Adesea celor neînzestrați cu o mare doză de credulitate, celor sceptici, li se reproșează o anume rigiditate, o anumită rezistență în acceptarea unor “adevăruri”. Lor li se explică neîncetat că știința nu este în posesia cunoașterii absolute, și, din acest motiv, ar trebui să fie luate în considerare chiar și lucrurile neacceptate de știință, asta în numele deschiderii, în numele progresului. Evident, este uitat un lucru simplu: dovadă concludentă poate oricând schimba fundamentele științei. În absența ei se apelează numai la cuvinte goale, adesea lipsite de sens. Scepticul caută în permanență dovezi, credulii se mulțumesc cu vorbele.
Trăim tot felul de mode, ni se indică tot felul de produse-miracol, care par că sunt bune pentru orice. Cei mai mulți le acceptă, fără a cere vreo dovadă. Lucrurile nu ar fi grave, dacă nu s-ar fi ajuns în ultima vreme ca o sumedenie de vindecători să ne propună tot felul de tratamente universale. Ca un făcut, lipsesc în totalitate studiile clinice serioase. Numai “martori”, aleși după nu se știe care criterii, vin să ne mărturisească minunea. Nu voi da exemple acum, nu voi intra în detalii, dar am de făcut o observație. La televizor apăreau, în urmă cu câțiva ani, în cadrul unor emisiuni de tip teleshoping, așa-zise cabinete de medicină naturistă, care sunt capabile să vindece aproape orice boală, oricât de gravă ar fi. Inițial vindecau până și cancerul. Apoi a venit CNA-ul și a interzis să se facă publică o asemenea afirmație. În reclama de la televizor cuvântul cancer a fost înlocuit. Acum vindecau neoplasme… A fost interzis și neoplasmul. Dar lista bolilor ce ni se spune că vor fi vindecate dacă se apelează la un anume cabinet a rămas oricum uriașă. CNA-ul a mai luat o decizie salutară. S-a decis că trebuie afișat pe ecran faptul că “metoda nu este atestată medical”. Apoi, cei care fac reclamă au fost obligați să precizeze și faptul că avem de-a face cu un supliment alimentar. Măsurile acestea sunt salutare, dar, din nefericire, sunt inutile. Anunțurile apar pe ecran în fugă, undeva, la sfârșitul reclamei.
Nu mă gândesc că ar trebui interzise asemenea reclame, deși îmi pare că ele se joacă cu speranțele unor oameni aflați în impas. Dar nu pot să nu mă întreb de ce nu poate apărea pe ecran, în permanență, informația aceea importantă, care ar ajuta la informarea corectă a telespectatorului: “ACESTA ESTE UN SUPLIMENT ALIMENTAR.” și (sau) ”METODA (PRODUSUL) NU ESTE ATESTATĂ MEDICAL”.
Poate ar trebui să spun acum câte ceva și despre emisiunile medicale, inclusiv pe postul public de televiziune, în care sunt prezentate ca aparținând de medicină, deci de știință, tot soiul de practici care nu au nimic de-a face medicina. Nu o voi face acum.
De ce insist asupra acestui subiect? În primul rând, deoarece văd cu îngrijorare felul în care proliferează acești “vindecători” în societatea românească. În al doilea rând, pentru că am exemple clare, care demonstrează pericolul imens generat de necunoaștere. Despre ele voi vorbi în continuare.
Știm cu toții că substanțele radioactive sunt foarte dăunătoare pentru sănătate. Numai că, în urmă cu mai puțin de un secol, în vremea când ele abia începeau să fie descoperite, au stârnit o adevărată modă a acțiunii lor benefice. Au apărut repede etichete pentru apa minerală, care anunțau cu litere uriașe că băutura cu pricina este radioactivă! Asta mărea vânzarea! Mai mult decât atât, pe unele etichete scria: “apă cu radon”. Minciună clară, căci timpul de înjumătățire al radonului este de 3,82 zile, așa că nu mai avea cum să rămână în apa minerală din sticlă… Reclama este sufletul comerțului, adevărul nu ajută totdeauna la promovarea unui produs.
Apoi a apărut un nou produs pe piață. Compania americană Radium Ore Revigator a lansat pe piață un răcitor radioactiv, “cel mai bun” și “științific” de pe piață. Acesta era burdușit cu carnotită , un mineral care conține uraniu și radiu. Sub acțiunea radiațiilor generate de acesta se produceau dezintegrări, rezultând atât de “beneficul” radon. Era suficient să pui seara sticla cu apă în răcitor. Dimineața aveai parte de o apă rece “revigorantă” și “benefică” pentru sănătate… nu-i așa? Doar conținea, de data aceasta pe bune, radonul cel bun la toate!
Au mai apărut și alte produse “sănătoase” și “naturale”. Ce ziceți de pături radioactive? Acestea conțineau materiale radioactive, dar, din fericire pentru utilizatorii creduli, nu aveau cum face prea mult rău, deoarece nivelul de radiații generat de ele era extrem de scăzut. Dar, datorită succesului de piață al produselor radioactive, au început să apară produse cu adevărat periculoase. Un exemplu ar fi Radiendoctrinator , produs tot în SUA. Acesta era o cutiuță de 5 x 7,5 cm, care conținea o folie impregnată cu radiu, ce genera o doză de radiații suficient de mare pentru a produce iluminarea unui ecran fluorescent aflat în apropiere. Acest dispozitiv trebuia pus în vecinătatea glandelor endocrine și făcea numai bine. Cel puțin așa promiteau producătorii.
