Cartea „Organele statului - Abuzul transplanturilor în China” este o compilaţie de eseuri care abordează problema spinoasă a provenienţei organelor folosite în industria de transplant a Chinei, abordând din unghiuri diferite tema abuzurilor în domeniul transplanturilor de organe în acesta ţară.

Cartea deschide subiectul recoltării de organe de la deţinuţi arătând că nu doar deţinuţii executaţi sunt supuşi recoltării de organe în China, dar şi prizonierii de conştiinţă.

"Organele statului" scrisă de 11 autori de pe 4 continente şi 7 ţări, din diferite medii profesionale, oferă o abordare variată a subiectului, care reflectă în ce mod restul lumii ar dori să vadă schimbarea practicilor din China. Eseurile includ declaraţii ale martorilor, informaţii oficiale, statistici, date cronologice şi analize în profunzime ale situaţiei din China.

Volumul merge mai departe ilustrând modul în care practicile lipsite de etică din China afectează de fapt standardele etice în restul lumii, şi, în acelaşi timp, dezvăluie modalităţi de a combate abuzul în transplanturi din China.

Ne aflăm în “faţa unui eseu despre decadenţă, dar şi despre măreţie, spune preşedintele Colegiului Medicilor din România, prof. dr. Vasile Astărăstoae, în prefaţa cărţii, adăugând că volumul de eseuri prezintă împletirea, în domeniul transplantului, dintre ipocrizie, cinism şi standarde duble justificate de un aşa‑zis pragmatism. Ipocrizie şi cinism manifestate la nivelul organismelor internaţionale, al statelor democratice şi al companiilor farmaceutice.

În China, potrivit declaraţiilor oficiale, peste 90% din organe provin de la prizonieri executaţi. Aceasta reprezintă deja o încălcare a standardelor medicale occidentale. Cu toate acestea, chiar dacă am lua în considerare această declaraţie oficială, există cca. 2.000 până la 8.000 de execuţii pe an, care ar trebui să asigure organele pentru 10.000-20.000 de transplanturi anuale.

Oare faptul că în China, în cazul a peste 90% dintre transplanturi, donatorii sunt deţinuţi, nu trezeşte o suspiciune că de fapt deţinuţii şi mai ales prizonierii de conştiinţă, sunt consideraţi oficial bănci de organe?

În august 2010, ONG‑ul Doctori Împotriva Donării Forţate de Organe a făcut un apel către companiile farmaceutice prin care le solicita să evite implicarea în transplanturi care ar putea fi acceptabile din punct de vedere legal, dar nu şi etic.

Răspunsul com­paniilor la acest apel a constat în nouă studii clinice noi, implicând 1.200 de organe transplantate, desfăşurate în spitale civile şi militare chineze. Cu alte cuvinte, companiile farmaceutice nu numai că îşi promovează şi vând medicamentele în China, dar şi susţin dezvoltarea transplantului chiar în aceste condiţii de abuz.

Reacţia împotriva recoltării forţate de organe a venit din partea asociaţiilor profesionale şi a organizaţiilor nonguvernamentale, şi nu din partea statelor. World Medical Association şi organizaţiile transplantologilor au fost cele care au reacţionat.

Merită citit capitolul lui Jacob Lavee privind modul în care societatea isra­eliană de transplanturi a reuşit să impună o nouă lege privind transplantu­rile de organe în Israel, în aşa fel încât pentru cetăţenii israelieni să nu fie accesibilă piaţa chineză de organe provenite de la prizonierii executaţi în China.

Până în prezent, printre cele mai semnificative reacţii la nivel mondial determinate de subiectul tratat de carte se mai numără şi modificarea codului penal - în Spania, în sensul de a-i pedepsi pe cei care obţin un organ cunoscând că a fost obţinut prin mijloace ilegale, precum şi pe aceia care fac publicitate sau promovează obţinerea unor astfel de organe. În Australia, Societatea de Transplant a decis ca programele de formare profesională în transplant din Australia nu vor accepta chirurgi chinezi cu excepţia cazului în care aceştia vor semna un angajament scris că nu vor folosi deţinuţi ca sursă de transplanturi după ce se vor întoarce în China.

Cartea „Organele statului - Abuzul transplanturilor în China” este o carte care îţi dă speranţe.

Îţi dă speranţe că principiile etice se pot afirma; în faţa unui stat puternic, susţinut prin neimplicare de alte state puternice, un grup de oameni – parlamentari, activişti în domeniul drepturilor omu­lui, medici, jurişti, cetăţeni simpli ai unor state, cu toţii uniţi prin comu­niunea sentimentelor şi a ideilor – poate determina o schimbare.

Îţi dă speranţe că, încet‑încet, că cei fără de voce, cei oprimaţi de stat văd că cineva îi apără.

Îţi dă speranţe că oamenii devin solidari împotriva lăcomiei şi opresiunii, pentru apărarea demnităţii umane.

O carte ce merită citită de toată lumea, „Organele statului - Abuzul transplanturilor în China” răspunde la întrebarea dacă este etică utilizarea suferinţei şi vieţii unora pentru a reduce suferinţa şi a prelungi viaţa altora.

Cartea a văzut lumina tiparului doar cu două zile înainte de a fi fost lansată la Iaşi vineri 25 octombrie, la a IX-a Conferinţă Naţională de Bioetică. Lansarea a fost coordonată de prof. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România, Gina Sturdza, traducătorul cărţii şi editura Adenium.

Sursa