Dacă un medic ar merge în biserică şi s-ar apuca să spună predica în locul preotului, mulţi credincioşi şi-ar face, probabil, cruce. De mirare. Iar acuzaţiile nu ar întârzia să apară. Dacă, în timpul consultaţiei, medicul ar strecura sfaturi despre ce rugăciuni să spunem, la ce icoane să ne închinăm sau ce principii religioase să respectăm, cei mai mulţi dintre noi l-am opri. Politicos. Sunt, de fapt, scenarii absurde, greu de imaginat. De ce nu este însă la fel de dificil să ne închipuim că putem primi sfaturi despre sănătate de la preoţi, că putem cumpăra volume despre răul din vaccinuri din librăriile de carte creştină sau că un prelat poate predica împotriva unei campanii de imunizare?

„Biblia“ antivaccin

„Biblia“ mişcării antivaccin din România este cartea „Vaccinurile: prevenţie sau boală? O nouă patologie pediatrică“. Întrebaţi orice susţinător al dogmelor antivaccin şi va şti să citeze din acest volum. Autoarea este dr. Christa Todea-Gross, medic de familie, soţie de preot şi vicepreşedinta Federaţiei Pro Vita, umbrelă care grupează zeci de organizaţii creştin-ortodoxe din România. Până acum doi ani a lucrat la Cluj-Napoca, dar între timp s-a mutat în Germania. Ca orice biblie care se respectă, cartea lui Todea-Gross este, de fapt, o compilaţie plină de mituri. Care au sau nu au de-a face cu ştiinţa. Inspirată din alte volume antivaccin, autoarea exagerează efectele adverse ale diferitelor tipuri de imunizare, iar sursele citate sunt cel puţin îndoielnice. Potrivit medicului Pro Vita, vaccinurile s-ar face vinovate de o grămadă de boli, printre care autismul, eczema atopică, astmul bronşic, boala celiacă, boala Crohn, diabetul zaharat tip I. Ar fi de prisos să intrăm în detalii, menţionăm doar că toate analizele sistematice serioase realizate de instituţii ca CDC sau de forurile internaţionale de pediatrie arată că afirmaţiile de acest tip nu au o bază reală.

Autoarea însă preferă să citeze surse curios selecţionate, precum „dr. Viera Scheibner“. Care este, într-adevăr, doctor, dar nu în ştiinţele medicale, ci în studiul microfosilelor. Ceea ce nu a oprit-o ca, în 1993, să scrie o carte intitulată: „Vaccinarea: 100 ani de cercetare ortodoxă“, în care arată că vaccinurile reprezintă un atac asupra sistemului imun. Încă din 1997, cercetătoarea de origine slovacă a primit din partea Australian Skepticspremiul „Lingura îndoită“, trofeu acordat anual vocii care a reuşit să producă în spaţiul public cea mai absurdă vorbărie pseudoştiinţifică. La momentul respectiv, Scheibner lucra în Australia şi reuşise să-şi atragă criticile comunităţii ştiinţifice.

Când îşi alege ceva mai bine sursele, autoarea româncă reuşeşte să citeze în afara contextului sau traducând prost. Intenţionat? Să luăm exemplul profesorului Rolf Zinkernagel, laureat al Premiului Nobel pentru munca sa în descoperirea funcţiei limfocitelor T. Iată ce pretinde Todea-Gross că ar fi spus Zinkernagel: „Fetele trebuie să se imunizeze natural împotriva tuturor infecţiilor periculoase până la pubertate (să treacă prin toate bolile copilăriei), deoarece numai în felul acesta vor avea un sistem imun eficient pentru ele şi viitorii lor copii“. Ce-a spus, de fapt, Zinkernagel? „All life-threatening acute infections must be survived by mothers before puberty.“ Adică mamele trebuie să supravieţuiască tuturor infecţiilor acute ce le ameninţă viaţa înainte de a atinge pubertatea. Nicio secundă, Zinkernagel nu se declară împotriva vaccinurilor şi nu spune că mamele trebuie neapărat să treacă prin toate bolile copilăriei fără vaccin. Ba, mai mult, Zinkernagel a publicat, printre altele, studii privind îmbunătăţirea designului vaccinului şi concluziona, într-un articol din New England Journal of Medicine, că „protecţia oferită de vaccinuri împotriva infecţiilor este unul dintre cele mai mari succese ale medicinii“. Exact opusul celor susţinute de Todea-Gross.

