Hamid Peseschkian spune că ideea acestei cărţi a apărut din experienţa terapeutică cu diveşti clienţi (familii, doctori, profesori, manageri) care au ajuns treptat să fie foarte stresaţi şi pe care, anumite persoane apropiate le secau de toată energia.

Am simţit şi eu pe pielea mea cum e să ţi se întâmple asta, toţi o simţim la un moment dat. În anii ‘90 se vorbea foarte mult despre stres şi despre managementul stresului, acum suntem în etapa în care vorbim despre energie şi managementul energiei personale, anume despre cum putem să decidem noi înşine, iar nu alţii, ce facem cu energia noastră.

Când l-am întrebat cum s-a simţit scriind această carte, mi-a spus că a scrie o carte este foarte interesant dar, în acelaţi timp, este un proces de însingurare. Te extragi practic din mediul social, te izolezi şi scrii. Un lucru care te seacă de foarte multă energie şi iată, care poate deveni în sine un vampir pentru tine. Hamid consideră că menţinerea echilibrului în viaţă este foarte important şi îi place să combine scrisul cu prelegerile şi seminariile pe care le ţine colaboratorilor şi care presupun interacţiunea directă cu publicul, socializarea.

Cum a ajuns Hamid Peseschkian la psihoterapia pozitivă sau cum a ajuns psihoterapia la el?

Totul a pornit de la tatăl său, Nossrat Peseschkian, care a dezvoltat această metodă în anii ’70. Atunci Hamid avea 10 ani şi îşi aminteşte că a fost crescut şi educat cu aceste concepte. Ulterior, după ce a terminat medicina şi s-a specializat în neurologie, psihiatrie şi psihoterapie a ajuns la concluzia că această metodă umanistă este uşor de înţeles şi se apropie foarte repede de oameni. Probabil de aceea a şi pătruns foarte uşor în aproximativ 60 de ţări din întreaga lume.

Părinţii mei sunt din Iran, tatăl meu a venit în Germania în 1954. În familia noastră este puternic promovat conceptul de cetăţean universal al lumii. În plus, noi îmbrăţişăm religia Baha’i care este foarte deschisă cu alte religii şi concepte. La fel şi această formă de psihoterapie nu îşi propune să aibă o orientare estică sau vestică, ci una integrativă.  

Hamid Peseschkian spune că a ales să fie psihoterapeut pentru că a vrut să facă o diferenţă, o schimbare în societate. A simţit, datorită background-ul său cultural, religios şi prin personalitatea sa, că vrea să facă ceva pentru alţii, să-i ajute să-şi rezolve problemele. Tatăl său l-a insiprat mult. Medodele dezvoltate de Nossrat Peseschkian sunt mai mult decât o simplă intervenţie psihoterapeutică ci au o misiune socială. Ele pot fi folosite de oameni din culturi diferite, de către profesori cu elevii lor, politicieni sau oameni de afaceri.

Cum s-a dezvoltat această formă de psihoterapie?

Nossrat Peseschkian a fost inspirat de două aspecte fundamentale: propriul background cultural (a venit din Iran în Germania, la 9 ani după Al Doilea Război Mondial) şi apoi cel religios – Baha’i, care aduce o perspectivă integrativă. El s-a gândit cum pot fi integrate mai multe metode terapeutice de diverse orientări şi s-a concentrat pe imagina omului ca fiinţă universală, într-o manieră pozitivă. Omul, prin definiţie este o persoană bună, unică, cu mult potenţial. Iar momentele dificile din viaţa omului sunt, de fapt, activatoare ale acestui potenţial, a resurselor sale. Stările negative sunt semnale pe care corpul nostru ni le transmite pentru a ne atrage atenţia asupra unui conflict interior. Dacă învăţăm să „citim” aceste semnale, avem şansa să rezolvăm conflictele interioare. În psihoterapia pozitivă nu doar îl învăţăm pe client cum să rezolve problema cu care vine dar, cel mai important, cum să se ajute singur în situaţii viitoare.

