Dr. Gabriel Diaconu
Căldură mare. De Caragiale. Dialog:
D: Ce stradă e asta?
F. : Strada Pacienții…
D. : Strada Pacienții?… imposibil!
F. : Nu, domnule, e strada Pacienții.
D. : Atunci, nu e asta.
F. : Ba-i asta.
D. : Nu.
F. : Ba da.
D. : Eu caut din contră strada Sapienții, 11 bis, strada Sapienții, d. Costică Popescu!
Aceasta este povestea felului în care, printr-o interpretare modestă de secretară, cei deja-prea-puțini psihiatri de copii din România s-au trezit, peste noapte, că nu mai pot prescrie medicamente compensate pacienților lor. De peste 7 luni aceștia din urmă, respectiv familiile copiilor suferinzi de diverse afecțiuni psihice, trebuie să suporte costurile integrale ale medicației. E vorba de pacienți cu autism, schizofrenie, boală bipolară (maniaco-depresivă), dar și ADHD, dependențe de substanțe și altele, și altele. Câteva zeci de mii de copii. E o poveste de neglijență la limită criminală. Și începe așa.
În luna august a anului trecut, pe zăpușeală, vede lumina zilei unul dintre multele ordine de ministru ale domnului Eugen Nicolăescu. Număr de cod 536/8.08.2013 Nimic ieșit de comun. Aceasta e fișa postului. Unele ordine sunt mai scurte, altele sunt mai lungi. Se execută, nu se discută! Acest ordin, în particular, e kilometric. E un ordin cât o carte. O sută și patruzeci de pagini. Are un titlu cât un rezumat decent la o conferință internațională. Îți îndoaie mintea sintactic și morfologic. E ceva despre a) modificarea și b) completarea unei c) anexe la d) (sper că mă urmăriți) alt ordin de ministru coroborat cu e) un ordin al președintelui Casei Naționale de Asigurări (CNAS). Modificările și completările au de-a face cu f) listele de medicamente care g) pot fi prescrise de către h) medici de diverse specialități. Cui?
Foarte interesant.
Celor care sunt asigurați medical, cu sau fără contribuție personală.
E un detaliu relevant, după cum se va vedea.
Scurt pe lung ministerul oblăduit de domnul Nicolăescu la acea vreme face 47 de modificări și adăugiri la lista medicamentelor care pot fi prescrise în diverse patologii prin programe naționale sau în regim de compensare. Sunt două momente ale fiecărui medicament: 1) indicația lui în anumite boli pentru care CNAS decontează banii și 2) medicul pe a cărui parafă (admițând că are contract cu CNAS) se poate porni batoza decontării. Lista de bază la care se adaugă aceste modificări este HG 720/2008. Publicată tot pe zăpușeală, adică pe 15 iulie 2012, în timpurile preacinstitului Cepoi. Alt pomelnic, la fel de necesar din păcate.
Pentru că acolo scrie cine, cum, când și cu ce inițiază un tratament cu diverse medicamente pentru diverse boli. Ca să ajungi la psihiatrie trebuie să aștepți până la pagina 65. Dar așteptarea merită. Încă de la cea de-a 14-a anexă te izbești de fregatele amiral ale mult-iubitei mele profesii. Olanzapină – un medicament contra psihozei. Memantină – medicament pentru boala Alzheimer. Risperidonă – tot contra psihozei…și-așa mai departe. Nu sunt toate produsele disponibile pe piață. E și normal să fie așa. Casa de Asigurări oferă, în pachetul de bază, o farmacie de produse pentru care există o bază largă de dovezi și studii. Totul este transparent.
Dar de aici povestea devine pur fragment de Caragiale.
Pentru că pentru pastilele recomandabile în psihiatrie, prescriptor, adică persoana care are voie să le prescrie în regim decontabil, este trecut, definitiv (dar nu irevocabil sper), medicul specialist psihiatru. Carevasăzică, monșer, strada Pacienții. Atâta că, rușinea rușinii, Ministerul Sănătății a uitat că în România există două specii de psihiatri. Pacienții și Sapienții, vorba lui Caragiale. Există psihiatri de adulți și mai există și psihiatri de copii. Ziși și pedo-psihiatri. Ziși și specialiști în psihiatrie infantilă. Confrații noștri care se ocupă cu tratamentul persoanelor cu vârste cuprinse între 0 și 18 ani și care devin atinși de o problemă de sănătate mintală.
Surse din interiorul Comisiei de Sănătate au declarat că la ședințele respective s-a specificat cu sedilă și căciuliță cum că prescriptori sunt specialistul psihiatru sau pedo-psihiatru. Gurile rele zic că o secretară care se ocupa cu transcrisul convorbirilor n-a priceput care e diferența. Nu suntem toți la fel? Și din motive de încadrare în pagină, comme ҫa, din data de 8 august 2013 puțin peste 100 de psihiatrii de copii din România s-au trezit că nu mai pot prescrie medicamente compensabile. Adică pot, dar nu pot. Adică o fac, dar dacă se uită cineva la decontarea rețetelor va vedea o mare problemă.
Neîntâmplător, de altfel, cel mai recent audit al Curții de Conturi la Casa Națională de Asigurări de Sănătate a descoperit că, numai în ultimul an, au fost validate ”nelegal” peste 3000 de prescripții emise de medici ”de altă specialitate” decât cea prevăzută, în contrapondere de pierderi nete de 9.8 milioane de lei. Omul minim informat va observa firul logic și va întreba, spre exemplu, câte dintre cele 3000 de prescripții au fost ”invalidate” de audit pe baza unei erori impardonabile în ordinul 536? Adaugă la asta timpul scurs de atunci, peste 7 luni de zile, timp în care familiile tuturor copiilor sub tratament psihiatric a trebuit să scoată bani din buzunar pentru medicamente în țara în care programul național de sănătate mintală pentru 2014 are ZERO lei contribuție de la Bugetul de Stat, și 378 de milioane de lei din contribuții proprii.
Nu poți decât să închei în aceeași schiță a lui Caragiale. Pentru că dacă nu râzi, urli:
”Atunci feciorul e un stupid!… Mersi!… Întoarce, birjar!”
În răspuns și continuare la cele de mai sus, și la curent fiind cu eforturile prezente ale pedo-psihiatrilor din România de a-și recăpăta dreptul de prescripție imbecil șuntat de acel ordin vă rog public, domnule ministru Bănicioiu, să vă aplecați atenția profesională asupra acestei ghidușe probleme și cu maximă celeritate să o rectificați. Nu e greu.
Tot ce au de făcut oamenii dvs. este să vă dea la semnat o nouă HG în a) completare, b) modificare și c) adăugire la HG 536 pe 2013 în care după formulările de lemnoasă rigoare să apară că, pe lângă specialistul psihiatru, la medicamentele din anexele de la 14 la 33 să apară și medicii din specialitatea psihiatrie pediatrică (sau pedo-psihiatrie, psihiatrie infantilă, psihiatrie pentru copii, vă rog insistent să treceți formulările alternative în cazul în care unii subordonați au nevoie de un dicționar de sinonime).
Cu mulțumiri. Și la șosea! Mână, birjar!