Viziunea apocaliptică şi teoria conspiraţiei

Într-un interviu acordat revistei „Familia ortodoxă“, autoarea „bibliei“ antivaccin susţine răspicat că ea consideră că niciun vaccin nu ar trebui făcut şi că „după ritmul în care are loc vaccinarea sugarilor, singurii copii cu adevărat sănătoşi vor mai fi doar copiii nevaccinaţi“.

Cartea a fost publicată în 2012 de Editura „Christiana“, a asociaţiei filantropice medical-creştine omonime. Distribuţia se face prin reţeaua de librării de carte ortodoxă „Sophia“. Volumul a fost, de asemenea, promovat şi vândut la conferinţele pe tema vaccinării susţinute de diferite organizaţii cu profil creştin-ortodox. Varianta pdf poate fi descărcată de pe mai multe site-uri ortodoxe. În plus, fragmente din conţinutul cărţilor au fost transformate în pliante, ulterior distribuite, tot de organizaţiile ortodoxe, în biserici, şcoli, alte instituţii publice.

Cartea suplineşte prin accesibilitate lipsa de valoare ştiinţifică. Referirile constante la studii lasă cititorului neexperimentat senzaţia că i se dă jos vălul de pe ochi şi vede, în sfârşit clar, adevărul despre o conspiraţie mondială din jurul vaccinurilor inutile care ne vor îmbolnăvi pe toţi. Accesibilitatea şi atractivitatea pentru conspiraţionişti fac ca lectura să fie recomandată pe forumuri şi bloguri, fără ca antivacciniştii să se întrebe cât de părtinitoare este selecţia surselor sau cât de precis sunt ele citate. Un comentariu tipic al cititorilor adepţi ai mişcării antiimunizare sună cam aşa: „Vă mulţumim, doamna doctor, că aţi ascultat de Dumnezeu şi aţi scos la lumină pentru toţi scepticii adevărul ascuns de marile companii farmaceutice lipsite de orice scrupule morale şi etice“ (comentariu preluat de pe libris.ro).

Am contactat-o pe dr. Todea-Gross, dar mi-a spus că preferă să nu acorde interviuri momentan. Cel care semnează prefaţa cărţii este Pavel Chirilă, medic internist, homeopat şi profesor de bioetică, fondatorul Asociaţiei „Christiana“. Spune că mai mulţi colegi medici i-au scris întrebându-l de ce a susţinut apariţia acestei cărţi. Este însă convins de seriozitatea documentării făcute de autoare, care ar fi consultat o mie de surse bibliografice înainte să se apuce de scris. El crede că unele vaccinuri funcţionează, altele nu. Are, la rândul lui, câteva argumente şubrede pentru a se arăta împotriva anumitor imunizări: „România este cea mai vaccinată ţară contra tuberculozei, are o acoperire vaccinală de 99%. Dar are de zece ori mai multă tuberculoză decât media europeană. Deci ori vaccinul BCG nu are efect, ori sunt alte cauze la mijloc. Ţările nordice nu vaccinează împotriva tuberculozei şi la ora actuală raportează zero incidenţă“. Deşi este adevărat că eficienţa vaccinului BCG este departe de a fi ideală (gradul de protecţie raportat de diferite studii a variat între 0 şi 80%), OMS recomandă imunizarea BCG în ţările în care tuberculoza este endemică (cum este încă România), cel puţin până la apariţia unor vaccinuri mai eficace.

