Sistemul sanitar din România, atât cel de stat, cât şi cel privat, pierde tot mai mult teren în detrimentul spitalelor din străinătate. Dovadă stau miile de români care pleacă anual la tratament peste graniţă. Şi asta nu pentru că nu avem medici excepţionali, ci pentru că pacienţii de la noi din ţară nu pot beneficia de tratamente adecvate. „Medicii români sunt străluciţi, dar un bolnav de cancer are nevoie şi de molecule de ultimă generaţie, iar în ţară nu poate beneficia de un tratament adecvat. În România, lista de medicamente compensate nu a mai fost actualizată de aproape şase ani. Un bolnav de cancer nu poate beneficia de un tratament adecvat. În România, un bolnav de cancer doar supravieţuieşte, din păcate, nu se poate şi trata. Românii ajunşi în situaţii din astea caută să îşi salveze viaţa oricum şi oriunde”, a declarat pentru gândul Cezar Irimia, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România.

Datele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) puse la dispoziţie pentru gândul arată că numai anul trecut peste 1.000 de români au plecat la tratament în străinătate cu formularul E112. Majoritatea dintre aceştia suferind de afecţiuni oncologice – 367 de cazuri, urmaţi de cei cu afecţiuni ale sistemului circulator – 265 de cazuri şi cu afecţiuni pediatrice – 116 de cazuri. Pentru aceste cazuri costurile tratamentelor s-au ridicat la peste 33 de milioane de euro.

În total, datele CNAS arată datoria pe care România o are către spitalele unde s-au tratat românii în baza formularului E112 este de peste 192 de milioane de euro.

”Am vrut să urmăm tratamentul în ţară, dar aici nu se găseau de niciunele”

Introdus în 2007, formularul E112 se adresează românilor ale căror afecţiuni nu pot fi tratate în ţară sau care nu pot beneficia de tratament adecvat în ţară datorită complexităţii cazului. O altă condiţie care trebuie îndeplinită pentru ca tratamentul oferit în străinătate să fie suportat de stat în baza formularului E112 este ca afecţiunea să fie inclusă în lista pachetului de bază de servicii medicale disponibil în România. În plus, tratamentul este oferit doar în spitale din Europa.

Întrebaţi în cât timp este aprobat un astfel de dosar, reprezentanţii CNAS au menţionat că există mai multe criterii după care se analizează un caz al unei persoane care ar trebui să plece la tratament în străinătate. „Dacă starea pacientului este una gravă, atunci aprobarea dosarului poate dura câteva zile, dar există şi cazuri în care o astfel de procedură durează câteva luni. Există cazuri în care pacienţii nu au toate actele necesare, iar acest lucru îngreunează procesul de aprobare”, au declarat pentru gândul reprezentanţii CNAS.

Andrada, o adolescentă diagnosticată în 2011 cu leucemie acută limfoblastică cu celule Pre-B, L2, a aşteptat aproape două luni ca dosarul ei să fie aprobat de către autorităţile române. „Tratamentul de care ea avea nevoie nu se găsea în România. În 2011 era o criză de citostatice. Am căutat tot felul de soluţii: am încercat să aducem medicamentele din Bulgaria, Ungaria, dar am găsit un spital în Italia unde putea să îi ofere tratamentul care avea să îi salveze viaţa”, a povestit Viorelia Sorina Ileasa, mama Andradei.

FOTO: Andrada // Arhivă Personală

La 16 ani, destinul i-a dat Andradei o povară mult prea grea: a aflat că suferă de o boală necruţătoare care avea să îi spulbere visele.  „Abia începuse nou an şcolar. Era clasa a X-a. La noi în Băcia (nr. Judeţul Hunedoara) se organizează în fiecare toamnă un târg. Am mers cu ea şi cu câteva prietenele de-ale ei. La un moment dat, una dintre fete a venit la mine şi mi-a spus că Andrada nu se simte bine. Acuza stări de leşin”, rememorează mama fetei.

