Între 21 şi 26 iulie 2014 s-au desfăşurat concursurile de admitere la facultăţile de medicină de stat din ţară. Concurenţa a fost destul de ridicată: în Bucureşti 4,5 pe loc, la Cluj 3,18 pe loc. Ar trebui să ne bucure acest interes, dar interviurile luate tinerilor concurenţi au scos la lumină răspunsuri îngrijorătoare la întrebarea: „De ce aţi dat la medicină?“ Cei mai mulţi vor să plece să profeseze în străinătate, chiar înainte de a păşi vreodată în amfiteatrul facultăţii.
Care să fie cauza acestor decizii? Să fie media, care prezintă doar latura negativă a acestei profesii? Să fie părinţii medici care îşi îndeamnă copiii să plece? Sau e doar prejudecata că, dacă dai la Medicină, trebuie automat să pleci. Un tânăr bacalaureat şi proaspăt student la medicină nu are de unde să ştie greutăţile cu care se confruntă un medic în România. Nu le cunoaştem prea bine nici noi, proaspăt absolvenţi ai facultăţii. De cele mai multe ori suntem familiarizaţi doar cu dificultăţile din centrele universitare, care sunt mult mai bine dotate decât spitalele de provincie.
Şi atunci, în lipsa experienţei nemijlocite, de ce sunt tinerii atât de hotărâţi să plece, chiar înainte de lua contact direct cu medicina românească? Din păcate, e improbabil ca în următorii şase ani situaţia să se îmbunătăţească simţitor. Dar nici în străinătate nu umblă câinii cu covrigi în coadă. Şi în Europa tinerii fug de această profesie. Când ai alte opţiuni de carieră, cu mai puţină învăţătură, mai puţină responsabilitate şi mai mulţi bani, ai fi nebun să nu le alegi.
Este greu să îţi laşi familia şi prietenii şi să pleci unde vezi cu ochii. Ai nevoie de o motivaţie puternică, motivaţie pe care nu o văd la un tânăr de 18–19 ani. Dacă ei vor să plece încă din clipa în care au susţinut concursul de admitere la facultate, atunci de ce nu au ales din start o facultate străină? Are mai mult sens. Să te pregăteşti într-un sistem în care ulterior vei profesa este alegerea corectă. Dar să te pregăteşti în România pentru a pleca mai apoi pare a aduce mari bătai de cap. Din păcate, tinerii boboci medicinişti se grăbesc ca fata la măritat şi pornesc la drum cu o idee preconcepută.
Pe de altă parte, dorinţa lor de a pleca nu mişcă o lacrimă printre politicieni. Să dai o bursă medicilor într-un an electoral nu garantează nimic pentru viitor. Bursa se poate tăia imediat ce trec alegerile. Cred că generaţia de medici care va intra în profesie în 2015 nu o va mai primi. Aceasta nu este o modalitate serioasă de a atrage viitori practicanţi de medicină. Dotarea şi renovarea spitalelor din provincie nu reprezintă o prioritate. Câţi dintre absolvenţii de medicină se întorc să-şi practice meseria în oraşele/satele natale? Câţi dintre proaspeţii studenţi vor face asta? Aproape nimeni.
Un sătuc uitat din Franţa arată mai bine decât un orăşel din România. Case renovate, drumuri asfaltate, grădiniţe cu flori pe trotuare. La noi nu găseşti aşa ceva şi, de multe ori, nu găseşti nici apă curentă sau canalizare. Nu e tocmai o perspectivă atractivă pentru un tânăr medic. Dar politica de stat e greu de schimbat, iar noi suntem inerţi din punct de vedere social. Încă e greu să ne mobilizăm şi să ne strigăm nemulţumirile în stradă. Iar domnilor politicieni nu prea le pasă.
Cu toate acestea, îi felicit pe proaspeţii studenţi medicinişti din toată ţara şi le spun bun venit în profesie. Vă aşteptăm în clinici, la stagii şi în practică. Şi sperăm că perspectiva voastră asupra medicinii în România se va schimba. Specific începutului de drum este mintea deschisă, optimismul şi curajul.
Fiţi voi schimbarea pe care o doriţi!