Pavel Chirilă a fost unul dintre principalii critici ai campaniei de vaccinare împotriva HPV. S-a referit, în intervenţiile sale mediatice, la lipsa unei corelaţii de tip cauzal între virusul HPV şi cancerul de col uterin, la reacţiile adverse de temut, la ineficienţa vaccinului. În 2008, a susţinut o conferinţă de presă despre efectele Gardasil (între care dr. Chirilă include sterilitate, deces, declanşarea cancerului de col) la Biserica „Sfânta Treime“ din incinta Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu“. Conferinţa a fost organizată la iniţiativa asociaţiilor „Christiana“, „Pro Vita“, „ROST“ şi „Sfinţii Martiri Brâncoveni“. Afirmaţiile sale l-au adus însă în vizorul comisiei de disciplină a Colegiului Medicilor din România. „Le-am explicat că un medic nu poate fi judecat pentru un delict de opinie şi au înţeles până la urmă“, se disculpă Pavel Chirilă.

„A sta cu mâinile în sân e o crimă“

Un protocol încheiat între Biserica Ortodoxă Română şi Ministerul Sănătăţii prevede ca recomandările medicilor pentru prevenirea problemelor de sănătate publică să fie popularizate de preoţi în rândul credincioşilor. Este însă departe de a fi aplicat şi, nu de puţine ori, campaniile antivaccin şi-au găsit loc tocmai în biserici, fie că a fost vorba de prezentarea unor cărţi de tipul celei scrise de dr. Todea-Gross, fie de distribuirea unor pliante cu conţinut alarmist vizavi de efectele vaccinurilor.

De mai mulţi ani, asociaţia Pro Vita Craiova a dus campanii de informare cu privire la pericolele pe care membrii ei cred că le reprezintă vaccinul anti-HPV şi cel împotriva gripei pandemice. „Noi am avut nişte informaţii venite tot pe filieră medicală despre problemele care au fost în alte ţări şi nu am făcut altceva decât să distribuim aceste informaţii“, povesteşte George Ionescu, preşedintele Pro Vita Craiova. La realizarea materialelor informative ar fi contribuit medici implicaţi în mişcarea Pro Vita, inclusiv dr. Todea-Gross. Sursele sunt site-uri antivaccinare din SUA, iar prima campanie împotriva imunizării a ţintit controversatul anti-HPV. „Când ştii că în America sunt 10.000 de cazuri de efecte adverse şi nu ştiu câte persoane au decedat, mi se pare că a sta cu mâinile în sân e o crimă. Dacă îţi pasă de cel de lângă tine.“

Ionescu se mândreşte cu faptul că, după ce au distribuit pliante în biserici, presa a început să vorbească despre efectele negative ale vaccinurilor. Potrivit lui, organizaţia a beneficiat şi de acordul bisericii în aceste activităţi: „Am avut binecuvântarea ierarhului. Altfel nu puteam. Bine, mai aşa, mai cu jenă“.

Iulian Mirea este preot la Craiova şi membru al organizaţiei Pro Vita. Povesteşte că la el în biserică încă se mai află multe broşuri pe care le poate citi orice enoriaş. Conform preotului, Mitropolia şi-ar fi dat acordul pentru împărţirea pliantelor, iar el, ca membru Pro Vita, a fost însărcinat să citească toate materialele organizaţiei (inclusiv cele referitoare la avort sau educaţia sexuală a tinerilor) ca să vadă dacă nu cumva vreo informaţie comunicată contrazice principiile bisericii. Pliantele antivaccinare au fost distribuite în mai multe biserici, „acolo unde am găsit înţelegere“. Unul dintre ele înşiră toate efectele adverse, dovedite ori ba, adăugând şi altele celor din prospect, după care face un argument circular despre relaţia dintre vaccin şi cancer, respectiv sterilitate şi aruncă mai multe semne de întrebare cu privire la etica firmei producătoare, amintind de un alt medicament al acesteia retras de pe piaţă. Concluzia materialului antivaccin este: „De fapt, problema cea mare este dată de efectele adverse pe termen lung. Va fi foarte greu de dovedit că o anumită boală gravă – cancer, sindrom autoimun, sterilitate – au fost cauzate de vaccinarea cu Gardasil (Silgard) sau Cervarix produsă în urmă cu 5, 10 sau 15 ani. Însă toxicitatea sporită a acestui vaccin ne asigură că imunitatea persoanelor cărora li s-a administrat a fost semnificativ afectată, iar aceasta este cauza principală a majorităţii formelor de cancer, mai cu seamă a celui de col uterin“.