A fost consultată de medicul de familie care i-a spus că ar putea fi vorba de o criză de spasmofilie. I s-a dat calciu cu magneziu. La câteva zile, adolescenta a acuzat dureri de cap, la nivelul cefei. Părinţii au dus-o la Spitalul din Târgul Mureş, iar doctorii de acolo, după o serie de analize, i-au pus diagnosticul de leucemie.

„Noi am vrut să urmăm tratamentul în ţară, dar aici nu se găseau de niciunele. Avea nevoie de trasfuzie de sânge. Aduceam oamenii de la Hunedoara ca să doneze. În spital nu era glucoză. Eram trimisă cu noaptea în cap să cumpăr glucoză, deoarece risca să intre în comă diabetică, glicemia ei scăzuse sub 30. Două luni, până ni s-a apobat dosarul cu formularul E112, au fost un calvar”, mărturiseşte mama Andradei. Pe 22 noimebrie, tânăra a ajuns la Clinica San Matteo Pavia – Italia, unde a urmat tratament timp de mai bine de 11 luni.

În ciuda bolii dureroase, Andrada nu a abandonat şcoala. Aceasta şi-a continuat studiile, chiar şi în zilele în care urma tratament cu citostatice. „La spital era amenajat un spaţiu unde o serie de profesori vedeau şi le predau copiilor internaţi. Ajunsă în ţară, fiica mea a trebuit să îşi echivaleze studiile, dând câteva examene”, a spus Viorelia Ileasa. Astfel, în vara adolescenta, elevă la Liceul Traian, din Deva, va susţine examenul de bacalaureat.

Lupta pentru o viaţă normală nu s-a terminat pentru Andrada. Aceasta trebuie să urmeze în continuare un tratament pentru a fi sigură că boala nu recidivează. Din păcate, statul nu mai decontează tratamentul de care are nevoie, iar părinţii ei au un venit sub medie: tatăl ei este pădurar şi câştigă în jur de 400 de lei pe lună, iar mama ei este farmacist veterinar şi câştigă lunar salariul minim, respectiv 800 de lei. „Tratamentul recomandat este după protcol italian, iar medicamentele recomandate nu se găsesc la noi în ţară. O dată pe lună, fiica mea trebuie să meargă la control la spitalul din Italia şi să urmeze tratamentul indicat. În plus, facem în ţară o serie de analize, pe care le traducem în italiană şi le transmitem pe mail medicilor din Italia”, a precizat mama tinerei. Andrada are nevoie de 1.500 de euro pe lună pentru a putea să viseze în continuare la viitorul ei. În decembrie şi ianuarie a primit ajutor din partea Asociaţiei Speranţă pentru România.

Persoanele care doresc să dea o mână de ajutor pot dona în contul asociaţiei Speranţă pentru România, cu menţiunea PENTRU ANDRADA în contul de LEI RO 39 RZBR 000 006 001 204 2338 sau ÎN EURO:  RO 24 RZBR 000 006 001 218 9757, CODE  SWIFT: RZBRROBU, deschise la Raiffeisen Bank.

Ce buget e alocat în 2014 alocat pentru decontarea serviciilor medicale în străinătate

Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a pus la dispoziţia gândul date privind numărul de români care au plecat să să trateze în străinătate pe banii statutului, cu formularul E112. Astfel, numai anul trecut, 1010 de conaţionali au beneficiat de tratament în spitalele din afara graniţei.

Pentru aceştia CNAS a avut alocat un buget de 151.300 de lei, echivalentul a peste 33. 600 de euro, aproape de trei ori mai mare decât cel alocat pe anul 2012. Atunci, bugetul alocat pentru decontarea serviciilor medicale acordate asiguraţilor români în afara ţării a fost de aproape 57. 650 de lei, adică echivalentul a peste 12.800 de euro. Pentru anul 2014, bugetul alocat de CNAS pentru tratamentele oferite în străinătate este de 585.065 lei, adică echivalentul a 130.000 de euro.

În ciuda bugetului mic, anul trecut românii au beneficiat de tratamente în străinătate în valoare de peste 33.100.000 de euro. Datele CNAS oferite pentru gândul mai arată că datoria statului român către spitalele din străinătate era la sfârşitul anului 2013 de aproximativ 192 de milioane de euro.

