Nastem natural sau prin cezariana? 

Astazi, asistam la un fenomen îngrijorator – de frica durerilor, din comoditate sau pur si simplu din cauza lipsei informarii, tot mai multe femei apeleaza la operatia de cezariana pentru a-si aduce pe lume pruncul. Acest fenomen a fost numit de specialisti drept o modificare a caii naturale a nasterii. Sa nasti prin cezariana a devenit o forma de libertate si de emancipare a femeii.

În ciuda riscurilor si a complicatiilor care pot aparea atât la mama, cât si la nou-nascut, tot mai multe românce apeleaza la cezariana. Se vehiculeaza chiar ca proportia lor e de 80% în mediul urban, de cinci ori mai mare decât cea recomandata de Organizatia Mondiala a Sanatatii. În principiu, medicul care urmareste sarcina si are toate informatiile necesare legate de viitoarea mama si de fat decide cum se va produce nasterea. În realitate, tot mai multe gravide opteaza pentru cezariana, fara a cunoaste exact ce presupune aceasta sau nasterea naturala. Teoretic, toata lumea este de acord ca cezariana este o operatie de „salvare”, menita sa rezolve anumite probleme constatate în timpul sarcini sau travaliului.

Operatia cezariana nu este lipsita de complicatii si de consecinte patologice. Cezariana este o interventie chirurgicala majora, iar multe mame nu realizeaza acest lucru când aleg de bunavoie sa nasca în acest fel. Operatia cezariana poate fi efectuata în doua moduri: prin incizie transversala sau longitudinala. „Dupa operatie femeia sta aproape o zi la salonul de terapie intensiva (reanimare) dupa care poate sa mearga în salonul de lauze. Dupa cezariana mama primeste antibiotice pentru a preveni riscul de infectare a inciziei. Dupa o cezariana, secretia lactata se instaleaza mai târziu decât dupa o nastere normala. Orice nastere implica un minim de risc, dar daca ne referim la raportul beneficiu-risc, acesta este înclinat foarte mult în favoarea nasterii normale. În cazul cezarianei exista mai multe riscuri atât pentru mama, cât si pentru o viitoare sarcina. Riscul acut matern include: hemoragia, infectiile, ileusul, embolismul pulmonar si sindromul Mendelson. Sa nu uitam ca e o operatie la care se pierde mai mult sânge decât în cazul nasterii natural“, spune Dr. Florin Popescu, medic specialist obstetrica-ginecologie Spitalul Filantropia.

În urma operatiei de cezariana, si copilul are de suferit. De exemplu, contractiile uterine din timpul travaliului au un scop clar: la nastere, copilul trece dintr-un mediu plin de lichid, într-un mediu de aer; contractiile sunt cele care îl ajuta sa-si goleasca plamânii de lichide si sa respire, sa se adapteze la viata extrauterina. În cazul unei operatii de cezariana, exista riscul infectiilor la locul operatiei ori al unor infectii urinare de la sonda de urina care se tine cam 24-36 de ore. În unele cazuri lactatia porneste putin mai greu, dar aceasta nu este o regula. O a doua sarcina dupa cezariana presupune înca o nastere prin aceeasi metoda, ceea ce înseamna pur si simplu redeschiderea operatiei initiale. Din punct de vedere psihic, în special în cazul unei nasteri cu anestezie generala, mama poate trai frustrarea de a nu-si fi primit bebelusul în brate imediat ce acesta a fost scos din burtica. Sentimentul de neparticipare, vina si lipsa în ce priveste necompletarea unui proces fiziologic natural pot afecta legatura si afectivitatea dintre mama si copil, în particular daca operatia cezariana este efectuata cu anestezie generala.

O cezariana este justificata si de durata limitorie în timp a efectuarii ei (pâna la o ora), în comparatie cu durata unei nasteri fiziologice care poate sa ajunga pâna la 12 ore. ”Exista totusi boli care nu permit o nastere naturala, cezariana fiind în acest caz o solutie salvatoare. Alteori, viata copilului este pusa în pericol, mai ales în cazul anomaliilor congenitale. Se impune operatia de cezariana daca fatul are o pozitionare nefireasca sau daca viitoarea mama are o cicatrice uterina anterioara cezarienei, pentru ca exista riscul aparitiei unor complicatii; are miopie accentuata, sufera de boli de inima, ceea ce o împiedica sa faca efort mare; a mai facut o cezariana; are placenta praevia, caz în care exista risc major de hemoragie; are bazinul prea strâmt, fapt care ar împiedica nasterea pe cale naturala. De altfel, în tarile UE operatia de cezariana se face numai în cazul în care nasterea pe cale naturala nu este posibila.