Altfel spus, că se va putea demonstra ori ba, vaccinul acesta e aproape… diabolic. Pliante cu un conţinut asemănător au fost create şi de alte organizaţii Pro Vita din ţară, împletind pasaje din „Vaccinurile: prevenţie sau boală“ cu traduceri de pe site-urile propagandei antivaccinare.

Reprezentanţii Pro Vita Bucureşti spun că organizaţia lor nu a avut nicio poziţie cu privire la vaccinuri, cu excepţia celui împotriva HPV. „O poziţie singulară şi virulentă din cauza modului în care s-a încercat impunerea vaccinului respectiv. Noi nu deţinem competenţa necesară să comentăm în mod general problema imunizării“, explică Bogdan Stanciu. Dar, chiar la startul campaniei de vaccinare, în octombrie 2008, Pro Vita Bucureşti a lansat un material informativ în care nu argumentul libertăţii de alegere era cel invocat. Textul pliantului recomanda părinţilor să nu îşi vaccineze fetiţele deoarece este periculos şi singurul motiv pentru care Guvernul României l-a aprobat este „pentru că este vorba de bani. Marile concerne farmaceutice acordă comisioane importante distribuitorilor de medicamente şi nu ar fi prima dată când statul lezează interesele cetăţenilor, preferându-le pe cele ale afaceriştilor“.

Cei de la Pro Vita Sibiu spun că îşi distribuie pliantele nu în biserică, ci la ieşirea de la slujbă şi că implicarea cea mai mare au avut-o tot în timpul campaniei de imunizare anti-HPV. „Informăm cu privire la anumite semne de întrebare cu privire la cauzalitatea dintre HPV şi cancerul respectiv“, spune Sebastian Moldovan, secretar Pro Vita Sibiu.

Pastorala mitropolitului împotriva imunizării

La Sibiu însă, a ajuns la cu totul alt nivel implicarea bisericii în campania de vaccinare. Potrivit dr. Adela Moraru, de la Direcţia de Sănătate Publică Sibiu, mitropolitul Ardealului a dedicat o întreagă cuvântare, în plină campanie de imunizare împotriva HPV, demonizării acestei vaccinări: „A fost o pastorală numai pe tema asta în care a înfierat foarte dur campania de vaccinare“.

ÎPS Laurenţiu Streza, arhiepiscopul Sibiului şi mitropolitul Ardealului, a folosit pastorala dedicată prăznuirii Sfântului Nicolae, în decembrie 2008, pentru a le cere părinţilor creştini să respingă campania de vaccinare a elevelor de clasa a IV-a, făcând mai multe afirmaţii fără acoperire, cu privire la siguranţa serului: „nu există studii privind efectele adverse asupra fertilităţii“; „posibilitatea ca vaccinul să provoace sterilitate ar transforma campania începută într-o tragedie naţională de proporţii“, „s-au înregistrat efecte adverse la circa 83% din cei vaccinaţi, fiind raportate chiar cazuri mortale!“. În plus, prelatul a pus sub semnul întrebării utilitatea vaccinului, explicând că nu se cunoaşte legătura dintre infecţia cu HPV şi cancerul de col uterin şi ignorând, voit sau nu, celelalte leziuni provocate de HPV. În fond, nu-i putem reproşa că nu cunoaşte aceste aspecte. Nu are studii medicale, nu? Problema este că acest lucru nu îl opreşte să le recomande părinţilor ca, în locul vaccinării, să îşi protejeze copiii printr-o educaţie care să promoveze „castitatea până la căsătorie şi fidelitatea conjugală“. Streza mai spune că „mulţimea milioanelor de euro din bugetul naţional destinată vaccinării poate fi folosită mai benefic pentru campanii de educare a tinerilor pentru oprirea degradării morale prin sex şi pornografie“. Cuvântarea se încheie, previzibil, cu o cerere de colectă de fonduri pentru activităţile filantropice ale Arhiepiscopiei.