Statisticile autorităţilor mai arată că cele mai mari datorii pe care le are România la spitalele din străinătate sunt la unităţile sanitare din Franţa – peste 10.240.000 de euro, Germania – peste 9.085.700 de euro, Austria – peste 6.464. 900 de euro, Italia – peste 2.404.000 de euro şi Belgia – peste 2.204.000 de euro. La polul opus se află Bulgaria – peste 2.700 de euro, Slovenia – peste 1.500 de euro, Finlanda – peste 1.300 de euro, Lichtenstein – peste 1.000 de euro şi Slovacia – peste 800 de euro.

Afecţiunile oncologice – 367 de cazuri sunt principalul motiv pentru care românii ajung să se trateze în străinătate. Aceste boli sunt urmate de afecţiuni ale sistemului circulator – 265 de cazuri, afecţiuni pediatrice – 116, afecţiuni ortopedice – 63 şi afecţiuni neurologice – 55 de cazuri.

În ceea ce priveşte topul ţărilor unde românii ajung să se trateze după ce s-a stabilit că nu pot beneficia de tratament adecvat în ţară este următorul: Germania – 443 de cazuri, Austria – 229 de cazuri, Italia – 117 de cazuri, Franţa – 113 de cazuri şi Ungaria – 54 de cazuri. La polul opus se află Spania – 4 cazuri, Finlanda – 3 cazuri, Irlanda – 3 cazuri, Bulgaria – 1 caz şi Grecia – 1 caz.

”În România am cheltuit de două ori mai mult pe diferitele tratamente recomandate, dar fără niciun rezultat”

Pe lângă românii care se tratează pe banii statului în străinătate, mai sunt şi cei care pleacă pe cont propriu şi cei care apelează la firme specializate în a oferi consultanţă medicală. Aceste companii oferă pacienţilor, contra sumei de aproximativ 100 de euro, o expertiză medicală la cele mai bune spitale din lume, iar mai apoi pacientului îi este prezentată cea mai bună opţiune de tratament. Tratamentul şi drumul trebuie suportat de pacient.

„Statistic vorbind cifra poate părea mare, dar în realitate un număr nesemnificativ de români beneficiază de un tratament în spitalele de peste graniţă. Românii nu îşi permit să plece să se vindece în străinătate. Costurile sunt ridicate, iar statul suportă doar costul tratamentului, nu şi transportul sau cazarea aparţinătorului care însoţeşte pacientul”, a mai precizat Irimia.

Alina M. este una dintre româncele care a ajuns în Turcia pentru a-şi rezolva o afecţiune ginecologică. „Totul a început în urmă cu şase ani. Eu şi soţul meu ne doream foarte mult un copil. Mi-am făcut o serie de analize de rutină, iar rezultatul lor a arătat că am un chist ovarian şi că nu voi putea deveni niciodată mamă. Am fost la zeci de doctori. Toţi mi-au dat acelaşi verdict: ‘Doamnă, canalizaţi-vă energia pe alte lucruri. Nu o să deveniţi niciodată mamă’”, mărturiseşte femeia, în vârstă de 36 de ani.

A fost la toate spitalele mari din ţară, dar fără niciun rezultat. I s-a spus că problema ei este de ordin genetic, deşi mama ei provenea dintr-o familie cu 10 fraţi, iar tatăl ei dintr-o familie cu 5 fraţi. „Începusem să mă consolez. Cu toate astea, chistul meu ovarian nu trecea de nicio culoare. Eram disperată şi nu ştiam ce să fac, nu ştiam cui să mă mai adresez”, povesteşte Alina.