Cum a adordat Hamid Peseschkian momentele dificile din viaţa sa?

Consideră că viaţa este un drum, unul deloc drept, ci cu urcuşuri şi coborâşuri. A ştiut întotdeauna că oamenii nu sunt singuri pe această lume şi când ceva nu merge se poate trece la planul B. Şi dacă nici acela nu funcţionează putem să facem oricând şi planul C sau D. Când unele posibilităţi se închid, întotdeauna există altele care se deschid. Pierdem atunci când ne concentrăm doar pe posibilităţile care evident se închid şi uităm să privim spre noile direcţii care se dechid în faţa noastră. Sau atunci când ne concentrăm doar pe rezultate şi uităm să ne bucurăm de drumul pe care îl parcurgem prin viaţă pentru a atinge aceste rezultate. Atunci când „pierdem direcţia”, poate fi de mare ajutor să vorbim cu alte persoane, să obţinem diferite perspective pe care probabil că nu le-am văzut, să ne lărgim imaginea. E important să nu pierdem din vedere scopul dar, la fel de important este să nu uităm că sunt nenumărate metode prin care îl putem atinge.

Oamenii sunt ca nişte diamante. Săpăm pentru a le descoperi, apoi le şlefuim pentru a le face să strălucească. Este bine să iei tot ce viaţa şi lumea are să-ţi ofere şi apoi să mergi pe drumul tău. Problema apare atunci când oamenii îşi pierd drumul.

Şi ce facem atunci, când pierdem drumul?

Hamid Peseschkian consideră că este foarte important să ne scriem „CV-ul emoţional”. Să mergem în profunzime, dincolo de aspectele profesionale şi să ne concentrăm pe partea emoţională a vieţii şi a lucrurilor care ne fac valoroşi, mândri de realizările noastre. Hamid le retrăieşte atunci când ţine cursuri studenţilor, când dă exemple din viaţa sa. Consideră că este foarte important pentru un terapeut să-şi identifice aceste momente şi îl ajută mult în a-i înţelege pe pacienţi, iar în acelaşi timp, pacienţii simt că sunt înţeleşi, că nu li se vorbeşte „din cărţi”, că şi tu, ca terapeut, ai „cicatricile” tale, ca orice om din lumea asta.

Cum a lucrat împreună cu tatăl său?

La început m-am specializat în Germania, apoi am plecat în Rusia unde  8 ani am desfăşurat proiecte sociale după care m-am întors acasă şi am lucrat 5 ani împreună. Am colaborat foarte bine, dincolo de faptul că am văzut cum lucrează efectiv cu tehnicile, mi-a plăcut foarte mult să observ cum se relaţionează cu alte persoane. A fost un mare iubitor de oameni. Întotdeauna avea un cuvânt bun pentru ceilalţi, o încurajare, un cadou. Căra cu el câteva exemplare din cărţile sale şi le oferea oamenilor cu care intra în contact indiferent de pătura socială din care proveneau. Cred că generozitatea este cuvântul cel mai bun pentru a-l descrie.   

În perioada următoare, Hamid este implicat în organizarea celui de-al 6-lea Congres Mondial de Psihoterapie Pozitivă care va avea loc în noiembrie 2014 în Antalya şi unde vor veni aproximativ 300 de participanţi din 25 de ţări. În cadrul acestui eveniment, se va promova ideea psihoterapiei pozitive nu doar ca şi metodă terapeutică ci ca instrument de intervenţie socială. În acest sens, în Antalia, psihoterapeuţii din Ucraina vor dezbate efectele evenimentelor de pe Maidan, vor exista intervenţii din Kosovo în ceea ce priveşte abordarea stresului post-traumatic, vor fi discutate aspecte integrative ale psihoterapiei pozitive în sfera educaţiei precum şi alte aspecte inovative.

Psihoterapia pătrunde în sufletul şi în mintea oamenilor şi este păcat să nu iasă şi în afara cabinetelor noastre.