Dr. Adela Moraru povesteşte că la Sibiu au apărut mai mereu tensiuni între comunitatea medicală şi cea bisericească. În cadrul direcţiei lucrează un medic epidemiolog – fiică şi soţie de preot – căruia „uneori îi este foarte frică să spună nişte lucruri. Atunci ea a fost foarte reticentă, am preluat noi, ceilalţi din instituţie, campania, dar degeaba, că oricum nu a funcţionat“.

Fă ce spune popa?

În 2009, medicul de familie din Coţofăneşti (Bacău) s-a lovit de o rezistenţă neaşteptată în vaccinarea împotriva difteriei, tetanosului şi a tusei convulsive la elevii de clasa a III-a. Dr. Ana-Maria Băncescu a avut surpriza ca vaccinul să fie refuzat de copiii de 9–10 ani care spuneau că vaccinul ucide. Aşa aflaseră de la preotul comunei. „Toţi copiii au început să strige în cor împotriva vaccinului“ povestea, la vremea respectivă, medicul de familie. Pe gardul bisericii au fost afişate atunci mesaje antivaccinare. După ce a încercat în zadar să îi convingă pe copii că serul este sigur, doctoriţa s-a dat bătută. Era de 15 ani medic în comună şi nu îi venea să creadă nici că oamenii şi-au pierdut atât de uşor încrederea în ea, dar nici că preotul şi-a depăşit atribuţiile, dând sfaturi medicale. Preotul Ionel Adam a explicat ulterior că a greşit, ieşind din sfera activităţii sale, şi că a fost o confuzie: „Părinţii au venit să mă întrebe ce să facă şi dacă eu mi-aş vaccina copiii. Le-am spus că nu i-aş vaccina, dar i-am sfătuit să ceară sfatul unor medici“, se explică reprezentantul bisericii pentru un ziar local. În medierea situaţiei a intervenit arhiepiscopul de Roman.

„Fiecare şi-a văzut de treaba lui apoi, fiecare are o opinie personală… dar e bine să şi-o păstreze acasă“, mi-a povestit dr. Băncescu, care a preferat să nu dea prea multe detalii despre incident: „A fost un subiect sensibil, nu văd de ce l-am mai zgândări acum, mai ales că acum e problema cu cardurile“.

Doctorul nu are ce să mai facă

Situaţii asemănătoare se petrec în judeţul Buzău de ani buni, explică dr. Carmen Scântei, epidemiolog pentru DSP. „O parte apreciabilă dintre cei care lucrează în biserică au început să dezvolte campanii antiimunizare. Noi am tot explicat, inclusiv protoieriei locale, că nu e cazul să se intervină în sensul acesta, că e vorba de sănătatea publică.“ Epidemiologul spune că problemele au apărut în urmă cu patru ani şi s-au acutizat permanent. În mai multe localităţi, inclusiv în oraşul Buzău, au circulat broşuri şi cărţi antivaccinare, de multe ori difuzate în biserici. „Am avut la un moment dat şi o carte în mână pe care mi-au adus-o din teren medicii să-mi arate cu ce situaţii se confruntă. Acolo cineva îşi declina profesia de medic şi reclama impactul negativ pe care l-au avut de-a lungul timpului aceste vaccinuri asupra indivizilor. Nu pot să spun că erau studii palpabile, verificabile.“ Broşurile se refereau la toate vaccinurile pe care le face un copil până la un an, insistând pe pericolele reprezentate de „agresarea imunologică a copiilor“.

