Pentru Mihaela Bilic, medic primar în diabet şi boli de nutriţie, cheia unei alimentaţii sănătoase stă în diversitatea şi măsura din farfurie, nu în extrema dietelor, şi în echilibrul dintre psihic şi mâncare. 

Cum defineşti mâncarea sănătoasă?

O dietă sănătoasă înseamnă diversitate şi măsură - nu trebuie să avem doctorat în nutriţie sau să facem lucrurile ştiinţific. Singura soluţie este să mâncăm câte puţin din tot şi, în felul acesta, organismul ştie singur ce nutrienţi să îşi ia şi din ce alimente.

Ce înseamnă puţin din tot? Există alimente interzise?

Înseamnă că diversitatea din farfurie este mai importantă decât alegerea unor superalimente lăudate. Fiecare aliment are un anumit beneficiu; adică organismul ştie să sintetizeze ceva bun din orice mâncăm. Putem mânca orice, din când în când. Chiar și din punct de vedere psihologic, este bine să nu ai interdicţii şi să nu îți interzici nimic.

Eu cred că e important să savurăm mâncarea - dacă tot ne-am dorit acel lucru, să fim atenţi, să mâncăm cu toate simţurile, să ne bucurăm de el și să ne încărcăm cu energie pozitivă.Trebuie să ascultăm semnalele care vin de la organism cu atenţie şi cu echilibru, așa că putem mânca orice, dacă organismul ne cere – inclusiv ciocolată și cartofi prăjiți.
 

Trebuie să te cunoști, să te vezi pe tine şi, cu cât ai mai bun contactul cu tine, cu atât vei şti şi să mănânci când ţi-e foame, şi să te opreşti când te-ai săturat. Asta înseamnă puţin din tot - înseamnă să te întrebi dacă îți este foame cu adevărat, dacă nu cumva te-ai săturat şi dacă alimentul pe care îl consumi se ridică la înălţimea aşteptărilor tale. Dacă nu, trebuie să te opreşti. Organismul nu ne sabotează. Kilogramele în plus apar atunci când consumi prea multă mâncare. Nu prea mult dintr-o anumită mâncare – nu! Doar prea multă, per ansamblu.

Cum putem mânca mai sănătos dacă nu ştim să ne ascultăm corpul?

Majoritatea oamenilor nu își înţeleg corpul, pentru că nu l-au ascultat de foarte mult timp şi nu sunt îndemnați de nimeni să îl asculte. Cred că ar trebui făcută o educaţie - în şcoli, în famile, pornind de la copilul care ar trebui lăsat şi încurajat să mănânce cu simţurile. Ar trebui să existe o întoarcere la relaţia firească şi autentică cu noi. Dar este atât de greu de realizat! Până la urmă este vorba de mâncare cu măsură. 

Isteria asta cu mâncatul sănătos este diagnosticată ca tulburare psihiatrică – ortorexia. Adică deja a depăşit limitele unei stricte preocupări și a devenit o obsesie. Mâncatul sănătos la nivel de obsesie, sportul în exces – toate lucrurile făcute excesiv, dramatic şi extrem, sunt nesănătoase. Iar dorinţa noastră de control absolut asupra corpului nostru, această idee că putem face orice cu el - şi asta este o chestie falsă.

Cum se explică asta?

Nouă ne este insuflată ideea că felul în care arătăm este responsabilitatea noastră, iar în momentul în care nu arăți într-un fel, însemnă fie că ești leneș, fie că ești nepăsător, fie că ești nesimțit, fie că ești nu știu cum - este fals! Adică nu suntem încurajați să fim diferiți, ci, din contră, tendința este să te bage într-un șablon, 90-60-90, și dacă nu intri în el, ești considerat rebut. Iar dacă tu nu te intrebi ce-i cu tine, nu o să te întrebe nimeni, pentru că nu le pasă. 

Societatea are nevoie de roboței care să consume, nu de zen-ul sufletesc al fiecăruia. Și asa e și cu iubirea. Dacă tu nu te gandești la binele tău, nu se gândește nimeni.

De ce crezi că, în ultima vreme, mâncarea provoacă o anxietate atât de mare?

Pentru că mâncarea putem să o cumpărăm de la supermarket - iubirea încă nu se cumpară. Așa că mâncarea este singurul lucru care stă în puterea noastră. Ce nu putem face nicăieri, în alte sectoare ale vieții noastre și suntem neputincioși, facem în bucătărie. Este singura zonă din viața noastră asupra căreia nouă ni se pare că deținem controlul și ne putem exercita voința. 

Există alimente toxice?

Nu; în media, lucrurile sunt scoase din context, iar în spatele lor pot fi interese financiare. De exemplu, cuvântul „toxic” este folosit pentru că are un impact extrem de puternic şi atunci oamenii din media înlocuiesc cuvintele „pot să” sau „există suspiciunea că” şi prezintă lucrurile ca şi cum ar fi dovedite şi făcut un studiu pe o perioadă foarte lungă sau ca și cum s-ar fi determinat relaţia cauză-efect. Nimic nu e toxic, totul ține de cantitate.

Ce părere ai despre curele de detoxifiere?

Detoxifierea este promovată pentru că aduce bani și merge pe idea că oamenii, când aud că ceva este mai sănătos sau creşte imunitatea, sunt dispuși să plătească mai mult. Tu nu poți interveni din exterior, să îi spui organismului să se detoxifice, decât, poate, să îl ajuţi - asta însemnând să nu faci excese, ca să îi dai posibilitatea să funcţioneze uşor. Organismul, ficatul nostru, se detoxifică singur, indiferent dacă noi ne amintim de detoxifiere sau nu. Dacă ești dispus să mănânci mai lejer timp de o săptămână sau zece zile, asta da, te poate ajuta, pentru că mai mult de jumătate din atenţia și energia organismului se concentrează pe digestie şi metabolism. Însă curele de detoxifiere sunt doar o metodă de a le lua oamenilor banii.

Ce se întâmplă dacă nu putem bea cei doi litri de apă pe zi?

Nici eu nu pot să beau doi litri de apă pe zi. Dar, la capitolul acesta, nu este nici o problemă, pentru că noi nu ne luăm lichidele numai din apa pe care o bem – fiecare aliment pe care îl consumăm conține apă.
 

De exemplu, unele persoane nu beau apă pentru că nu le este sete. Uneori, corpul nu îți cere apă pentru că el are nevoie de calorii, ceva consistent. Deci acesta poate fi chiar un semn că eşti prea slab şi că ar trebui să mănânci mai consistent. Din cauza asta nu îţi vine să bei apă - pentru că tu ai nevoie de aport caloric şi de energie din mâncare, nu de apă.
 

Eu, de exemplu, nu beau apă ca atare, poate nici un pahar pe săptămână. Dar tot timpul îmi îmi fac ceaiuri, cafea cu lapte, sau ceva care să aibă gust, pentru că altfel nu pot să beau apă. Nici asta nu trebuie transformată într-o obsesie - organismul ştie; nu se deshidratează și nu pierde apă - dacă nu îi dai suficientă, ştie să o păstreze pe aceea pe care o are.