele mă întreabă sistematic de ce nu plec în străinătate. Măcar să plătesc ratele la casă şi ar merita, mi se spune. Nu vreau să plec în altă parte, sunt ataşată de oraşul meu, cu bune şi rele”.
Liliana Pop a lucrat ca asistent principal la Gastroenterologie, la Spitalul de Urgenţă din Galaţi, unde avea un salariu de 1.960 de lei. Refuzase toate posibilităţile de plecare în străinătate pe bani buni deoarece urma să devină medic. Din ianuarie 2015, medicul rezident Liliana Pop face stagiul la Spitalul de Copii Galaţi, unde câştigă aproximativ 1.300 de lei pe lună. La 45 de ani are o ambiţie de fier: luptă să treacă peste moartea copilului ei şi şi-a luat viaţa profesională de la capăt, cu toate că satisfacţiile de medic nu o ajută financiar absolut deloc.
“Am avut un copil care a decedat acum opt ani. Şi atunci s-a făcut un gol în viaţa mea. Şi mi-am făcut o promisiune. Să-i ajut pe alţii, dacă pe mine nu m-am putut ajuta. Din durere mi‑am tras puterea”, ne-a povestit Liliana.
Ca asistent medical specializat cu experienţă în Urgenţă, Chirurgie şi Gastroenterologie putea oricând să plece în Anglia. Nu a vrut. “Satisfacţie am doar când un copil se face bine şi părintele îmi mulţumeşte. În rest, este foarte greu. Sunt rezident pe neonatologie. Sunt detaşată aici, la Spitalul de Copii. Rezidenţiatul l-am luat la Iaşi şi acolo trebuia să fac cei patru ani de rezidenţiat, dar din motive financiare şi familiale am cerut detaşarea. Sunt în colaps. Soţul a rămas fără serviciu, iar mama este bolnavă”, ne-a mai spus medicul. Marea ei supărare este că dacă pentru asistenţi statul a luat măsuri şi a mai mărit salariile, pentru medici nu s-a întâmplat nimic şi un rezident căştigă mai puţin decât o asistentă cu studii superioare.
Numărul celor care au emigrat deja, în ultimii 25 de ani, depăşeşte 2,3 milioane de locuitori, adică mai mult de 10% din populaţia ţării, arată statisticile oficiale. În perioada 1990-2000, principalele destinaţii au fost Germania, Ungaria, Italia, dar şi America de Nord şi vestul Asiei. În ultimii 15 ani însă, cei care s-au mutat peste hotare au ales (în special) Spania şi Italia, dar şi Austria, Belgia, Danemarca sau Portugalia.
De altfel, România e ţara care “exportă” şi cei mai mulţi emigranţi cu studii superioare - 18,5% din total, faţă de media europeană de doar 5%. Ceea ce-i atrage pe medici, cercetători, ingineri, meteorologi, kinetoterapeuţi, muncitori calificaţi sau necalificaţi în străinătate sunt, în primul rând, salariile. În România, un medic, de exemplu, are un salariu de bază cuprins între 200 şi 1.500 de euro, în funcţie de vechime, pe când în străinătate venitul lunar pleacă de la 1.700 de euro şi poate ajunge până la 12.000 de euro.
Lavinia Chirilă (27 de ani) este în anul II de rezidenţiat. Face Chirurgie generală la Spitalul Colentina din Bucureşti. Lucrează minimum 12 ore pe zi, pentru că mulţi dintre colegi au plecat în străinătate. “Plec de acasă dimineaţa la 8.00 şi nu ştiu când mă întorc”, ne-a spus medicul. Acum locuieşte în căminele pentru medici rezidenţi din sectorul 2 al Capitalei şi spune că are noroc că plăteşte chiria doar 100 de lei lunar. A avut şi perioade când câştiga 800 de lei, iar chiria era de 900 de lei. Salvarea ei o reprezintă părinţii, care o ajută mereu.
“Am în bucătărie provizii de la mama. Am mare noroc cu părinţii mei. Mă descurc la limită cu banii”, ne-a mai spus, adăugând trist: “Sunt fericită că nu mor de foame”. Când vine acasă de la spital, Lavinia învaţă, pentru că vrea să fie la curent cu tot ce-i nou în medicină. E plătită cu 1.000 de lei şi spune că în ziua de salariu nu ştie cum să-şi împartă banii mai întâi. Întreţinerea pentru garsoniera în care stă ajunge iarna la 400 de lei, ca să nu mai vorbim de cheltuieli pe cărţi pentru studiu.
“Prietenii mei ies în weekend în oraş sau pleacă la munte. Eu nu îmi permit şi în plus nu am nici timp. E trist să primim atât de puţini bani pentru cât învăţăm şi cât muncim”. Lavinia speră însă ca medicii să fie la un moment dat remuneraţi aşa cum sunt colegii lor din străinătate. Nu va pleca din ţară, pentru că-i iubeşte pe români şi vrea să-i facă bine.
