Pacientul nemultumit de un tratamant stomatologic are mai multe posibilitati in functie de ceea ce reclama: fie se adreseaza comisiilor speciale din cadrul directiilor de sanatate publica, fie Colegiului Medicilor, fie instantei de judecata, afirma prof. univ. dr. Rodica Luca, presedintele Comisiei de Disciplina din cadrul Colegiului Medicilor Dentisti din Bucuresti.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, prof. Luca a explicat care problema de competenta carei institutii tine, dar si care sunt principalele obligatii ale medicului fata de pacient.

In acelasi timp, prof. Luca atrage atentia ca si pacientul are obligatii foarte importante de care depinde reusita tratamentului, in primul rand sa isi declare corect istoricul medical si sa nu insiste pentru solutii de compromis: "Medicul ii spune pacientului ca trebuie sa faca asta, si asta, si asta, pacientul (...) insista pentru solutii de compromis, care insa implica risc de esec. Uneori medicul cedeaza, solutia de compromis nu tine si pacientul il reclama."

Omul are o suparare dupa un tratament stomatologic: nu se simte bine cu lucrarea, au aparut complicatii etc. Unde se duce sa se planga pentru ceea ce generic numim malpraxis?

Malpraxisul continua sa fie o problema. Ce inseamna? Mot-a-mot, tratament prost efectuat. Existacomisii desemnate special pentru acest aspect in cadrul Directiilor de Sanatate Publica. Pacientul li se poate adresa direct cu plata unei taxe de expertiza.

La Colegiul Medicilor exista Comisia de disciplina, care, teoretic, nu are in atributii malpraxisul in sensul literal al cuvantului. Dar cand pacientul vine la comisie trebuie sa constati ce prezinta pacientul, sa legi de ceea ce pacientul a relatat in reclamatie, de ceea ce e scris in foaia de observatie, te uiti pe documentele pe care medicul le prezinta si iti poti da seama daca acolo a fost o greseala medicala sau nu.

Deci daca omul vine si depune reclamatia la Colegiul Medicilor, Comisia de disciplina ce evalueaza?

Pacientul si medicul sunt audiati separat, in general in aceeasi zi, si in scrisoarea de invitare adresata pacientului specificam ca noi raspundem de problemele disciplinare, de respectarea codului deontologic, adica de respectarea obligatiilor pe care medicul le are fata de pacient.

Le spunem ca daca acuza neaparat o problema de malpraxis trebuie sa se adreseze comisiei de la DSP. Totodata, noi nu ne ocupam de eventuale revendicari financiare ale pacientului.

Care sunt principalele obligatii deontologice ale medicului fata de pacient?

Sigur, in primul rand trebuie sa fie politicos cu el, sa-i vorbeasca frumos de la inceput pana la sfarsit. Din punct de vedere medical, trebuie sa aiba documentele primare ale pacientului: foaia de observatie, care include date foarte importante privind trecutul de boli al pacientului, trecut stomatologic, situatia concreta a pacientului la momentul prezentarii, motivele prezentarii.

Ar trebui sa existe examinarile radiologice, inainte de tratament, intermediare, daca este cazul, si obligatoriu dupa tratament. Sigur, nu si cazul unei carii simple. In anumite situatii, in functie de tratament, la fisa se ataseaza modelele de studiu.

Iar dupa ce medicul se lamureste care sunt problemele, are obligatia sa ii explice pacientului care e situatia si ce ar trebui facut, explicatie in urma careia acesta sa semneze consimtamantul informat, prin care pacientul isi da acordul pentru tratamentul indicat de medic.

Acest consimtamant ar trebui sa contina cateva lucruri clare si precise: mi s-a explicat pe intelesul meu, am inteles, sunt de acord cu planul tratamentului si imi asum eventualele complicatii care ar putea decurge de aici, semnatura si data. Complicatiile sunt rare, dar daca pacientul stie ca pot aparea si le accepta, medicul e absolvit de orice problema, iar pacientul intelege ca a avut ghinionul sa fie unul dintre cazurile in care au aparut.

Este obligatoriu prin lege consimtamantul informat?

Da. Lipsa lui la foaia de observatie atrage sanctionarea medicului de comisia de disciplina.

Ce sanctiuni pot fi aplicate?

Cea mai mica e mustrarea, apoi avertismentul, vot de blam, suspendarea dreptului de libera practica pe o perioada limitata si chiar excluderea din Colegiul Medicilor dentisti. Cele usoare se aplica pentru 6 luni, cele grave sunt comunicate si Ministerului Sanatatii. Retragerea calitatii de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din Romania e o chestiune mai complicata, presupune si interventia unei instante de judecata.

Dar majoritatea sanctiunilor aplicate pentru abateri disciplinare se inscrie in primele doua categorii.

Spuneati ca aspectele financiare nu sunt de competenta Colegiului Medicilor. Ce face pacientul care isi vrea bani inapoi?

