Intens – mediatizatul caz al morții fratelui medicului diabetolog Daniela Zaharie, decedat pe masa de operație, la Spitalul Județean de Urgență Zalău, în octombrie 2012, a ajuns în instanță. Pe rolul Judecătoriei Zalău a fost înregistrat marți, 21 iulie, dosarul în care medicul anestezist Ioan Costinaș este acuzat de ucidere din culpă în acest caz.

Imediat după decesul bărbatul, sora acestuia, colegă cu medicul reclamat, a sesizat Comisia de Etică din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău, Colegiul Medicilor din Sălaj şi Comisia de Malpraxis din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Sălaj, indicându-l drept responsabil de moartea fratelui său pe anestezist. Colegiul Medicilor Sălaj i-a dat lui Costinaș un avertisment, decizie contestată de Daniela Zaharie la Colegiul Naţional al Medicilor. Comisia Superioară de Disciplină din cadrul CMR i-a impus medicului anestezist efectuarea de cursuri de perfecționare cu tema „intubație dificilă”, apreciindu-se că amânarea intervenției chirurgicale în cazul respectiv nu a avut o motivație medicală, iar medicul nu s-a asigurat că are la dispoziție toate alternativele tehnice și umane în cazul unei intubații dificile. În plus, comisia a considerat că anestezia generală, aplicată pacientului, era contraindicată în acel caz.

În paralel cu cercetarea cazului de către organismele profesionale, s-a sesizat și Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj, care a trimis, ulterior, dosarul spre cercetare Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău.

Procurorii au finalizat zilele trecute cercetările și au decis trimiterea în judecată a medicului anestezist, sub acuzația de ucidere din culpă.

Potrivit informațiilor primite de la magistratul Gabriela Săvescu, purtătorul de cuvânt al Judecătoriei Zalău, procurorii care au instrumentat cazul au ajuns la concluzia că ”fapta inculpatului Costinaş Ioan de a induce pacientului Zaharie Ioan o anestezie generală cu IOT, fără o protezare respiratorie eficientă, fapt ce a condus la decesul pacientului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 178 alin. 2 din C. pen. 1968, cu aplicarea art.5 din Codul Penal”.

Conform rechizitoriului procurorilor, sunt considerate ”culpabile următoarele acţiuni şi inacţiuni ale inculpatului Costinaş Ioan, care în opinia noastră au dus la decesul pacientului Zaharie Ioan:

• programarea efectuării anesteziei generale cu IOT într-o zi nelucrătoare, deşi din anamneza pacientului şi–a dat seama că poate avea o intubare dificilă sau imposibilă şi nu avea cine să-l ajute. Programarea s-a făcut şi cu încălcarea protocoalelor de la blocul operator. Intervenţia chirurgicală nefiind de urgenţă, nu a fost oportună plasarea acesteia într-o zi de odihnă, respectiv duminica, când în spital existau doar medicii de gardă, ceea ce a făcut imposibilă intervenţia unui alt anestezist sau a unui medic orelist pentru efectuarea traheostomiei (garda în ceea ce priveşte Secţia ORL asigurându-se de la domiciliu), ceea ce a dus la întârzierea traheostomiei. Efectuarea operaţiei într-o zi de duminică a diminuat mult şansele de intervenţie eficientă şi salvare a vieţii pacientului. Plaga a fost tratată iniţial suficient pentru a permite o temporizare de câteva zile a operaţiei de chirurgie plastică ce nu prezenta urgenţă. Amânarea intervenţiei chirurgicale din data de 05.10.2012, zi lucrătoare, în data de 07.10.2012, duminica, doar pentru că inculpatul era de gardă, nu are nicio motivaţie medicală.
• chiar dacă a evaluat pacientul prin prisma patologiei acestuia şi l-a încadrat în clasa ASA III E, nu a evaluat pacientul şi din punct de vedere al posibilităţii intubării oro-traheale (încadrarea în clasele Mallampati), deşi constituţia pacientului indica o intubare dificilă sau chiar imposibilă. Acest aspect îl putea motiva pe inculpat să aleagă o tehnică anestezică fără decompensarea funcţiei respiratorii. Deşi în literatura de specialitate este consacrată încadrarea într-una din clasele Mallampati ca un criteriu obiectiv de evaluare al prevederii unei intubaţii dificile, inculpatul consideră că aceasta nu era necesară şi îl consideră un sistem empiric, pe care nu l-a folosit niciodată.
• deşi traheostomia de necesitate era singura cale care putea să-i asigure pacientului o cale aeriană eficientă, după eşuarea intubării şi a celorlalte tehnici de ventilaţie, inculpatul nu a solicitat sprijinul chirurgului de gardă să efectueze această intervenţie, care era de imediată urgenţă. Inculpatul a preferat să cheme medici ORL–işti de la domiciliu, pierzându-se astfel timp preţios în salvarea vieţii pacientului.
• Cu toate că a eşuat în manevrele de intubare, inculpatul nu i-a administrat pacientului Bridion, medicament care îi era la indemână, în doza necesară şi care putea antagoniza efectul relaxantului muscular şi astfel pacientul putea fi trecut pe respiraţie spontană şi salvat”, se precizează în rechizitoriu.

Sursa