Radu a făcut pneumonie cu doar câteva zile înainte de ziua lui de naştere. Urma să aibă o frumoasă petrecere aniversară, la care-şi invitase deja prietenii. Împlinea 7 ani. Boala i-a ruinat însă planurile, făcându-şi apariţia insidios.

„După câteva zile de simptome uşoare de răceală, cu secreţii nazale şi cam atât, a început să tuşească. Nimic îngrijorător. Nu avea febră. A fost la şcoală, a mâncat bine şi s-a jucat. I-am dat un sirop de tuse pe care îl aveam, miere şi ceaiuri călduţe. A doua zi, la fel. A continuat să tuşească, însă mai tare şi mai des. Spre seară, am decis să mergem să-l vadă un medic“, a povestit Larisa M., din Bucureşti, mama lui.

Ajunşi la camera de gardă a unui spital privat, au primit diagnosticul de pneumonie acută, cu recomandare de internare. Puţin circumspecţi, părinţii au rugat medicul să le dea un tratament ambulatoriu, adică la domiciliu. „Sincer, nu ni s-a părut justificată spitalizarea şi nici nu ne-am speriat atât de tare, pentru că nu era o tuse care să nu se mai fi întâmplat niciodată. Mai tuşise aşa şi-i trecuse cu aerosoli“, a precizat ea.

În noaptea următoare, Radu a dormit foarte bine, pentru că tusea se potolise – şi-a făcut efectul medicamentul administrat intravenos la spital. Văzând că se simte mai bine, mama l-a pregătit de şcoală, doar că pe drum, după declanşarea unui acces de tuse, copilul a vomitat în maşină. S-au întors acasă, iar seara, în ciuda tratamentului antibiotic şi cu aerosoli prescris cu o seară înainte, situaţia s-a agravat.
Radu (dreapta) împreună cu fratele său mai mic, Andrei. Foto Arhiva personală

„Le citeam o poveste, lui şi lui Andrei, fratele mai mic. Am observat că respiră foarte greu, i se umfla pieptul când trăgea aer. Nu am mai stat pe gânduri şi am mers din nou la spital. De data asta, ne-am dus la «Matei Balş», unde i s-a făcut şi radiografie şi ni s-a spus că e clar de internare, pentru că avea pneumonie acută cu obstrucţie respiratorie. Plămânii arătau foarte rău, erau plini de secreţie“, a continuat filmul evenimentelor Larisa. Au stat zece zile în spital.

FEBRA NU ESTE OBLIGATORIE

Situaţia descrisă iese puţin din tiparul clasic al pneumoniei, care, de regulă, pe lângă tuse, se manifestă şi cu o stare generală alterată, cu febră. „De cele mai multe ori, pneumoniile sunt însoţite de febră, dar acest simptom nu este întotdeauna prezent. Tusea şi/sau accelerarea respiraţiei, care înseamnă mai mult de 40 de respiraţii pe minut la copilul de până în 5 ani şi mai mult de 20 de respiraţii pe minut la copilul de peste 5 ani pot fi singurele semnale de alarmă“, a precizat conf. dr. Roxana Nemeş, medic primar pneumologie, de la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“, din Bucureşti.

În alte cazuri, persistenţa febrei poate fi cea care pune semne de întrebare. Aşa cum s-a întâmplat în cazul unui alt băieţel, de 5 ani, tot din Bucureşti, internat cu pneumonie bilaterală, la Spitalul Institutului pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului (IOMC) „Alfred Rusescu“. „Febra prelungită a fost cea care ne-a alertat. Trecuseră aproape şase zile în care temperatura avea un trend ascendent, ajungând la valori de 39 de grade Celsius şi chiar mai mult de atât. În rest, avea simptome de răceală, nimic special“, a precizat Dana P., mama acestuia. Spune că nu s-a grăbit să-l ducă la medic, pentru că nu este adepta administrării excesive de antibiotice.

„Fuga la doctor trebuie să dăm în mod inevitabil. Este un comportament iresponsabil ca în momentul în care cel mic are simptome care nu sunt normale să nu ceri ajutor medical şi să-l tratezi după capul tău. Asta este clar o prostie. Cu toate acestea, nu sunt de acord să i se dea antibiotice imediat ce are febră. Mai întâi, trebuie urmărită evoluţia ei. Să nu uităm că febra este un mecanism de luptă al organismului... Eu cred că am ajuns să avem bacterii mutante, rezistente la tratament, tocmai pentru că se face abuz de antibiotice“, şi-a expus punctul de vedere mama copilului.