Dr. Scântei spune că prin colaborarea cu cadrele didactice pot ţine situaţia sub control în majoritatea localităţilor, mai puţin în comuna Năieni, unde preotul, susţinător ardent al mişcării antivaccinare, oferă ca argument sănătatea propriilor copii nevaccinaţi. Acolo, „acoperirea este foarte slabă, iar doctorul nu mai are efectiv ce să mai facă. Ne-a cerut sprijinul, dar ne luptăm cu cineva care are un ascendent mult mai mare în zona respectivă“.

Vaccinul-prezervativ

Preotul constănţean Eugen Tănăsescu este director la Radio Dobrogea, postul confesional al Arhiepiscopiei Tomisului, şi blogger pe site-ul ziarului „Adevărul“. E unul dintre oamenii bisericii a căror voce se face auzită în diferite medii. Încearcă să nu prezinte informaţii nedocumentate sau care îi depăşesc sfera de competenţă. Chiar a dedicat una dintre emisiunile sale unei discuţii despre vaccin, la care a invitat un medic, discuţia concentrându-se pe aspectele ştiinţifice dovedite. „Nu mă pot pronunţa asupra eficienţei cum fac anumite site-uri care alertează oamenii, îi sperie, fac afirmaţii nefondate. Nu mă pot pronunţa asupra procesului medical în sine, asta e treaba specialiştilor“, îmi spune Eugen Tănăsescu. Totuşi, îl sunasem pentru că site-ul ziarului „Adevărul“ i-a găzduit, în ianuarie 2013, un articol intitulat „Vaccinul anti-HPV, un prezervativ injectabil“, în care îşi exprima un punct de vedere critic, foarte plastic articulat cu privire la anumite controverse morale privind imunizarea.

Tănăsescu e de părere că autorităţile din sănătate ar trebui să insiste pe ceea ce el numeşte „prevenţia prin combaterea desfrâului“, respectiv încurajarea abstinenţei sau a reducerii numărului de parteneri sexuali. Altfel, „vaccinul HPV se transformă într-un soi de prezervativ injectabil, prin care se pot împlini, fără griji, imboldurile plăcerii trupeşti, spre bucuria vânzătorilor de iluzii erotice, dar şi spre paguba sufletească a vaccinaţilor. Iar dacă ne uită cui îl administrăm, mi se pare că încurajăm mentalităţile desfrâului încă de la vârste fragede, în loc să cultivăm virtuţile duhovniceşti“. Tănăsescu e la curent cu campaniile de distribuire de pliante în biserici şi e sceptic cu privire la informaţiile conţinute de aceste materiale informative: „Nu ştiu cine i-a documentat pe aceşti oameni, nu ştiu dacă au binecuvântarea Patriarhiei, dar zona noastră de competenţă e la chestiunea morală“.

O problemă de credibilitate

„Dacă mama va lăsa copilul să fie vaccinat, este ca şi cum l-ar da la moarte. (…) Învăţaţi copiii să trăiască în legea creştinească, aceste obiceiuri să le cuprindă mai cu seamă, nu mai e nevoie de nicio altă ştiinţă, de nicio şcoală; prin orice mijloace copiii noştri sunt otrăviţi, nu numai cu aceste vaccinuri, ci cu atâtea informaţii mincinoase la adresa creaţiei lui Dumnezeu.“ Sunt cuvintele părintelui Iustin Pârvu, o celebră figură a ortodoxiei române, citată adesea de antivaccinişti pentru a-şi susţine filosofia. Duhovnic şi stareţ al mânăstirii Petru Vodă, Pârvu a făcut 12 ani de închisoare politică în timpul regimului comunist. Comunitatea ortodoxă din România îl priveşte ca pe un martir, iar în librăriile creştine sau în magazinele mânăstirilor e plin de cărţi cu şi despre învăţăturile sau profeţiile sale. „Dintre personalităţi, părintele Iustin Pârvu a vorbit prima dată despre asta (n.n.: împotriva vaccinurilor) şi, fiind considerat un sfânt, oamenii i-au acordat credit. El nu a fost de acord cu vaccinurile, în general. Nu cred că a studiat subiectul în profunzime. Dar el este un reper şi a fost ascultat, au fost preoţi, mireni care nu s-au mai vaccinat“, explică dr. Alina Dida, medic de familie şi susţinător activ al principiilor Pro Vita.