Apoi lucrurile au evoluat. Din nou succesul de piață și-a pus pecetea peste produsele radioactive. Au apărut farsorii. Farsori în sensul că ofereau produse radioactive, fără ca ele să posede această “calitate”. În consecință au început să apară certificatele de garanție. Prin ele se certifica doza de radiație pe care o primea consumatorul! Acum aceste întâmplări pot să vă pară ca aparținând zonei suprarealiste a lumii, dar ele oglindesc o realitate care a existat cu adevărat. O realitate care, sub o altă formă, există și acum.
Nimeni nu avea nevoie de dovezi. Aici greșesc, de dovezi era nevoie, și le cereau chiar producătorii. Dar să vedem în ce sens erau căutate dovezile. Iată, compania Bailey Radium Laboratories of East Orange din New Jersey a oferit 1.000 de dolari oricui ar fi demonstrat că apa Radithor , produsă de ea, nu conține cantitățile de toriu și radiu inscripționate pe etichetă. Nimeni nu a câștigat premiul. Producătorul nu mințea. Apa pe care o vindea era cu adevărat radioactivă.
Numai că prea târziu s-a pus problema esențială: apa radioactivă era benefică sau era dăunătoare? Între timp a apărut scandalul. Un binecunoscut industriaș al vremii, Eben Bayers , care se lăuda că zilnic consumă cel puțin trei sticle de Radithor, a murit, în 1932, tocmai din pricina mult lăudatei ape. Dacă ar fi fost vorba despre un om obișnuit, probabil că nu s-ar fi produs prea multă neliniște. Dar Bayers era un om cunoscut în vremea sa, așa că în Wall Street Journal a apărut un articol demascator. Ecourile acestuia au obligat autoritățile america-ne să ia măsuri, cerând să se demonstreze eficiența produselor radioactive. Asta nu înseamnă că produsele radioactive “bune pentru sănătate” au dispărut imediat de pe piață. Abia pe la începutul anilor 1960 ele și-au dat obștescul sfârșit. Nu se știe câte victime a făcut ignoranța de la începutul secolului trecut. Dar este interesant să vedem ce spuneau “firmele radioactive” în apărarea lor.
În 1928, într-o broșură editată de Radium Ore Revigator se spunea negru pe alb: “Produsele radioactive sunt dăunătoare pentru sănătate? Cei mai mulți își pun această întrebare din cauză că pare natural să le privim ca pe niște medicamente. Răspunsul este următorul: produsele radioactive nu sunt medicamente, ci elemente naturale prezente în apă, existând în aproape orice apă, fie ea de izvor sau de puț. Însăși Natura ne oferă aceste elemente benefice și este de la sine înțeles că trebuie să le adăugăm noi înșine atunci când ele lipsesc. Același lucru facem când nu este suficient oxigen în cameră: atunci când aerul devine prea închis, deschidem ferestrele. Guvernul Statelor Unite știe că radioactivitatea apei naturale nu este suficient de intensă pentru a deveni dăunătoare.”.
Nu vi se pare cunoscut acest text? Nu îl întâlnim în numeroase prezentări de produse naturiste? Nu am nimic împotriva unor asemenea produse. Se știe că multe dintre ele sunt chiar utile. Problema apare când nu avem o demonstrație științifică a eficienței lor. Văd la televizor reclame în care ți se arată o saltea pentru ”magnetoterapie pulsativa”. Pe ecran vezi un medic ieșit la pensie, vezi o și o faimoasă cântăreață, care ne explică cât de benefică este această saltea. Pe unul dintre site-urile care comercializează salteaua aflu că: ”Eficiența câmpului electromagnetic pulsator a fost dovedită de numeroase studii științifice ample. Constituie principiul elementar al naturii ca majoritatea proceselor biologice din organismul nostru să se desfășoare pe calea forțelor electromagnetice. Astfel de exemple sunt semnalele nervoase, schimbul ionic, sinteza proteinelor, sau funcționarea enzimelor și a hormonilor. Unitățile elementare ale organismului nostru (electronii, protonii, neutronii), sunt corelate printre altele de câmpurile electromagnetice. Vibrațiile electromagnetice sunt acelea care determină structura celor mai diferite fenomene naturale și crează în cadrul acestora un tot funcțional. Prin vibrațiile electromagnetice acest tot devine ceva mult mai mult, decât totalitatea componentelor unui sistem. Dacă în organism apare o lipsă energetică, sau dacă fluxul energetic nu funcționează în mod corespunzător, atunci conlucrarea optimă dintre componente este deficitară. Nu se reușește menținerea stării dorite, ceea ce noi numim boală. Procesele fizice sunt mai presus de cele chimice!”
Am un singur comentariu: uff…
Nu veți găsi nici pe site, nice oriunde altundeva, studii științifice riguroase, care să demonstreze acțiunea benefică a magentoterapiei pulsative. Noi trebuie să credem. Eu nu pot să cred.
Și mai există un pericol major. Chiar dacă nu fac neapărat rău, tipul acesta de reclame îi pot împiedica pe pacienți să meargă la doctor. Oamenilor li se oferă speranța că oricât de gravă ar fi boala, este suficient să urmeze o anume cură, să bea anumite ceaiuri sau să se lase tratat cu bioenergie. Astfel se naște o iluzie periculoasă, o iluzie care poate agrava boala. De aceea cred eu că ar trebui luate măsuri. Nu unele care să interzică ceva, ci, pur și simplu, să se ceară demonstrarea clinică a eficienței tratamentelor propuse de vracii zilelor noastre.
