Adeseori, când dorești să te programezi la Spitalul Județean, răspunde la anumite secții, câte o voce acră: „Da, spuneți”. După ce-i spui că vrei o programare, răspunsul vine repede, dictatorial: „În ziua x, la ora cutare” și mai că-ți închide telefonul în nas. Dacă spui că nu poți în acea zi, că ești la serviciu de exemplu și că nu poți lipsi, ți se răspunde și mai acru, fiindcă ți-ai permis să comentezi, și ți se impune o altă dată de programare, tot așa, fără să fi întrebat nimic, de exemplu când ești disponibil, când poți merge…

Practic, ai impresia că nu tu ca pacient ești cel care trebuie pus pe primul loc, ci eventual lista cu programările.

Ai impresia că ți se face o favoare că te programezi la spital, iar dacă îndrăznești să contești data și ora impusă, săvârșești aproape un sacrilegiu. Unde-i respectul față de pacient? Nu e normal ca mai întâi să fie pacientul întrebat când poate veni? Dimineața sau după-masa? Săptămâna aceasta sau în altă săptămână? În ce zi a săptămânii? Așa cred că ar fi normal. Dar nu se întâmplă așa. După ce ai sunat și ai spus că vrei o programare, primești răspunsul: ești programat în ziua x la ora y!

Apoi, dacă reușești să te programezi la o oră convenabilă, întâlnești adeseori alte exemple de comportamente dictatoriale. Și, uimitor, de obicei nu din partea medicilor, ci a asistentelor.

Iese asistenta, te strigă când îți vine rândul, dar dacă faci vreo „greșeală”, te-ai ars: de exemplu, dacă ai îndrăznit să te prezinți fără cardul de sănătate, mai că-ți închide ușa în nas. Nici nu te mai întreabă de sănătate, n-ai card, n-ai ce căuta în cabinet. Sau, ai îndrăznit să pui prea multe întrebări – e posibil să te trezești că-ți face morală. La medic nu se pun întrebări, la medic se execută. Întrebările îi enervează. Cum adică, le contești autoritatea?

Ne întrebăm adeseori: unde e respectul?

Dar, în acest context, în final, aș schimba puțin logica ideilor de până acum. Noi, românii, dorim adeseori să fim tratați mai bine, cu respect. Adeseori solicităm acest lucru angajaților instituțiilor publice.

Dar, schimbarea trebuie să înceapă de la fiecare fiindcă nesimțirea și lipsa de respect nu e doar „dincolo de ghișeu”…

Nu putem aștepta ca doamna de la ghișeu să vorbească frumos cu noi, dar noi în schimb să înjurăm și să vorbim urât în public. Nu putem avea pretenții să fim respectați, dar noi să nu-i respectăm pe ceilalți cetățeni și să aruncăm gunoaiele pe lângă coșul public de gunoi sau pe unde apucăm. Nu avem nici măcar dreptul să pretindem respect și performanță din partea politicienilor atât timp cât noi ne batem joc de cine apucăm, considerăm mita o necesitate, ne facem treaba cu superficialitate și facem, la nivelul nostru de cetățean obișnuit, tot ceea ce politicienii fac la nivel macro, la nivel de conducere. Iar, până la urmă, nu putem nici măcar avea pretenția la o programare decentă la Spitalul Județean atâta vreme cât noi nu știm să ne așteptăm rândul nici la alimentară, nici în traficul rutier etc.

Până la urmă și centralista de la Spital se încadrează în normele bunului simț actual…dupa cum precizeaza ziarul punctul.ro

Titi Dălălău