Reţeaua bolnavă din sănătate: după ce pacientul este „agăţat“ şi intră în circuitul propus de echipa de „pescari“, după ce se aranjează „tariful“, se pune la punct operarea sau tratarea lui „în urgenţă“.

Atunci… Publicat iniţial în foileton, în 1840, în 1842 apărea, în seria „Comediei umane“, romanul La Rabouilleuse (trad. rom. „Pescuitorii în apă tulbure“, Editura pentru Literatură Universală, 1962, trad. de Rose Hefter). Cartea lui Honoré de Balzac influenţează puternic cititorul, care devine părtaş la o serie de întâmplări marcate de dramatism, destinul omului fiind pus la încercare în diverse ipostaze sau contexte. Oraşul Issoudun este invadat de aventurierii napoleonieni, care, după ce au cutreierat lumea, vin să îşi umple desaga din averile altora. Iese în evidenţă tipul arivistului, întruchipat de Philippe Bridau. Întâlnim deopotrivă profilul omului bun, corect şi profilul individului lipsit de caracter, care nu respectă regulile „jocului“, cu consecinţe majore, uneori iremediabile. Personajele cu un astfel de caracter îndoielnic apar tocmai în perioade de criză, de tranziţie, eludează legile şi caută să devină factori de influenţă, bogaţi şi potenţi în societate.

…Şi acum. În spitale a apărut un fenomen de-a dreptul şocant, neprevăzut de niciun om cu raţiunea sănătoasă. De dimineaţa, când se vine la spital, la camera de gardă (dar nu numai) apar din umbră „pescuitorii de pacienţi“, oameni „de legătură“ ai unor medici sau chiar „medici“ care „vânează“ pacienţi. Persoana care intră în spital având o problemă de sănătate poate fi debusolată, chiar dacă are un bilet de trimitere. „Cineva“ îl „ajută“, spunând că ştie „un doctor foarte bun“… Dacă „pescuitorul“ este chiar un medic (de obicei tânăr), acesta pretinde că lucrează cu cel consemnat pe biletul de trimitere, că a fost trimis special pentru a prelua pacientul sau chiar se prezintă ca fiind medicul către care s-a emis trimiterea. În funcţie de aşteptările pacientului, personajul misterios se prezintă în calitate de conferenţiar sau chiar de profesor universitar. În ziua de astăzi, pe holurile spitalelor te loveşti de o grămadă de pretinşi profesori…

Falsul în declaraţii poate fi adaptat la context, de exemplu „medicul este în concediu/la o conferinţă şi eu îi ţin locul“. Cei care comit astfel de acte grave (fals în declaraţii, încălcări flagrante ale legii şi eticii) nu ţin cont de informaţiile notate în biletul de trimitere, iau aceste bilete şi le aruncă sau înlocuiesc informaţiile din ele. Mafia racolărilor poate cuprinde medici, asistenţi, brancardieri, infirmiere, din camera de gardă până la blocul operator.

După ce pacientul este „agăţat“ şi intră în circuitul propus de echipa de „pescari“, după ce se aranjează „tariful“, se pune la punct operarea sau tratarea lui „în urgenţă“.

Efectele acestor acţiuni sunt devastatoare: scăderea încrederii pacienţilor (nu mai ştiu dacă sunt preluaţi de titulari, care este medicul „adevărat“, care e diferenţa între medicul curant real şi ceilalţi; mai mult, unii brancardieri pozează ca mari diagnosticieni şi privesc cu un aer inte­lectual radiografiile, dând explicaţii sau indicaţii); discreditarea internă a corpului medical (oricine se poate prezenta în calitate de medic primar sau medic şef de gardă, ignorând regulile formale); anihilarea valorilor (cei implicaţi în această mafie nu mai ţin cont de capacitatea profesională a medicilor cu recunoaştere, încercând să le submineze autoritatea şi valoarea profesională); apariţia dezorganizării, ­haosului (prin nerespec­tarea ierarhiei medicale; ignorarea structurii legitime de conducere şi organizare); abateri de la proceduri şi circuite medicale (investi­gaţii în circumstanţe dubioase, necontrolabile, efectuarea de operaţii în afara reglementărilor spitaliceşti); creşterea riscurilor pentru pacient şi apariţia unor tragedii (de la complicaţii majore până la deces).

În continuare, prezentăm un caz ilustrativ. Pacient tânăr (38 de ani) se prezintă în camera de gardă a unui spital de urgenţă din Bucureşti cu simptomatologie de hernie de disc lombară. Este preluat de un personaj fără ecuson şi ajunge la un medic ­specialist. Pacientul nu este prezentat şefului de secţie pentru evaluare şi decizie de tratament. I se fac ­analize în mod clandestin şi, sur­prin­zător, după programul de intervenţii din ziua respectivă, se anunţă la ­blocul operator „o urgenţă chirurgicală“ (hernie de disc hiperalgică). Operaţia a început la orele 16, iar la 18 pacientul era de­cedat. Cazul este în dezbateri la Colegiul Medicilor. Există opinii pro şi contra făptaşului. Opiniile pro incri­minează o malformaţie anatomică locală, care ar fi favorizat ruptura vasculară ce a cauzat dece­sul. Opiniile contra merg în direcţia acuzei de fals, uz de fals, ­incompetenţă în specialitate, nesubor­donare.

Acest fenomen este de amploare, este practicat de unii care pretind că ar fi rostit jurământul hipocratic. Această caracatiţă trebuie stopată din medicina românească. Nu se acceptă ignorarea ei, nu se permite atitudinea de mascare a ei şi nici lipsa de atitudine faţă de acest pericol major la adresa sănătăţii populaţiei şi a imaginii profesiei medicale. În ţările civilizate, astfel de fapte se pedepsesc aspru. În cel mai bun caz, se soldează cu pierderea pe viaţă a dreptului de liberă practică medicală.

În final, recomandăm tuturor medicilor cu funcţii de conducere (şi nu numai) să facă eforturi pentru a relansa disciplina în profesie şi a consolida siguranţa actului medical în unităţile de care sunt responsabili.

Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea este şeful Secție iNeurochirurgie și director ştiințific de lucrări în cadrul Spitalului Sanador.

Sursa