Citesc, în Franţa, într-o revistă a rezidenţilor (interni) în medicină, că Transilvania este „ţinutul exilului aurit pentru studenţii la medicină.” Semn că România e europeană şi că, nu-i aşa, Europa funcţionează cu dublu sens. Ce se vede de pe malul celălat, francez, e de citit printre rînduri.

Studenţii francezi la medicină s-au înmulţit în România ca ciupercile după ploaie. Semn că România e europeană şi că, nu-i aşa, Europa funcţionează cu dublu sens. Cu taxe care ajung pînă la 5000 de euro pe an pentru fiecare student străin admis pe bază de dosar, Universităţile de profil din Cluj şi din Iaşi cîştigă bani frumoşi, de ordinul a zeci de milioane de euro, graţie  faptului că, din 2007, diploma de medic „made în Romania” este recunoscută în ţările Uniunii Europene.

În ultimii ani, numărul străinilor care studiază medicina la Iaşia crescut de patru ori. În 2008, la Universitatea de medicină din Cluj nu erau mai mult de o sută de studenţi francezi. În 2014, la şapte ani după intrarea României în UE, peste 800 de tineri francezi vor diplomă de medic, via Cluj.

Cifrele sunt spectaculoase şi  România are tot dreptul să-şi umfle pieptul de orgoliu şi buzunarele autonomiei universitare de bani. Ce se vede de pe malul celălat, francez, e de citit printre rînduri...

Citesc, în Franţa, într-o revistă a rezidenţilor (interni) în medicină, că Transilvania este „ţinutul exilului aurit pentru studenţii la medicină.”  Reportajul semnat de Mathieu Molard musteşte de bonomia vieţii de student pe plaiuri mioritice şi de aluzii referitoare la diferenţele „culturale” între sistemele de învăţămînt medical din cele două ţări. Colecţie benignă de clişee pozitive, portretul României e cît se poate de seducător: tinerii sunt „cool”, pădurile transilvane mirifice, berea locală ieftină, arhitectura „ungară” admirabilă, barurile fără număr peste drum de universitate, prieteniile uşor de legat, fetele cît se poate de..disponibile să-i înveţe pe studenţii venetici  limba română.

Toate bune şi frumoase inclusiv pe planul programei de învăţămînt medical, sensibil aceeaşi şi în România şi în Franţa, cu ceva diferenţe nesemnificative de distribuire a disciplinelor pe ani de studiu. Diferenţa notabilă pare să fie în maniera de verificare a cunoştinţelor.  Studenţii francezi admit,  cu destulă stupefacţie, că spiritul sesiunilor de examene  n-are nimic de-a face cu experienţa traumatizantă din Franţa. Mulţi dintre studenţii care se înscriu la medicină  în România (unde sunt selectaţi pe bază de dosar) sunt  dintre cei care au eşuat la concursul extrem de dur (PACES) pe care toţi aspiranţii la a deveni medici trebuie să-l treacă la capătul primului an de studii medicale în Franţa. Presiunea psihologică şi faima dificultăţii acestui concurs sunt atît de castratoare încît unii tineri preferă să plece din start să studieze în România decît să treacă printr-o triere atît de drastică. În Franţa anului 2014, concursul de la sfîrşitul primului an de studii universitare medicale va lăsa pe dinafară 40 000  de studenţi francezi care-şi doreau să ajungă medici. În condiţiile în care concursul (PACES) nu poate fi dat decît de două ori în viaţă, Franţa avînd în continuare clauza de numerus clausus în privinţa formării medicilor dar, paradoxal, un deficit de cadre medicale mai ales în zonele izolate şi în specialităţile solicitante, se estimează că un medic din patru îşi obţine astăzi diploma în altă ţară decît Franţa. Europa devine o soluţie (legală), România un furnizor (legal). Legal înseamnă însă şi legitim?

Consecinţa e amară (şi la fel de castratoare) în termeni de recunoaştere din partea societăţii de origine. „Suntem formaţi de sistemul de învăţământ românesc ca să exersăm în Franţa, dar suntem mai bine văzuţi la Cluj decît la noi acasă”, se confesează o studentă franceză. Europa mai încasează -hélas! - o frustrare.

Reportajul spune, subtil, printre rînduri, ceea ce în mediul medical francez  e monedă curentă: tinerii francezi care se duc să studieze medicina în România (sau în altă parte), sustrăgîndu-se astfel drasticei omologări naţionale, nu merită decît dispreţ. Pentru un medic francez, cu un parcurs validat de elitiste şi nemiloase concursuri naţionale, Europa de azi e neloială pentru că e sursă de „dumping universitar”.

Tehnic, Europa e cu dublu sens. Psihologic, la nivel de percepţii, Europa e cu mai multe etaje. 

Sursa