Iulia Negulescu era medic la spitalul de pediatrie din Galaţi în anul 1986. Cerul, spune doctoriţa, s-a transformat după incendiul de la Cernobîl.
„A fost o ploaie ciudată, foarte caldă , cu o nuanţă tulbure roşiatică. A durat cam trei sferturi de oră, foarte puternică, apoi a venit un nor cenuşiu”, a povestit Iulia Negulescu.
Femeia își amintește că autoritățile n-au reacţionat nicicum şi nu au avut un plan concret de acțiune.
„La Galaţi, dar în toată România a fost linişte totală. Şi atitudinea faţă de o astfel de situaţie, cea corectă, am aflat-o tot de la posturile străine. Şi prevenţia complicaţiilor unei iradieri puternice s-a făcut, fiecare cum a putut, când a putut şi cu ce a putut”, și-a amintit Iulia Negulescu.
Cadrele de partid au fost singurele care au beneficiat de acţiuni de prevenţie organizate şi bine puse la punct, a povestit Iulia Negulescu.
„Iodul, care a fost trimis în secret pe linie de partid, la formaţia medicală a comitetului de partid. Era un cabinet special acolo. Restul populaţiei procura cum putea şi de unde putea”, a explicat doctorul.
Elena Vrabie era medic într-o comună din judeţul Galaţi. Fără să fi primit vreo explicaţie, a fost informată că trebuie să împartă doar copiilor medicamente. Pastilele cu iodură de potasiu.
„Mergeam din casă în casă unde erau copii şi împărţeam pastiluţe de iodură de potasiu”, și-a amintit Elena Vrabie.
Mult mai târziu a aflat că autorităţile sanitare cunoşteau totuşi situaţia şi efectele provocate de explozie.
„Când am ajuns, după un an la Sanepid, la Galaţi, am aflat că în acea perioadă, cei de la laboratorul de radiaţii au făcut determinări de radioactivitate în apă, în sol, în plante”, a spus Elena Vrabie.
Norul radioactiv a ajuns și în zona litoralului românesc. Cum era o primăvară călduroasă, iar în ţările comuniste se sărbătoreau Ziua Muncii, pe 1 mai, şi Ziua Tineretului, pe 2 mai, staţiunile de la mare erau pline.
Dumitru Mărăşescu şi-a dus copiii la soare, în necunoştinţă de cauză, imediat după explozie. Îşi aminteşte multe întâmplări ciudate, al căror sens l-a aflat abia câteva săptămâni mai târziu.
„La hotel era un afiş foarte mare, îl văd şi acum, scris cu ceva... parcă era o cretă colorată: Toţi turiştii care au copii să se prezinte la cabinetul medical care era peste drum, la parterul unui hotel”, a spus Dumitru Mărășescu.
Copiii lui au primit pastile de iod, fără prea multe explicaţii. La 30 de ani distanţă, autoritățile sanitare nu au nici acum o evidență care să indice clar efectele pe care le-a produs în această zonă a țării explozia de la Cernobîl.