Dr. Dida crede că lipsa de credibilitate a comunităţii medicale face ca, de multe ori, cuvintele preoţilor, ai reprezentanţilor bisericii, să cântărească mai greu: „Este o vină a medicului, care şi-a pierdut încrederea. Când un preot le spune: nu vă vaccinaţi, omul are mai multă încredere în acel preot mai mult decât în medic“. Deşi ea însăşi e medic, nu vede o problemă în amestecul preoţilor în recomandări medicale: „De ce spunem preoţi şi nu spunem cetăţeni? Orice cetăţean se poate informa şi poate discuta acest subiect“.

În schimb, dr. Ileana Radu, medic pediatru şi vicepreşedinta Asociaţiei Medicilor Creştini din România, subliniază: „Trendul pe care l-a luat această campanie antivaccinare îl socotesc extrem de periculos şi nefondat religios sau spiritual. Atâta educaţie teologică câtă am eu nu validează opoziţia la aceste vaccinuri. Cât despre preoţii care susţin această atitudine antivaccin, fiecare trebuie să fie responsabil de afirmaţiile pe care le face şi, în niciun caz, nu pot fi susţinute cu argumente genetice, biologice, datele cu care noi operăm, de fapt, când e vorba de sănătate“.

Păcăleli îngrozitoare

„Nu era neapărat o chestiune de religie, dar organizaţiile ortodoxe au luat atitudine la frauda intelectuală care se petrecea în spaţiul românesc“, îşi explică dr. Mircea Puşcaşu, preşedintele Fundaţiei „Sfinţii Martiri Brâncoveni“ Suceava, de ce asociaţia lui şi altele cu profil creştin-ortodox s-au implicat prin diferite acţiuni de comunicare în problematica imunizării. „Cei aflaţi în sfera bisericii îşi pun problema conştiinţei într-un mod serios. Dacă un rău se petrece în jurul lor şi ei nu spun, ştiu că are repercusiuni şi aici şi în veşnicie.“

Medicul sucevean explică şi că, deşi la nivelul BOR nu există o poziţie oficială privind imunizarea, Patriarhia susţinând, conform protocolului, acţiunile pentru prevenirea bolilor ale Ministerului Sănătăţii, mai mulţi preoţi s-au alăturat mişcării antivaccinare, descriind efectele negative ale tratamentelor preventive fie în timpul predicii, fie în conversaţii private cu credincioşii, în biserică şi în afara ei. Dr. Puşcaşu însuşi este antivaccinist convins, de cinci ani, crede că autismul este provocat de vaccinul ROR, că imunizările duc la o serie de boli autoimune, că virusul gripei porcine a fost inventat de marile corporaţii farmaceutice pentru a face profit şi că „sunt nişte păcăleli îngrozitoare în gramajul mercurului în vaccinuri“.

Pentru că „autorităţile medicale sunt foarte compromise în raport cu firmele farmaceutice“, dezbaterea despre siguranţa vaccinului trebuie să se poarte în alte contexte şi cu sprijinul altor instituţii, crede Puşcaşu. Aşa că intervin organizaţiile ortodoxe cu evenimentele lor, găzduite uneori în biserici. El a vorbit la mai multe dintre ele, încercând să arate faţa ascunsă a vaccinurilor. A avut prezentări antivaccinare la Iaşi, Constanţa, Braşov, Suceava. „Luam, pe rând, câteva dintre vaccinurile cele mai executate azi şi arătam problemele lor“.

