Noile descoperiri ale medicinei moderne ar putea modifica radical mijloacele superstiţioase de a planifica naşterea unui copil. În plus, există numeroase tehnici prin care oamenii ar putea să-şi îmbunătăţească performanţele fizice, cognitive, comportamentale ori chiar morale.
1. Studiu de caz: Ritalin, un medicament la îndemână, este un psihostimulant recomandat pentru pacienţii care suferă de hiperactivitate sau deficit atenţional (ADHD). Totuşi, Ritalin este răspândit şi ca „steroid academic“, pentru că stimulează puterea de concentrare şi îmbunătăţeşte memoria.
2. Studiu de caz: Trei copii au fost vindecaţi prin intermediul terapiei genetice de leucodistrofie metacromatică, o boală ce le-ar fi distrus creierul în primii trei ani de viaţă, privându-i de abilităţile de a merge şi de a vorbi, potrivit revistei „Science“. Bebeluşii care suferă de această boală par perfect sănătoşi la naştere, însă dezvoltarea lor începe să regreseze între 1 şi 2 ani, când o zonă din creier începe să se deterioreze din cauza distrugerii mielinei. În prezent, cei trei merg la grădiniţă şi sunt bine.
Moralitatea acestor îmbunătăţiri împart cercetătorii în grupuri ce se intersectează arareori. Întrebarea rămâne: avem dreptul de a lua orice decizii cu privire la corpul nostru şi al urmaşilor noştri? Emilian Mihailov, etician, doctor în filosofie şi director executiv al Centrului de Cercetare în Etica Aplicată (CCEA) şi Constantin Vica, publicist, asistent universitar al Facultăţii de Filosofie şi cercetător CCEA, despre îmbunătăţirea morală artificială au vorbit, la Adevărul Live, despre îmbunătăţirea artificială a capacităţilor noastre.
Dacă până acum am avut probleme etice legate de interacţiunile dintre oameni (dreptul la vot, împărţeala echitabilă, drepturile bătrânilor), odată cu dezvoltarea spectaculoasă a ştiinţei apar alte probleme etice: ce poţi să faci cu ştiinţa. Ea îţi oferă nişte posibilităţi inimaginabile acum 70-80 de ani. Este permis moral să ne folosim de aceste instrumente?, se întreabă Emilian Mihailov.
Printr-o modificare genetică te poţi face tu fosforescent, nu doar un peşte. Acesta este doar un exemplu. Putem merge până la posibilitatea de a-ţi mări capacităţile mentale. Plecând de la modificări genetice amuzante (cum este să fii fosforescent), poţi să ajungi la multe altele. Dacă ţi-ai îmbunătăţi funcţia auzului. Ai putea auzi ce vorbesc oamenii la o distanţă foarte mare, şi aşa apare problema etică, continuă Emilian.
Emilian Mihailov FOTO David Muntean
Este îmbunătăţirea genetică doar un capriciu?
Nu este doar un capriciu. Putem construi argumente valabile şi pentru corpul fosforescent – economisire de energie. Să zicem că anumiţi oameni trebuie „invitaţi“ (aici apare problema, să nu devină obligatoriu) să apeleze la aşa ceva. Pompierii, medicii ar putea beneficia. Capacităţile deja existente scad în timp, la fel cum vederea se înceţoşează când citeşti prea mult, aşa că de ce să nu profite de pe urma acestor ameliorări. Tipurile de ameliorări vor fi mai degrabă specifice acţiunilor, intereselor fiecăruia. Nu cred că ne vom „ameliora“ cu toţii la fel, adaugă şi Constantin Vica.
Scenarii ale viitorului
Un scenariu în care să fim toţi la fel nu este foarte plauzibil. Cafeaua, de exemplu, este un întăritor. Faptul că toată lumea consumă cafea, nu creează panica asta, că toţi suntem la fel. Mulţi tineri iau decizia să -şi facă tot felul de îmbunătăţiri estetice. Asta nu înseamnă iară o uniformizare. Moda vine, moda trece... Nu e o modă dominantă, sunt mai multe în competiţie. Faptul că există posibilitatea de ameliorare nu trimite imediat la uniformizare, spune Emilian.
