Emanuela Iştoc (26 de ani) este medic rezident pe ATI (anestezie şi terapie intensivă), la Spitalul Clinic Fundeni din Capitală, după ce a reuşit să obţină un punctaj mare, 910, la examenul de rezidenţiat pe care l-a susţinut în luna noiembrie.

O fire optimistă, Emanuela trăieşte, acum, visul din copilărie de a urma o carieră de medic. De îndată, ce intri în contact cu ea şi o asculţi cu câtă pasiune vorbeşte despre medicină, trăieşti pentru moment măcar, cu impresia că şi tu poţi să reuşeşti atunci când crezi cu adevărat în visul tău.  Povestea ei nu se opreşte aici, Emanuela a terminat Facultatea de Medicină Carol Davila din Bucureşti în 2012 şi ar fi vrut să practice medicina în Brazilia, acolo unde se află o rudă a ei, însă birocraţia de acolo spune ea, a făcut-o să revină în România. După şapte luni de învăţat, ea a reuşit să obţină exact postul pe care şi l-a dorit la ATI.  DETALII în interviul de mai jos!

Cât timp te-ai pregătit pentru examenul de rezidenţiat?

Am început să învăţ din luna aprilie până în noiembrie, când am susţinut examenul. Nu pot să zic că am învăţat încontinuu, am facut şi pauze destul de lungi. Cea mai lungă pauză a fost de trei săptămâni. Aveam momente în care nu mai puteam să recitesc aceeaşi informaţie, dar visul meu era să ajung să fac ATI (anestezie şi terapie intensivă), iar singura cale era să învăţ ECN (cartea de rezidenţiat). O carte care de altfel mi se pare potrivită unui student care a terminat medicina, care e obişnuit să înveţe şi nu să facă practică. În ciuda faptului că mulţi au criticat această publicaţie, eu m-am bucurat că a fost schimbată vechea bibliografie cu această carte.

Ce te-a determinat să îţi doreşti  să faci medicină şi de ce ai ales ATI?

Eu am fost una dintre fetiţele care îşi dorea să devină medic, din copilărie. Am ştiut dintotdeauna că voi deveni medic.  La şcoală mi-au plăcut biologia, matematica, chimia şi aveam mereu în minte că trebuie să urmez Facultatea de Medicină.  În ceea ce priveste pasiunea pentru ATI, aceasta a inceput in anul 5 de Facultate, cand am făcut stagiul de urologie. La unul dintre cursurile de urologie a venit o doctoriţă anestezistă sa ne prezinte anestezia in urologie iar cursul ei a inceput asa: “cine vrea să muncească în medicină, cine chiar vrea să facă medicină, să facă ATI!”. Cu fraza aceasta m-a cucerit.

În ATI se fac multe manevre, se învaţă biochimie, fiziologie, farmacologie, multă fiziopatologie, materii care mie îmi plac foarte mult. În urma acestui curs, am făcut practica de vară la acea doctoriţă. Timp de o lună am învăţat să recoltez sânge, să pun sonde urinare, să intubez pacienţi, să ventilez şi inclusiv să fac rahianestezie.

Cursurile de ATI sunt singurele pe care le citesc cu pasiune.

Eu sunt pasionată de a şti cum funcţionează organismul  uman, cum cedează organismul. Mi se pare fascinat că poţi resuscita un om, că poţi să-l readuci de la o moarte aparentă, la viaţă. Mi se pare fascinant modul în care se formează fiinţa umană. Mi se par impresionante mecanismele fiziologice si patologice care se desfaşoară în interiorul nostru şi de care noi nu suntem conştienţi. E ca şi cum s-ar desfăşura o altă viaţă, tainică, diferită de a noastră în timp ce noi o trăim pe a noastră. Ca două universuri paralele, care se intersecteaza în spital.

Cum ai reacţionat atunci când ai văzut ce notă ai obţinut la Rezidenţiat?

Eu când iau note mari, nu mă bucur zgomotos pe moment, am nevoie de timp ca să-mi dau seama de ce am obţinut.  Recunosc, mi-a tremurat mâna când am semnat foaia cu rezultatul. Acelaşi lucru mi s-a întâmplat şi la repartiţie când am văzut că nimeni nu a ales postul pe care mi l-am dorit, la ATI la Spitalul Fundeni, deşi eram pe locul 18 cu un punctaj 910.

Nu te sperie faptul că salariile sunt modeste?

Eu dintotdeauna am fost un om optimist, în ciuda faptului că mulţi m-au descurajat chiar dinainte să dau la Medicină. Eu ştiu că vreau să fac ATI, e visul meu şi nu mă gândesc neapărat la bani. Cu siguranţă, sunt multe lipsuri în spitale, dar eu cred că toate problemele se pot rezolva, şi că uneori pentru rezolvarea unei probleme există mai multe soluţii.

Ştiu că ai vrut să practici medicina în Brazilia

Imediat după ce am terminat Facultatea de Medicină, la invitaţia unei rude, am plecat în Brazilia, să fac medicină acolo.  În plus, in Brazilia, salariu unui medic specialist este de aproximativ 20.000 de reali pe lună, aproximativ 28.000 de lei,  în funcţie de specializare, comparative cu aproximativ 2000-3000 lei pe luna cat sunt in Romania. Din păcate, în Brazilia, este multă birocraţie pentru un străin, durează foarte mult până obţii viza permanentă, cam doi ani, viză de care ai nevoie ca să faci rezidenţiatul.  O altă condiţie ca să fii rezident în Brazilia este să ţi se recunoască diploma din România de către o Universitate de stat de la ei. Dosarul trebuie să conţină traduceri legalizate cu toate materiile pe care le-ai studiat şi diplomele de absolvire(bacalaureat si licenta ). Ca să ţi se dea viza îţi trebuie un motiv bine întemeiat , iar practicarea medicinei nu se afla printe ele.  Când am văzut că am multe piedici pentru a începe rezidenţialul şi că voi stat ani de zile poate departe de spital, am decis să revin în ţară, unde aveam siguranţa că în mai puţin de un an de zile voi ajunge medic.

Sursa