Sursa

Operatia cezariana

Operatia cezariana sau operatia C, reprezinta nasterea chirurgicala a unui copil printr-o incizie la nivelul abdomenului si uterului mamei. Incizia poate fi facuta la nivelul abdomenului inferior, deasupra zonei pubiane (transvers) sau, in anumite situatii, sub forma unei linii ce uneste ombilicul cu zona pubiana (verticala).

In majoritatea cazurilor femeia ce naste prin cezariana poate ramane constienta pe parcursul nasterii si poate fi cu noul nascut imediat dupa operatie.

Desi mai multi copii s-au nascut prin metoda chirugicala decat prin cea naturala, o mama ce naste prin cezariana are risc crescut de a face complicatii si are nevoie de o perioada mai lunga pentru recuperare comparativ cu cea care a nascut prin metoda naturala. Complicatiile posibile sunt infectia, pierderi semnificative de sange, probleme cu vezica biliara, traume ale mamei si copilului legate de actul chirurgical.

Daca ramane din nou insarcinata, o femeie cu cicatrice de cezariana are sanse minime de a naste natural in conditii de siguranta, deoarece exista riscul ca cicatricea sa se rupa in timpul travaliului (ruptura uterina).

Din 1970 si pana la inceputul anilor 1980 nasterea prin cezariana a crescut de la 5% pana aproape de 25% din totalul nasterilor. Inca de atunci specialistii in sanatate publica si-au exprimat ingrijorarea ca obstetricienii folosesc abuziv operatia cezariana.

Astazi, doctorii au mai multe criterii care sa-i ajute in a lua decizia de a practica cezariana.

Cezariana neplanificata - Pana la 30% din cezariene sunt practicate dupa un travaliu dificil si greoi (distocie). Multe cezariene sunt practicate in urgenta atunci cand fatul sau mama prezinta semne de suferinta sau cand apar complicatii, ca cele ale cordonului ombilical sau ale placentei, placenta abruptio de exemplu (separarea prematura a placentei de peretele uterin).

Cezariana planificata - Cand exista probleme cunoscute ale sarcinii sau factori de risc ce fac nasterea naturala nesigura, operatia cezariana este planificata din timp. Exemple pentru astfel de probleme cunoscute din timp sunt fatul in pozitie pelvina, placenta blocheaza cervixul (placenta previa), o boala cronica a mamei (preeclampsia) si, in unele cazuri, factori legati de o nastere cezariana anterioara.

Aproximativ o treime din nasterile cezariene sunt planificate din timp pentru femei care au mai suferit in antecedente o operatie cezariana. Din punct de vedere medical, motivele pentru a efectua o noua operatie cezariana sunt urmatoarele:

- probleme ce au condus la un travaliu dificil sau o nastere cezariana anterioara, ca un pelvis ingust sau un fat mare (disproportie cefalopelvina)

- factori ce cresc riscul rupturii unei cicatrici uterine in timpul travaliului, ca o cicatrice verticala, trei sau mai multe cicatrici post operatie cezariana, tripleti sau mai multi, sau un fat foarte mare de la 4,1 kg pana la 4,5 kg

- lipsa accesului la supraveghere medicala de catre un medic cu experienta in operatiile cezariene facute in urgenta sau lipsa facilitatilor de a se practica operatia cezariana in urgenta

In unele cazuri, o femeie ce a suferit o operatie cezariana poate naste pe cale naturala. Aceasta este numita "Nasterea vaginala dupa o operatie cezariana".

Pregatirea pentru operatie

Majoritatea operatiilor cezariene sunt practicate cu anestezie epidurala sau spinala folosite pentru anestezierea senzatiilor in zona abdominala. Numai in situatii de urgenta se va folosi anestezia generala ce face ca pacienta sa devina inconstienta in timpul nasterii cezariene.

Este posibil ca spitalul sa trimita pacientelor instructiuni de pregatire preoperatorie sau ca una din asistente sa le furnizeze instructiuni in vederea pregatirii pentru operatie.

In vederea pregatirii pre-operatorii, pacientele vor avea bratele legate de masa de operatie pentru propria lor siguranta, iar un camp operator va fi asezat de-a lungul toracelui acestora. Un tub subtire intravenos va fi introdus la nivelul antebratului sau a mainii pacientei; prin acesta este posibil sa se introduca un sedativ care va ajuta femeia sa se relaxeze. O sonda vezicala este introdusa in uretra pentru a ajuta pacienta sa urineze in timpul si dupa interventia chirurgicala. Zona pubiana va fi rasa, iar zonele pubiana si abdominala vor fi spalate cu un sapun antibacterian. Zona de incizie poate fi acoperita cu o folie de plastic adeziva sau cu un camp operator in vederea protejarii acestei arii.

Inainte, in timpul si dupa operatia cezariana pacientei ii vor fi monitorizate strict tensiunea arteriala, ritmul si frecventa cardiaca precum si saturatia oxigenului in sange. De asemenea, este posibil ca pacienta sa primeasca antibiotice pentru a preveni infectiile ce pot apare dupa nastere.

