Unul dintre medicii care au muncit zeci de ore pentru a-i salva pe răniți este chirurgul Ina Petrescu, specilist în chirurgie plastică.
Ina Petrescu are 41 de ani şi este medic primar în cadrul Secţiei de Chirurgie Plastică a Spitalului Universitar Bucureşti. A văzut multe în cei 15 ani de activitate. Dar spune că niciodată nu a trăit o experienţă similară celei din aceste zile.
„În primele secunde am simţit într-adevăr că este iadul pe pământ, în primele secunde asta am simţit. Şi am simţit că suntem extraordinar de mici şi de fragili cu toţii. (Ce v-a surprins cel mai tare în acele momente?) Tinereţea lor şi faptul că li s-a răsturnat viaţa tuturor. Nici noi nu mai suntem aceiaşi care eram o zi înainte”, a spus ea în exclusivitate pentru Digi24.
Medicul Ina Petrescu nu mai ştie câte ore a durat garda începută în ziua de vineri. Am numărat împreună 32 de ore. Spune că la capătul acestora a încercat să îşi ofere un răgaz de odihnă, dar la fel ca şi alţi colegi pur şi simplu nu a putut să stea acasă.
„S-au mobilizat toţi colegii şi au venit de acasă cu toţii. Ne-am repartizat pe săli şi am început să operăm ce era de operat în acea noapte. Am continuat să operăm şi a doua zi. A fost extraordinar... ne simţeam... aveam sentimentul ca ne sunt foarte foarte apropiaţi şi uneori când oboseam ne gândeam la ei şi ai lor şi continuam să lucrăm ”, spune ea.
Un efort pentru care nu aşteaptă nicio răsplată. Aşteaptă doar ca, de la o tură la alta, să-i găsească tot acolo pe tinerii pentru a căror şansă la viaţă se luptă atâţia oameni.
„Întreaga societate trebuie să se schimbe și să devină responsabilă. Noi trebuie să schimbăm lucrurile, noi, cei mici”, crede medicul.
Studentul la Medicină care a stat zeci de ore să-i ajute pe răniți
Când eşti admis la Medicină, este greu să-ţi imaginezi că încă dinainte de a deveni medic vei trăi o experienţă profesională decisivă. Iar când te prinde vârtejul unei astfel de întâmplări, înţelegi şi mai bine ce subţire e linia dintre viaţă şi moarte. Li s-a întâmplat studenţilor medicinişti din Bucureşti, care s-au oferit să ajute voluntar în spitalele din oraş.
Emanuel Moisă este student în anul V, la Medicină în Bucureşti. Vrea să se specializeze în terapie intensivă. Când a auzit de incidentul din clubul Colectiv, n-a stat o clipă pe gânduri. A ajuns în doar câteva minute la Spitalul Elias şi şi-a oferit serviciile voluntar.
„După prima noapte, pentru că eram nedormit de 26 de ore, am dormit trei ore, patru şi de-atunci sunt la spital în mod constant”, spune el.
Ce poate face un voluntar în cazul unei tragedii? Orice e de ajutor pentru medicii şi asistentele care lucrau ca pe front.
„De la cărat pansamente şi fugit dintr-o secţie în alta ca să aduc poate doar un singur lucru care era important până la a prinde artere, a face ceva intervenţional, a pune un cateter. Am făcut tot ceea ce a fost nevoie”, spune Emanuel Moisă.
Viitorul medic recunoaşte, însă, că nu zecile de ore nedormite sau efortul depus au fost problema după tragedia din club.
„E foarte greu, e greu... mai ales când eşti şi tu tânăr şi ştii că puteai fi tu în locul lor. Ne afectează, am văzut medici, asistente, am văzut oameni lăcrimând şi recunosc şi eu am lăcrimat şi... e foarte greu să faci în mintea ta o conexiune când vezi tineri murind”, spune el.
Emanuel înţelege exact cum stau lucrurile în România, unde medicii şi pacienţii ajung adesea în aceeaşi tabără a neajunsurilor şi neîmplinirilor. Destui dintre colegii săi de generaţie au decis că la finalizarea studiilor vor pleca din ţară. Nu şi el.
„Nu, nu-mi doresc să plec, am conştientizat asta şi m-am convins, întotdeauna mi-am dorit să pot schimba ceva aici. Îmi doresc să rămân chiar dacă va fi greu, dacă ceva nu se schimbă”, spune el.