O cunoştinţă  i-a recomandat spitalul Florence Nightingale, din Istanbul, Turcia. A luat legătura cu cei de acolo şi i-au spus să le trimită analizele. La câteva zile au programat-o la un control. „Ajunsă acolo, chistul meu s-a transformat, peste noapte, într-o rană pe col. După tratament, i-am spus medicului, mai mult în glumă, pentru că deja îmi luasem gândul de la visul de a deveni mamă, dacă nu îmi face şi un copil. Răspunsul lui m-a lăsat fără cuvinte: ‘Bineînţeles! Veniţi cu soţul şi facem o inseminare in vitro!’. Nu am cuvinte să îmi exprim bucuria pe care am simţit-o în momentul în care medicul mi-a spus voi deveni mamă”, îşi aminteşte femeia.

Prima procedură nu a fost cu noroc, însă a doua da. În prezent, Alina este însărcinată şi urmează să devină mamă a unui băieţel în luna aprilie.

Alina a plecat la tratament în Istanbul pe banii ei, dar chiar şi aşa consideră că costurile sunt suportabile. O noapte de cazare la spitalul Florence Nightingale costă în jur de 400 de euro, dar femeia precizează că nu s-a simţit într-o cameră de spital, ci într-una  de hotel.

Florence Nightingale este un grup de patru spitale din Turcia, care tratează anual în jur de 30.000 de pacienţi. La nivelul întregului grup există 900 de paturi, 41 de săli de operaţie, 143 de camere de terapie intensivă.

„În România am cheltuit de două ori mai mult pe diferitele tratamente recomandate, dar fără niciun rezultat. Acolo mi s-a spus clar ce am, ce tratament trebuie să urmez şi în cât timp se vor vedea şi rezultatele. Era pentru prima dată când am ajuns la Istanbul, iar medicii de acolo nu m-au făcut să simt că sunt într-un spital. Au avut răbdare cu mine, m-au făcut să mă simt ca acasă, nu la sute de kilometrii depărtare”, a menţionat femeia.

„Din disperare oamenii ajung să facă împrumut la bancă, să îşi vândă maşinile şi chiar casele pentru a-şi putea permite un tratament în străinătate”

Însă, nu toţi românii care au nevoie de un tratament au şi posibilitatea. „Din disperare ajung să facă împrumut la bancă, să îşi vândă maşinile şi chiar casele pentru a-şi putea permite un tratament în străinătate”, a mai precizat Cezar irimia.

Acesta este cazul Larisei Teodoru, o tânără de 30 de ani, diagnosticată cu cancer ovarian, în stadiul avansat, a cărei familie nu şi-a putut permite un tratament în străinătate şi care a apelat la ajutorul oamenilor. Cazul ei a fost prezentat de ziarul gândul în luna decembrie. Avea nevoie de 50.000 de euro pentru ca să poată trăi.

FOTO: Larisa Teodoru

Tânăra primise pe lângă diagnosticul dur şi verdictul că nu mai are mult de trăit. „Totul s-a întâmplat brusc. Într-o zi de octombrie s-a trezit cu burta umflată. Ajunsă la medic i s-a pus diagnosticul de cancer ovarian. I s-au scos 3,6 litri de lichid din abdomen. Doctorii din România nu i-au dat nicio şansă de supravieţuire. Am fost la Viena unde i s-a dat un tratament”, a mărturisit Anaida Constantin, mama tinerei. Tratamentul de la Viena nu i-a prelungit viaţa decât cu câteva luni. Cu banii strânşi în urma campaniilor umanitare Larisa s-a operat în Turcia.

Lupta pentru a duce o viaţă normală nu s-a terminat. În continuare trebuie să urmeze un tratament adecvat.

Cât costă să te tratezi în străinătate

Narcisa Marinescu, manager al companiei Vipmed International, firmă care în cei 7 ani de existenţă a ajutat în jur de 8.000 de români să beneficieze de tratament în străinătate, vorbeşte despe motivele pentru care conaţionalii optează să se trateze peste graniţă. „În România lipseşte aparatura medicală modernă. În străinătate se pune foarte mult accent pe chirurgia robotică, recunoscută pentru beneficiile sale asupra pacientului. O altă problemă des întâlnită la noi în ţară este că un caz nu este abordat din punct de vedere multidisciplinar. Astfel, ţări precum Germania, Austria şi Turcia au ajuns colacul de salvare pentru românii diagnosticaţi cu boli grave”, a declarat pentru gândul Narcisa Marinescu.