Tehnica operatiei cezariene si nasterea

Imediat ce anestezia si-a facut efectul, doctorul incepe sa faca incizia in abdomenul inferior si uter. Pacienta poate sa simta o senzatie de presiune sau de tractiune in momentul in care copilul se naste. Dupa nasterea copilului prin incizia facuta anterior, medicul indeparteaza placenta si inchide plaga.

Imediat dupa operatie, pacienta este dusa in reanimare unde asistentele o pot supraveghea si trata. De obicei perioada de sedere in reanimare este intre 1 si 4 ore, dupa care aceasta este mutata in salon.

Daca medicul a indicat un tratament anume asistentele il vor explica pacientei si o vor ajuta in recuperare.

O operatie cezariana poate fi practicata numai de medici specialisti ca:

- obstetricieni

- perinatologist (specialist in medicina materno-fetala - valabil numai in SUA)

- medic de familie specializat in operatia cezariana (valabil numai in SUA)

- chirurg

Daca medicul care a urmarit gravida nu poate efectua si operatia cezariana, desi prevede necesitatea acesteia, o va dirija din timp spre un alt medic specialist ce poate practica acest tip de operatie. Medicul de familie poate asista chirurgul in timpul interventiei chirurgicale si poate furniza ingrijirile postoperatorii.

Unele nasteri prin cezariana sunt planificate din timp; altele sunt practicate in urgenta atunci cand exista risc materno-fetal.

Unele operatii cezariene sunt planificate cand este cunoscuta o problema medicala ce poate face ca travaliul sa fie periculos pentru mama si copil.

Indicatiile operatiei cezariene includ:

- scaderea fluxului sanguin la nivelul placentei inainte de nastere. Acest fapt se produce atunci cand mama dezvolta preeclampsie, adica niveluri crescute ale tensiunii arteriale in timpul sarcinii

- necesitatea, din punct de vedere medical, de a induce nasterea, dar fara succes

- greutatea fetala mai mare de 4,1kg

- boala sau suferinta materna ce se preconizeaza a fi agravata de catre travaliu, de exemplu diabetul zaharat

- placenta blocheaza cervixul (colul uterin), denumita placenta previa

- leziuni active de herpes genital in preajma datei probabile a nasterii care pot duce la infectarea fatului in timpul nasterii naturale, cauzind serioase probleme acestuia

- infectia mamei cu virusul imunodeficientei umane (HIV), virus ce poate fi transmis fatului in timpul nasterii naturale

- sarcina multipla. Directia si marimea inciziei depinde de pozitia fetusilor.

In mod particular, operatia cezariana este necesara in sarcinile multiple atunci cand:

- gemenii impart un singur sac amniotic (gemeni monoamniotici) deoarece exista riscul incurcarii cordonului ombilical

- trei sau mai multi fetusi

- gemeni siamezi

- un uter ce nu se poate contracta in mod adecvat in timpul travaliului (inertie uterina) facand astfel travaliul lung si dificil

- prezentatii patologice sau fetusi macrosomi (fat mare)

Aproximativ o treime din nasterile prin cezariana sunt programate din timp pentru femeile care au mai suferit anterior o astfel de interventie. Criteriile medicale pentru o alta operatie cezariana, planificata, sunt:

- o problema curenta care a dus la un travaliu dificil sau la o operatie cezariana in antecedente, un pelvis ingust sau un fat mare (disproportie cefalopelvina)

- factori ce pot duce la cresterea riscului de ruptura uterina in timpul travaliului ca cicatrici uterine verticale, trei sau mai multe cezariene anterior, tripleti sau mai multi fetusi, fat foarte mare de la 4,1 kg pana la 4,5 kg

- lipsa accesului la supraveghere medicala constanta de catre un medic specializat in operatia cezariana efectuata in urgenta sau lipsa facilitatilor de a practica o operatie cezariana in urgenta.

Multe din operatiile cezariene sunt practicate in urgenta cand apar probleme materno-fetale sau cand apar complicatii inainte sau in timpul travaliului. Aceste situatii sunt urmatoarele:

- suferinta fetala (sugerata de catre o frecventa cardiaca foarte scazuta sau foarte rapida)

- placenta abruptio (separarea prematura a placentei de peretele uterin), ce poate duce la o sangerare excesiva (hemoragie) si scaderea rezervelor de oxigen ale fatului

- probleme care tin de cordonul ombilical si care pot reduce sau aboli fluxul de sange catre fat, ca atunci cand cordonul ombilical se torsioneaza, sau atunci cand acesta aluneca in vagin inaintea fatului, fatul angajandu-se spre vagin presand cordonul ombilical (procidenta de cordon)

- travaliu prelungit si dificil (distocia)

- travaliu oprit in evolutie (insuficenta de progresie)

- disproportie cefalopelvina, adica o combinatie intre un fat cu un cap foarte mare si o mama cu un pelvis ingust. Aceasta situatie este adesea legata de oprirea travaliului din evolutie sau de distocie.