La aceste conferinţe iau cuvântul medici, preoţi şi alţi intelectuali convinşi că vaccinurile sunt diabolice: biologi, matematicieni, oameni care „s-au informat şi vor să-i informeze şi pe alţii“. În septembrie 2013, la Suceava, a avut loc conferinţa „Ce nu ştiaţi despre vaccinuri“, la care a vorbit şi părintele Iustin Petre de la Mânăstirea „Sfântul Ioan Casian“ din Constanţa. Acesta povesteşte despre patru copii bolnavi de autism care ar fi dezvoltat afecţiunea în urma vaccinului de la un an. „De-atunci le-am interzis celorlalte familii tinere care au avut copii să mai facă vaccinurile. Şi acei copii sunt foarte sănătoşi, bine mersi“, povesteşte reprezentantul bisericii. Crede că locul imunizării poate fi luat oricând de împărtăşanie şi liturghie: „Când interzici ceva, trebuie să pui altceva mai valoros în loc. Eu le-am dat Sfânta Împărtăşanie“.

O lună mai târziu, la Constanţa era organizată aceeaşi conferinţă, dar în altă formulă. De această dată vorbeau un medic (Puşcaşu), un matematician şi un inginer chimist. Conferinţa începe şi se termină cu invitaţii spunând o rugăciune. Pe masă sunt icoane, cărţi ale editurilor religioase, volume şi broşuri antivaccinare, iar pe perete este agăţat portretul părintelui Iustin Pârvu. Cineva din sală întreabă de ce anumiţi preoţi binecuvântează practica vaccinării. Vorbitorii îi amintesc de învăţăturile lui Iustin Pârvu şi îi recomandă să cumpere una din cărţile de pe masă, în care un întreg capitol este dedicat vaccinării. Apoi, matematicianul Ioan Vlăducă spune: „Noi, mirenii, nu ne-am făcut datoria, pentru că nu am făcut ca această informaţie să fie disponibilă şi preoţilor. Datoria dumneavoastră este să duceţi mai departe aceste informaţii. Vă recomandăm şi cartea doamnei doctor Gross, poate fi citită şi de preoţi şi de noi toţi. Fiecare dintre noi avem datoria să mergem la preotul de care aparţinem şi să îi punem la dispoziţie aceste materiale“. Apoi citeşte scrisoarea mamei unui copil autist convinsă că fiul ei s-a îmbolnăvit în urma vaccinului făcut la vârsta de un an.

Epilog

Ce impact au pliantele, conferinţele, predicile, pastoralele şi cărţile antivaccinare? Vom şti probabil abia peste zece sau douăzeci de ani. Poate nici atunci, pentru că va fi greu de spus cine ce vină a avut. Pseudoştiinţa a găsit un teren fertil şi în cele mai puţin responsabile colţuri ale mass-media. Jurnaliştii de tabloid sau de lifestyle adoră mitul apocalipsei care vine pe calea conspiraţiei marilor concerne farmaceutice, poveştile horror despre efectele periculoase ale vaccinurilor sau dezbaterile artificiale despre imunitatea obţinută prin vaccin vs. imunitatea naturală sau cea dată de oarecare plantă minune, după cum adoră şi să pună întrebări de tipul „ce părere aveţi despre vaccinuri?“ în special unor vedete fără studii sau competenţă în domeniu.

La tv, studiile serioase sunt mai plictisitoare decât o mică bârfă cu vedeta în sală sau la magazinul bio. Numai că vaccinul, ca orice altă unealtă a sănătăţii, nu este sau nu ar trebui să fie transformat în subiect de dat cu părerea. Pentru că acolo unde începe datul cu părerea se cam termină cu dovezile ştiinţifice, cu diferenţierea între specialişti şi nespecialişti, cu distanţarea critica.

Sursa