În 17 august s-a creat pe Facebook un grup numit”Medici gata de greva generală. Solicităm salarii decente!”, care grup a adunat deja peste 24.000 de membri în 10 zile și este considerat un fenomen în materie de proteste debutate on line. Evident, au început și dezbaterile televiziunilor, cu invitați unul mai competent ca altul.

La Realitatea TV, seară de excepție: doamna Șandru – al cărei soț a înmagazinat în tablouri ilicite contravaloarea mai multor transplanturi de măduvă și operații sofisticate pe creier – dă sfaturi. Domnul Cumpănașu vorbește despre SIUI (sistemul de raportare on line către Casa de Asigurări) ca și cum ar fi o bagatelă, obligația medicului să butoneze calculatorul cu dexteritate. Și nu uită să-l laude pe dl. Nicolaescu, un ministru ale cărui distrugeri în sistem pot fi reparate doar de trei miniștri geniali consecutivi.

Amintind totodată că banii lipsesc din sistem și pentru că doctorii fac decontări fictive de servicii. La 17 lei consultația pentru un pacient cu diabet, să se calculeze câte consultații fictive trebuie să decontez ca să îmi cumpăr un tablou ca unul dintre cele ale soțului doamnei Lavinia. Mulțumesc.

Când am inceput să intru în pâine, ca tânăr rezident, făceam gărzi în draci. Abia așteptam un caz grav, un caz complicat, ca să mă pot lăuda la raportul de gardă că l-am salvat, că am știut chichițe ale meseriei care se învață după mulți ani de practică. Ca să colaborez cu medici cu experiență și să ”fur” cât mai multă meserie. Azi, dacă la camera de gardă vine un caz greu, tinerii sunt obligați să încerce să scape de el. Dacă nu, dimineață la raportul de gardă vor fi certați – unii chiar insultați – de șeful de secție pentru că l-au internat. Pentru că acest caz costă mulți bani, iar casa de asigurări decontează o sumă fixă, indiferent câți bani ai cheltuit cu pacientul (sistemul se numește DRG și a fost preluat de la francezi deși se știa că nu poate funcționa în absența asigurărilor private de sănătate). Iar asta generează datorii, managerul spitalului dă cu tine de pământ la ședințe și ia la rândul lui castane de la directorul Casei de asigurări. Se clatină scaune .

S-a alterat însăși esența actului medical, dorința și obligația de a face toate eforturile pentru a salva un pacient, indiferent de vârstă, afecțiune, status social. Câtă vreme finanțarea sistemului nu se va face prin asigurări private, batem apa în piuă și domnul Lăzărescu o să moară prin toate camerele de gardă, repetitiv. Iar escroci sau simple cațe fără studii medicale vor avea din ce în ce mai mult succes cu postările lor imbecile despre conspirații, vaccinuri și căcaturi naturiste.

Un rezident primește 1084 lei net lunar. Birocrația e uriașă, e obligatorie iar informatizarea a complicat lucrurile cu toate sistemele de raportare care nu funcționează, cu tabele și date care trebuie completate de doctori în detrimentul timpului petrecut cu pacientul. A ajuns să ne hrănească hârtia și raportul, nu viața salvată.

Dl. Cumpănașu cere ferm să nu mai fie decontate serviciile private. Bravo! Aplauze și ovații!

Cum spuneam: casa de asigurări decontează 17 lei pentru o consultație de diabet și e nevoie să faci 20-28 de consultatii pe zi plus hârtiile și raportarea. 15 minute/pacient dacă muncești non stop 7 ore.

În privat o consultație durează între o oră și o oră și jumătate, nu există hârtii și rapoarte inutile sau, dacă trebuie completate, le face cineva care se descurcă rapid cu calculatorul iar medicul consultă și face planuri terapeutice. Dar nu există nici dreptul de a-i prescrie pacientului medicație gratuită, chiar dacă boala îi dă acest drept. A avut bani de ”privat”? Să-și cumpere și medicamentele, chiaburul!

Mă uit la televizor și mă îngozesc. Parcă e revoluția din ’89 reloaded, cu profil medical de data asta. Ziariștii și-au pus puloverele și se fac că muncesc. Ministerul Sănătății a anunțat că poate crește salariile cu 20% . Cândva, nu mâine. Mai dă-le 100 de lei, Nicule!

Aștept crearea FSN cu mare interes.

Între timp îmi pregătesc actele de plecat din țară.

Mi-e teamă să îmbătrânesc și să mă îmbolnăvesc în țara mea. Cred însă că e cam târziu. Nu-i nimic, aș putea fi bonă de lux pentru copii sau babe bogate. Nu mi-e frică și nu mi-e rușine să muncesc orice.

Vreau doar un doctor competent și empatic la capul meu când oi avea nevoie. Și pentru asta sunt hotărâtă să fac niște sacrificii. Voi?

Sursa