Operatia cezariana este considerata relativ sigura. Exista insa risc crescut in aparitia complicatiilor materne comparativ cu nasterea naturala. O pacienta cu operatie cezariana necesita un timp mai mare de recuperare fata de cea care a nascut natural.

Alte riscuri ale operatiei cezariene includ:

- greata, varsaturi, dureri severe de cap dupa nastere (legate de anestezie si de actul chirurgical)

- infectia inciziei

- traume ale copilului in timpul nasterii

- imaturitate pulmonara a noului nascut, daca data probabila a nasterii a fost calculata gresit

- mortalitatea materna (foarte rara). Riscul total de deces al femeilor care au planificat operatia cezariana este foarte scazut (mai putin de 3 la 100 000).

Cele mai multe decese materne dupa o operatie cezariana apar atunci cand aceasta este facuta in urgenta (30 la 100 000).

Riscuri tardive

Femeilor cu cicatrice uterina le creste riscul aparitiei complicatiilor tardive. Aceste riscuri cresc cu fiecare operatie cezariana adaugata si includ:

- ruperea cicatricei uterine la o sarcina ulterioara sau in timpul travaliului (ruperea uterina)

- placenta praevia, adica implantarea placentei in partea inferioara a uterului, blocand astfel cervixul

- placenta accreta, placenta increta si placenta precreta (ultima fiind cea mai grava) reprezentind dezvoltarea placentei in profunzimea peretelui uterin, ceea ce poate duce la o hemoragie severa dupa nastere, uneori necesitand histerectomie (indepartarea pe cale chirurgicala a uterului).

Dupa o operatie cezariana pacienta este monitorizata atent pentru urmatoarele 24 de ore in vederea preventiei complicatiilor. Pacienta va primi medicatie antialgica (contra durerii) si va fi incurajata sa se mobilizeze pe distante scurte inca din primele 24 de ore postoperator. Mersul poate ajuta la eliberarea gazelor acumulate in abdomen. De obicei mobilizarea este deranjanta, dar durerea se va reduce treptat la cateva zile dupa nastere. Perioada medie de spitalizare dupa cezariana este de 3 pana la 5 zile. Pacienta poate hrani si ingriji nou-nascutul imediat ce se simte in stare. Inainte de externare pacienta va primi instructiuni de ingrijire post-operatorie si date despre simptomele unor eventuale complicatii. Incizia abdominala se vindeca in medie in aproximativ 4 saptamini si este posibil ca pacienta sa prezinte dureri in zona respectiva pana la un an post-operator

Orice femeie care planuieste sa nasca natural si este preocupata de aparitia posibilitatii unei cezariene inoportune ar trebui sa consulte un specialist din timp. Medicul ii va furniza acesteia informatii despre situatiile care impun cezariana, tipurile de incizie si masurile pe care acesta le ia in vederea promovarii nasterii naturale.

Specialistii in sanatate publica au indemnat comunitatea medicilor obstetricieni din America de Nord sa reduca procentul nasterilor prin cezariana, identificand situatii care nu necesita in mod exclusiv nasterea pe cale chirurgicala. Acestea includ:

- istoricul de operatii cezariene. Unele femei cu cicatrici uterine dupa o operatie cezariana in antecedente pot naste natural, desi aceasta metoda implica unele riscuri. Unele spitale mai mici nu mai incurajeaza nasterea naturala dupa o operatie cezariana, deoarece aceasta implica precautii sporite din punct de vedere medical. Daca o pacienta cu o operatie cezariana in antecedente doreste totusi sa nasca natural ar trebui sa consulte un medic analizand impreuna cu acesta beneficiile si riscurile nasterii naturale

- suferinta fetala. In cazul in care frecventa cardiaca fetala scade in timpul travaliului medicul specialist va trebui sa hotarasca daca si cand va interveni chirurgical. In cele din urma medicul va inclina spre nasterea cezariana pentru a evita ranirea noului nascut

- travaliu lent si dificil (distocia). Distocia poate fi deseori corectata prin medicatie ce re-declanseaza contractiile uterine. In cazul femeilor care au o cicatrice uterina, oxitocina trebuie utilizata cu grija pentru a reduce la minim riscul de ruptura uterina in timpul travaliului.

Unii medici vad necesitatea unei cezariene mai des decit altii. De exemplu, un travaliu lent pentru un medic, poate fi considerat normal de altul. Totusi, toti medicii sunt condusi de un scop comun si anume acela de a oferi un travaliu si o nastere sanatoasa atat pentru mama cat si pentru noul nascut.

 Sursa