Competența spitalelor nu este stabilită în România, astfel încât multe unități internează pacienți fără a avea personal calificat pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă aceștia, a declarat, joi, dr. Adina Geană de la Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar.

"Competența spitalelor nu este stabilită. Există un criteriu de clasificare, dar nu are nimic de a face cu competența. (...) Sunt multe spitale care internează pacienți fără a avea personal calificat sau dotarea necesară pentru a rezolva toate problemele. Îi țin și îi trimit mai departe, în cel mai fericit caz staționar, de multe ori agravat și, evident, cu costuri suplimentare", a afirmat Geană, în cadrul conferinței cu tema "Pachetul de servicii de bază", organizată de Alianța Pacienților Cronici din România, în cadrul proiectului "Inteligență în sănătate".

Dr. Geană a adăugat că pachetul de servicii medicale nu face o diferențiere între rezultatele muncii efective a cadrelor medicale. Astfel, a susținut ea, principalul motiv pentru care medicii români pleacă în străinătate nu este cel financiar.

"Să știți că nu sunt ipocriți când spun că primul motiv pentru care pleacă nu este neapărat cel financiar. E adevărat că și acesta este important și că în România stăm prost din acest punct de vedere. Primul motiv pentru care pleacă este recunoașterea lor profesională și a performanțelor pe care ei le au, atât cât le au. Este un lucru pe care pachetul nostru de servicii nu îl are în vedere: același tarif, indiferent că pacientul s-a externat vindecat, ameliorat, agravat sau decedat. Nu e corect să nu avem în vedere, într-o cât de mică măsură, prin pachetul de servicii, o diferențiere în funcție de rezultatul serviciului", a precizat ea.

Adina Geană a afirmat totodată că în România este "foarte dificil" să fie stabilite măcar orientativ nevoile de îngrijire din sistemul de sănătate. Ea a adăugat că în perioada în care Eugen Nicolăescu a fost ministru al Sănătății s-a încercat realizarea unei evaluări, dar inițiativa, deși bună, a eșuat în ceea ce privește prelucrarea și procesarea datelor, iar rezultatele nu au fost niciodată exploatate.

Ea a atras atenția și asupra lipsei statisticilor din sistemul de sănătate românesc. "Noi, în sănătate, nu cunoaștem costurile serviciilor pe care le conține pachetul de servicii. Nu știm cât costă. Știm cât cheltuim. (...) La același tip de bolnav, fără alte boli asociate, fără complicații post-operatorii, pentru o operație de apendicectomie fiecare spital cheltuie altă sumă. (...) Diferențele pentru același cod de boală sunt (...) cam câte spitale atâtea nivele de cheltuieli", a explicat Geană.

Prof. univ. dr. Elena Druică de la Facultatea de Administrație și Afaceri din cadrul Universității București a atras atenția asupra faptului că unele fenomene pot avea și cauzalități ascunse, care nu pot fi identificate la prima vedere.

Ea a declarat că finanțarea sistemului de sănătate nu este elementul cel mai important, oferind exemplul SUA și al Canadei, în contextul în care cea de-a doua alocă de aproape trei ori mai puțini bani acestui sector, raportat la procentul din PIB și la numărul populației.

Druică a remarcat că durata medie de viață în România este de 74 de ani, iar în zona europeană este cu 6-7 ani mai mare, dar a citat și rezultatele unui studiu realizat de Universitatea Yale, conform căruia o atitudine pozitivă față de îmbătrânire se traduce într-un plus de șase-șapte ani la durata medie de viață. De asemenea, încrederea în semeni s-a reflectat într-o creștere a duratei de viață, pe când atitudinea cinică a provocat o creștere a ratei de decese.

Ea a remarcat în acest context că românii au printre cele mai scăzute grade de încredere nu doar în instituțiile statului, ci și în semenii lor. Totodată, în România există și un grad scăzut de înclinație spre cooperarea socială (dorința de a dona, voluntariat).

Lect. univ. dr. Mihaela Sandu de la Facultatea de Administrație și Afaceri din cadrul Universității București a citat rezultatele statisticii Eurostat, conform căreia, în momentul în care au fost invitați să își autoevalueze starea de sănătate, 28,5% dintre români au apreciat că aceasta este foarte bună, 40% au considerat că este bună, 20% au spus că starea de sănătate este rezonabilă, iar 1,8% — foarte proastă. România a avut cel mai mare procent de persoane care și-au autoevaluat starea de sănătate ca fiind foarte bună, comparativ cu alte state central și est-europene.

Sandu a citat și o statistică a Comisiei Europene realizată în 2005 care evalua eficiența sistemului medical în funcție de finanțare, nivelul de educație, PIB, numărul de cadre medicale și de paturi, factori de risc (obezitatea, tutunul, alcoolul). În cadrul acestui studiu, România s-a situat pe locul 22 la nivelul UE, înaintea Poloniei, Letoniei, Ungariei, Cehiei, Lituaniei și Slovaciei.

Sursa