Potrivit acesteia, costurile intervenţiilor în străinătate sunt ridicate, „dar pacienţii spun că merită”. De exemplu, costul tratamentului în caz de cancer mamar ajunge până la 30.000 de euro, iar ţările de referinţă pe oncologie sunt Turcia şi Austria.

Marinescu menţionează că românii ajung chiar să îşi facă transplant în străinătate. „Există un centru renumit în Germania unde se duc românii pentru transplant hepatic. Costul unei astfel de intervenţii ajunge până la 120.000 de euro, dar tratamentul poate fi suportat chiar de statul român, dacă pacientul pleacă cu formularul E112”, a mai punctat managerul Vipmed International.

Tratamente costisitoare sunt şi în cazul afecţiunilor pediatrice, preţul acestora poate depăşi suma de 100.000 de euro. Spitalul Sank Augustin din Bonn primeşte un număr impresionant de copii din România.

Aici poţi descărca Formularul E112

Formularul E112 se adresează românilor ale căror afecţiuni nu pot fi tratate în ţară sau care nu pot beneficia de tratament adecvat în ţară datorită complexităţii cazului. O altă condiţie care trebuie îndeplinită pentru ca tratamentul oferit în străinătate să fie suportat de stat în baza formularului E112 este ca afecţiunea să fie inclusă în lista pachetului de bază de servicii medicale disponibil în România. În plus, tratamentul este oferit doar în spitale din Europa.

După ce sunt îndeplinite aceste condiţii, pacienţii români care au nevoie de tratament peste graniţă trebuie să depună un dosar la Casa de Asigurări de Sănătate din rază în care locuieşte şi unde este luat în evidenţă ca asigurat.

În plus, analizele şi diagnosticele trebuie traduse în limba ţării unde urmează să se trateze românul. Acestea trebuie trimise la medicul din spitalul din străinătate care va prelua cazul, doctor care va trebui să răspundă că va prelua cazul şi că are competenţa de a-l trata. Toate aceste documente se traduc şi de adaugă la dosarul care va fi înaintat la Casa de Asigurări de Sănătate.

Dosarul trebuie să cuprindă următoarele acte:

● copie a actului de identitate sau a certificatului de naştere, în cazul minorilor;

● referat/scrisoare/raport medical care să conţină în clar specificaţia că tratamentul de care bolnavul are nevoie nu se poate efectua în Romania, cu motivaţia care stă la baza recomandării efectuării acestuia într-o clinică din străinătate şi parafa medicului curant şi stampila unităţii sanitare în care bolnavul a fost internat;

● acte medicale din care să rezulte diagnosticul (analize, fişa medicală, ecografii, rapoarte medicale);

● adeverinţa de la medicul de familie prin care se dovedeşte că pacientul este luat în evidenţă;

● confirmare scrisă din partea unităţii sanitare din statul membru UE în care se intenţionează efectuarea serviciului medical cu privire la disponibilitatea acesteia de a acorda respectivul serviciu medical în perioada indicată de persoana solicitantă;

● formularul E112.

În referatul/scrisoarea/raportul medical al medicului curant trebuie să fie precizat în mod explicit şi argumentat motivul pentru care tratamentul respectiv nu i se poate acorda în intervalul de timp normal, în nici una din unităţile sanitare din România, luând în considerare starea curentă de sănătate a persoanei solicitante şi evoluţia probabilă a bolii.

O regulă importantă legată de formularul E112 este ca documentul să se elibereze înainte de plecarea persoanei la tratamentul planificat. Numai în cazuri excepţionale acesta se poate elibera după plecarea pacientului.

Odată depus dosarul la Casa de Asigurări de Sănătate din rază în care locuieşte pacientul în cauză, o comisie din cadrul instituţiei va analiza documetele, iar mai apoi bolnavul va primi permisiunea să se trateze în străinătate pe banii statului în cel mai scurt timp.

. Sursa