Zile de vară. Doar dimineţile sunt frumoase în perioada asta, aşa cum doar nopţile sunt frumoase iarna. Caniculă. Secetă. Trafic infernal. De o bună bucată de vreme au început lucrările de reparaţii la drumuri şi poduri. Asta înseamnă cozi, nervi, întârzieri. Sunt convins că la anul se vor reabilita aceleaşi drumuri şi poduri, la cât îşi dau unii interesul. Sper doar să nu se întindă până în august. Că atunci nu ai unde arunca un ac pe străzi. Nici în magazine.

Peste tot se fac vânzări record. Asta apropo de cum se plânge fiecare că o duce rău. Că e sărăcie în România. Am ajuns ca în Grecia. Statul grec nu are bani. Grecii au. La fel şi la noi. Când vezi noianul de cumpărători de la hipermarketuri sau de la cine ştie ce magazine cu materiale de construcţii nou deschise, îţi vine să crezi că eşti într-o ţară europeană prosperă. Dar cum ai de a face cu serviciile mizerabile oferite de stat, din cauza lipsei sau proastei gestionări a banului public, te trezeşti la realitate. Realitatea aia în care vezi bolizi de zeci de mii de euro alături de căruţe la semafor. Nu mai am nervi pentru tablourile astea. Prefăcătoria defineşte România.

Eu refuz să fiu prefăcut. Nu-mi place ipocrizia. Facultatea de medicină nu te învaţă să fii empatic. Nu! Te pregăteşte pentru o viaţă plină de neprevăzut şi de mari responsabilităţi. Te disciplinează. Te obligă să gândeşti cu sânge rece în situaţii critice. Şi, Da!, te forţează să te pregăteşti zilnic. Nu poţi ajunge profesionist, specialist de înaltă clasă, dacă nu înveţi zilnic. Şi asta nu o spun pentru colegii mei. Ei o ştiu foarte bine. O spun pentru toţi semianalfabeţii şi asistaţii care îşi permit să-şi dea cu părerea despre medicină. Pe ei îi întreb: Ce preferaţi? Un doctor care vă pupă-n cur, practicând o medicină defensivă fără prea multe şanse terapeutice, sau un medic mai abrupt, dar care are grijă cu profesionalism de viaţa voastră sau/şi a copiilor voştri? Aici se face diferenţa. Nu mai fiţi aşa ofticaţi că vă iau medicii la împins vagoane. E pentru binele vostru. Priviţi-vă întâi. Ascultaţi-vă. Mirosiţi-vă. Şi apoi emiteţi pretenţii europene.

Staţi la cozi înfiorătoare doar pentru că o conservă e mai ieftină cu 10 bani. Înduraţi orice vreme pentru a cumpăra la promoţie. Nu aveţi curaj să urlaţi să se mai deschidă o casă când e coadă de zeci de metri la magazinele în care vă petreceţi viaţa. Plătiţi 3 lei la asigurările de sănătate. Vă furaţi unii pe alţii. Înjuraţi. Minţiţi. Sunteţi pe ultimele locuri în Europa la consumul de săpun, pastă de dinţi şi hârtie igienică. Cerşiţi mila statului. Vă rupeţi şalele pe afară pentru două trei sute de euro şi vă lăsaţi copiii, schilodiţi afectiv, să crească singuri sau cu bunicii. Toate le înghiţiţi. Dar cum sunteţi puşi să aşteptaţi la medic, cum faceţi gât. Că vreţi voi respect. Cum vă curg mucii, cum sunaţi la ambulanţă. Cum ameţiţi un pic vreţi tomografe şi rmn-uri gratis. Ca să nu mai vorbesc de analize. Că aveţi voi drepturi.

Umblaţi fără dantură în gură. Beţi. Fumaţi. Mâncaţi toate porcăriile. Aveţi un stil de viaţă total distructiv, dar faceţi iureş de fiecare dată când vă vorbesc medicii aşa cum meritaţi. Asta fără să aveţi habar câtă şcoală a făcut omul din faţa voastră. Citiţi pe net toate mizeriile şi apoi, de deştepţi ce sunteţi, refuzaţi vaccinările şi tratamentele. Că aţi văzut voi ce scrie în prospect.

Credeţi orice analfabetă care are cică biocurenţi. Daţi năvală la tot felul de vraci care cică pun oasele la loc şi vindecă paralizia sau infarctul. Pişaţi ochii pe la moaşte şi vă rugaţi pentru sănătate. Dar cum plecaţi de acolo vă întoarceţi la mizeria voastră de viaţă nesanogenă, cea de toate zilele. Că, deh, gata, v-aţi făcut rugăciunea şi de acum sunteţi în siguranţă.

Asta în timp ce unii îşi macină sănătatea, nervii, îşi neglijează familiile, odihna, viaţa, pentru a învăţa cum să vă vindece. Şi tot nu sunteţi mulţumiţi.

Dintr-o aşa ţară şi Hipocrate ar emigra. Mai ales că şi voi faceţi tot posibilul să-l daţi afară. O să rămâneţi doar cu Sfântul Duh şi atunci să vă văd cum vă trataţi. Singuri, băh. Cu ce ştiţi voi. Cu tămâie. Cu anafură. Cu aghiazmă. Şi în cele din urmă cu prapuri.

Este evident că mă refer DOARo anumită categorie de pacienţi, da? Ăia deştepţi foc. Ăia care ştiu mai bine ca medicii cum se tratează o boală. Într-un cuvânt, Ăia. E plin de ei, din păcate.

Florin HAIDAMAC

Sursa