Chiar daca noi descoperim o abatere disciplinara, sanctiunea pe care o aplicam medicului nu il ajuta pe pacientul care doreste despagubiri. El trebuie sa se adreseze completului de judecata si atunci instanta cere expertiza medico-legala la IML.

Uneori pot aparea dificultati pentru medici, de exemplu, in privinta radiografiei. Pacientul a platit-o si cere sa ramana la el, desi nu inteleg la ce ii foloseste, cu exceptia cazurilor in care doreste si o a doua opinie. Si atunci este foarte important ca medicul sa isi copieze radiografiile pe care le restituie pacientului pentru ca in caz de nevoie sa aiba ce prezenta la expertiza.

Am vorbit despre obligatiile medicului. Pacientul are obligatii, sigur in afara de cele financiare?

Are. Ar trebui sa declare cinstit tot ce inseamna istoric medical. Ce boli are, de cand, ce tratament face. La foaia de observatie este atasat un formular pe care pacientul bifeaza, dar uneori o face cu superficialitate, alteori ascunde voit anumite boli, sa zicem daca ele sunt transmisibile.

Este esential sa-i spui medicului ca esti alergic la anumite substante. Daca medicul nu stie, se poate ajunge la soc anafilactic. Daca pacientul nu a bifat alergia in declaratia semnata, nu e vina medicului, daca insa declaratia semnata nu e in regula, chiar daca pacientul l-a asigurat verbal pe medic ca nu e alergic, medicul raspunde.

O alta obligatie este sa coopereze cu medicul in privinta solutiilor de tratament. Multi pacienti vin, din pacate, tarziu la medic. La noi nu se merge pe profilaxie, indiferent ca e vorba de dinti sau de gingie. Si atunci nu mai poti sa faci mare lucru.

Medicul ii spune pacientului ca trebuie sa faca asta, si asta, si asta, pacientul nu vrea sa mai piarda niste dinti, cand si asa are putini, sa faca aditie de os, care costa destul de mult, sa mai piarda timp si insista pentru solutii de compromis, care insa implica risc de esec. Uneori medicul cedeaza,solutia de compromis nu tine si pacientul il reclama.

Si are castig de cauza?

Consimtamantul informat il apara pe medic. Dar ca sa fie sigur, ar trebui sa adauge la consimtamant formula: "eu am recomandat solutia cutare". Daca pacientul semneaza in aceste conditii, e numai raspunderea lui.

Care sunt cele mai frecvente incalcari deontologice pe care le-ati intalnit la medici?

Documente facute superficial, cu multe acte lipsa, absenta radiografiilor cand erau necesare, absenta consimtamantului informat. De multe ori pacientul recunoaste ca verbal i s-a explicat si ca verbal a acceptat, dar la comisie eu trebuie sa gasesc documentul semnat. Graba medicului in privinta documentelor, poate de inteles intr-un fel, nu e scuza in fata Comisiei de disciplina.

Ajung mai des in fata comisiei de disciplina medicii mai tineri sau cei din "scoala veche", sa zicem trecuti de 50 de ani?

Cei tineri, pentru ca de multe ori recurg la tratamente mai de ultima ora, care nu le sunt intotdeauna la-ndemana, pentru care uneori nu au abilitatea legala prin diploma de la minister. Cei mai in varsta nu se baga in ceea ce nu stapanesc.

Sunteti nu numai presedinte al Comisiei de disciplina, ci si profesor la Facultatea de medicina dentara, cu ani multi de experienta. Vedeti o scadere a calitatii profesionale a generatiilor mai tinere de medici?

Lucrurile s-au mai schimbat, au aparut specialitati noi: endodontia, parodontologia, protetica, chirurgia a capatat un "pui" care se numeste chirurgie dento-alveolara. Medicii incep sa se caleze pe aceste specialitati. Un stomatolog face ceva, are colaborare cu endodontul pentru tratamentul pulpar, cu implantologul etc. si atunci e greu de spus daca sunt mai buni sau mai slabi.

Sunt mai adanciti pe o anumita specialitate. Nu mai sunt dornici de a face tot ce facea un medic specializat in stomatologie generala. Cei tineri sunt mai ancorati in realitate in materie de legislatie, dar nu intotdeauna o si respecta.

Si in privinta cazuisticii, care e cea mai frecventa la comisia de disciplina?

In general, e vorba de pacientii cu multe lipsuri dentare, care se pot rezolva in diferite modalitati: implant, proteza mobila sau punti. E un domeniu in care apar probleme. O a doua categorie este a pacientilor care au parodontopatii, adica suportul osos s-a imbolnavit, osul s-a retras, dintii au devenit din ce in ce mai mobili, s-au deplasat, au cazut sau sunt pe cale. Si abia atunci pacientul vrea sa ii salveze, apar solutiile de rezolvare protetica si problemele.

Ati identificat si cazuri de hartuire a medicului de catre pacient? Cazuri in care un pacient e, de fapt, multumit, dar ar vrea sa isi primeasca si banii inapoi?

Noi ascultam si medicul, si pacientul, iar asemenea cazuri exista. Nu sunt multe, dar exista.

Sursa