Cu o incidență ridicată – ținând cont că între unu și trei copii dintre 1000 de nou-născuți vii prezintă un grad de surditate – hipoacuzia la copii este diagnosticată, deseori, prea târziu, când efectele sunt profunde. Un simplu test de auz, o audiogramă, poate stabili problemele copilului și modul de rezolvare a lor.

Audiograma este efectuată cu ajutorul unui aparat denumit audiometru, capabil să genereze tonuri auditive pure, de intensitate precisă. Sunetele sintetizate sunt oferite pacientului fie prin intemediul unor căști, fie prin intermediul unor vibratoare plasate direct pe craniu, în spatele urechii.  Sunetele au o intensitate succesiv crescătoare, iar pacientul trebuie să semnaleze, prin apăsarea unui buton, faptul că a auzit sunetul. Audiograma este considerată drept cel mai util test în audiologie și trebuie efectuată în depistarea și diagnosticareahipoacuziei.

„Hipoacuzia, după cum îi spune și numele, este o scădere a auzului, a nivelului de auz. Auzul normal este între 0 și 20 de decibeli, decibelul este unitatea noastră de măsură a auzului, a pragului auditiv, tot ce este pierdere mai mare de 20 de decibeli se numește hipoacuzie”, spune dr. Dorinela Zaboș, medic primar ORL, Spitalul de copii Louis Țurcanu Timișoara.

 

”Hipoacuziaare mai multe cauze, mai multe tipuri și mai multe localizări și, deci, acționăm total diferit asupra hipoacuziei, în funcție de ceea ce este. Gradelehipoacuziei, dacă vrem să facem o clasificare, sunt: ușoară, medie, severă, profundă și absența auzului, sau cofoza. Cele care sunt ușoare și medii se caracterizează simptomatic prin acel copil care este nevoit să dea un televizor mai tare (…), pune să repete întrebarea părinții, dă aparența de copil neatent, deci preocupat de acel joc și de aceea nu ne răspunde. Asta este una dintre problemele pentru care ei ne apar destul de greu în cabinet, nu se gândesc nici părinții, deci pun vina pe neatenția lor, nu se gândesc nici pedagogii, și apar când fac greșelile la dictare, când iau note destul de slăbuțe la partea de vorbit și scris, și discrepanța de matematică. Pot fi și unilaterale, care se pot manifesta tot sub această formă, deci un copil care ne vorbește corect, ne spune corect toate cuvintele, dar nu ne răspunde la întrebări permanent. Cele severe și profunde sunt caracterizate printr-un limbaj sărac, sau absent, mai mult o gesticulare și vin rapid la medic. Deci cu acestea nu prea avem probleme pentru că părintele se alarmează când copilașul lui nu vorbește, sau vorbește foarte prost, și aceștia sunt, de obicei, recuperați, mai ales că avem și un program de screeening auditiv, chiar și noi în Timișoara, dar sunt și alte centre în România”, ne precizează  dr. Dorinela Zaboș.

”Avem și un program național de implant cohlear, deci copiii care sunt descoperiți cu probleme de hipoacuzie, la naștere sau la vârsta mică, beneficiază de acest program de recuperare auditivă, implantul cohlear, urmat obligatoriu de logopedie, deci învățarea limbajului verbal, afirmă dr. Dorinela Zaboș. Cauzele hipoacuziei – una dintre ele am și spus-o, otita medie acută  și cronică. Otita medie acută este ohipoacuzie tranzitorie, de intensitate mică. Cea cronică, postsupurativă și sechelele post-otitice, se soldează cu o hipoacuziede transmisie ușoară-moderată, care este domeniul ORL-ului chirurgical, deci a microchirurgiei, care reușește să înlocuiască membrana timpanară sau lanțul osicular, să sfredelească în os tot ceea ce este bolnav, deci acea mastoidectomie totală sau parțială și să ajusteze întregul lanț timpano-osicular”.

”Celelalte tipuri de hipoacuzii care mai pot să apară sunt cele neurosenzoriale, și avem cauzele congenitale, deci copilul se naște cu această hipoacuzie. Una dintre cauze este că o moștenește, deci este o boală genetică – o putem descoperi, multe dintre ele , nu chiar toate – prin testele genetice, sau avem arborele genealogic în care descoperim unul dintre părinți sau o rudă de gradul doi, trei, patru, care a avut o hipoacuzie de la o vârstă fragedă. Toate problemele care se întâmplă în timpul unei sarcini, și sunt multe, multe, mai ales că acum luptăm să ținem toate sarcinile, chiar cele care sunt cu nou născut la limita viabilității, deci acei avortoni sub un kilogram, pentru că medicina a făcut mari progrese, se luptă să se țină în viață toți bebelușii și atunci avem una dintre consecințe- și e destul de mare – prematuritatea, gemelaritatea, copiii care au avut problemă în timpul travaliului, un travaliu prelungit. Incompatibilitățile Rh mai sunt acum, chiar dacă avem programul pentru vaccinare Rh negativ la mămici și se urmărește, chiar și citomegalvirusul am mai avut cazuri. Ei se monitorizează. În ultimul trimestru de sarcină, femeia trebuie să fie investigată, și în primul, de anumite boli care pot să transmită, printre altele, chiar și hipoacuzia, pe lângă alte malformații. Face parte din sindroame genetice, deci e asociată cu boli ale ochiului, boli ale creierului, renale și cardiace, în anumite sindroame pe care le numim noi și cu nume proprii foarte sofisticate”,dr. Dorinela Zaboș.

Reputatul medic încheie seria acestor informații utile despre hipoacuzie: ”Trauma acustică n-aș vrea să o uit și chiar să o menționez la copil. Din păcate, ne vin tot mai des, din tineretul progresist, cazuri care, toate sculele electronice folosite abuziv – deci avantajele lor sunt nemăsurabile, dar le măsurăm noi consecințele –  pentru cei care chiar uită să și le mai ia de la urechi, uită să mai iasă din barurile cu decibeli mulți, muzica rock, deci fără nici o pauză auditivă, este păcat să ne distrugem un analizator care ne este util vieții noatre”.

autor: DELIA SESCU BARBU

Sursa