În unele societăţi s-a întâmplat, controlul politicii asupra puterii medicale. Într-o societate în care există un fascism sau un totalitarism, acolo o astfel de ameliorare nu ar avea nicio perspectivă. Noi vorbim de a avea capacitatea de a avea acces la asemenea metode, spune şi Constantin.
Nu se pune problema de nevoie, îţi doreşti pur şi simplu să îmbunătăţeşti. Mai degrabă sunt dorinţe, nu o nevoie de bază. Poate că ar trebui să ne întrebăm cât de mult şi în ce măsură ne dorim ameliorarea, nu dacă avem nevoie de ea. Trebuie să vedem cu ce riscuri vine această ameliorare, adaugă Emilian.
Problemele societăţii nu se vor rezolva prin ameliorare
Constantin Vica FOTO David Muntean
Mitul tehnologiei care ţine de faptul că orice tehnologie va veni şi va repara. Toate tehnologiile îmbracă nişte valori, nevoi, valori sociale care iau formă în tehnologie, spune Constantin.
Pe de-o parte, cum tehnologia repară, la fel poate distruge, completează Emilian.
Omul modern reprezintă deja o îmbunătăţire
Viagra a fost utilizat iniţial pentru probleme sexuale. Însă acest medicament poate fi folosit şi pentru funcţiile cardiace. O persoană care are probleme motrice, care trebuie să facă exerciţii să-şi îmbunătăţească mersul. Şi pe partea cealaltă avem un atlet care vrea să alerge mai repede, spune Constantin.
Avem medicamentul pentru vindecare, dar şi medicamentul pentru a îmbunătăţi. Cazul exemplar pentru a arăta cum se suprapun cele două situaţii: Pistorius – atletul care şi-a pus un picior bionic (s-a vindecat) însă i-a dat şi o nouă dimensiune. Astfel el nu a fost lăsat să alerge cu ceilalţi sportivi pentru că îi depăşea. Aşa se suprapun cele două teorii, mărturiseşte Emilian.
Omul este într-o continuă transformare. Problema care apare la aceste ameliorări este dacă sunt sau nu reversibilă. Dacă sunt ireversibile ar trebui să gândim atent înainte. Tocmai de aceea, oamenii sunt consiliaţi psihologic înaintea unor terapii. Pentru schimbarea culorii ochilor, dacă ne-am săturat, ne punem lentile de contact, spune Constantin.
Nu tehnologia elimină inegalităţile dintre oameni
Nu va ţine de tehnologie să elimine inegalităţile dintre oameni. Regulile societăţii nu ţin de noroc. Atunci trebuie să vedem dacă am ajuns în situaţia să reîmpărţim beneficiile? Oare un copil care se naşte cu o anumită boală să beneficieze de ameliorări? Toate acestea ţin de societate, spune Constantin.
Dacă am putea face o loterie prin care toţi am pleca de pe picior de egalitate, de ce n-am face asta? Capriciile există şi vor exista, dar cei care se bazează pe ele vor fi respinse, cum au mai fost înainte, adaugă Emilian.
Tentaţia obişnuită este să iei totul la un loc şi, eventual, să respingi în bloc. Trebuie să gândim pe fiecare subiect în parte, continuă Emilian.
La o scurtă analiză istorică putem vedea că răspunsul juridic şi moral a fost foarte ferme. Între timp noi am construit instituţii, reguli, acum suntem arbitrii, spune Constantin.
Eugenia naziştilor
Când auzi eugenie te gândeşti la nazişti. Noi acum facem eugenie, atunci ei făceau altceva: eugenie plus obligativitate. Acum nu mai există obligativitatea. Acum noi putem decide dacă să facem eugenie sau nu. Eugenie nu e ceva rău în sine, ci rău atunci când e cuplat cu instituţii autoritariste, conform lui Emilian.
Noi ne uităm doar la specia noastră, însă uităm de altoi, de iezi... de oi. Noi facem asta de foarte multă vreme. Dacă modificăm tot timpul natura, ar trebui să ne întrebăm de ce acceptăm modificarea altor specii şi nu şi pentru noi? Cred că suntem mult prea concentraţi pe propria specia pentru a nu înţelege că natura are tot felul de mecanisme proprii de ameliorare, spune Constantin.