O CURSĂ CONTRATIMP

Medicii îi dau dreptate femeii, însă doar parţial. Ei atrag atenţia că evoluţia pneumoniei poate fi fulminantă şi-i îndeamnă pe părinţi să fie mai prudenţi.

O pneumonie poate ucide şi în 24 de ore, dar, de regulă, se întâmplă în trei-patru zile de la debutul simptomelor. Acest lucru ţine de agresivitatea germenelui care produce infecţia, dar şi de capacitatea de apărare a organismului“, a avertizat prof. dr. Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie (SRP).

De multe ori este o cursă contratimp, pentru că multe dintre investigaţiile realizate pentru stabilirea cauzei pneumoniei, de care depinde succesul tratamentului, dau răspuns după 48-72 de ore. „E adesea un timp preţios pierdut şi cu antibiograma. De aceea, este esenţial să nu se întârzie prezentarea la medic. Rata ridicată a mortalităţii infantile din ţara noastră e cauzată şi de această prezentare tardivă la specialist, după câteva zile, când pneumoniile au progresat  sau s-au complicat“, a semnalat şeful SRP.

De fapt, potrivit rapoartelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), România figurează pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte numărul de decese provocate de pneumonie în rândul copiilor de până în 5 ani. Mai exact, din cauza acestei boli, în ţara noastră, mor anual, în medie, 895 de copii, mai mulţi decât în India, Bangladesh sau Nigeria. Explicaţia pentru această situaţie absolut dezonorantă, afirmă medicii, este şi lipsa de informare a familiilor, studiile relevând că doar unu din cinci părinţi cunoaşte simptomele pneumoniei şi de aceea numai jumătate dintre copiii bolnavi primesc îngrijiri medicale.

POATE LĂSA SECHELE

Cu pneumonia chiar nu e de joacă. Dincolo de riscul fatal, această afecţiune poate lăsa urme adânci asupra sănătăţii. Una dintre complicaţiile temute sunt bronşiectaziile, un fel de dilataţii în ţesutul pulmonar, care apar prin ruperea pereţilor alveolari lezaţi de infecţie.

Aceste zone sunt „moarte“ din punct de vedere al schimburilor respiratorii şi, pentru că în ele stagnează mucus şi germeni, se pot transforma în adevărate focare de reinfecţie. Este important de reţinut că o pneumonie incomplet vindecată se poate croniciza, ducând în timp la fibrozarea ţesutului pulmonar.

De asemenea, prin intrarea masivă a microbilor din plămâni în torentul sanguin
poate să apară septicemia, care poate conduce la apariţia insuficienţei cardiace sau renale. Migraţia germenilor poate provoca, în funcţie de localizare, artrite, pericardite şi endocardite, dar şi meningită.

Jumătate dintre cazuri pot fi prevenite

Specialiştii estimează că jumătate dintre cazurile de pneumonie care pun în pericol viaţa copiilor sunt provocate de bacteriile Hib (Haemophilus influenzae tip b) şi pneumococ şi că acestea pot fi prevenite prin vaccinare.

În Bulgaria, Polonia sau Grecia, vaccinarea antipneumococ este inclusă în programele naţionale şi a avut ca rezultat un declin al bolilor pneumococice în rândul copiilor, printre care pneumonia, dar şi meningita.

La noi, acest vaccin este disponibil de mai mult timp, dar costul vaccinării trebuie suportat de către părinţi. Drept urmare, mulţi copii nu beneficiază de acest tip de protecţie. Însă dincolo de accesul limitat din motive financiare, care este o problemă importantă, ce trebuie pusă în discuţie la nivelul forurilor decizionale, medicii mai vorbesc de o piedică: vaccinofobia.

O capcană: curentul antivaccinare

Din păcate, în România, părinţii au început să refuze vaccinările, pe motiv că ei nu cred că ele sunt necesare, pentru că au citit pe internet şi s-au contaminat de teoria conspiraţiei, potrivit căreia unii vor să ne extermine. Sunt tot felul de poveşti care circulă şi care nu au nicio legătură cu realitatea“, a declarat dr. Tatiana Ciomârtan, medic primar pediatru, coordonator al Proiectului pentru siguranţa copilului în cadrul IOMC „Alfred Rusescu“.

Din această pricină, multe dintre vaccinuri nu se fac deloc sau complet şi există pericolul să reapară boli pe care le credeam dispărute: difterie, tetanos, pertusis. „Pertusisul omoară, pentru că dă pneumonie. Au fost cazuri de deces prin pertusis acum, în 2014, în Statele Unite“, a arătat medicul. Multe dintre cazurile de pneumonie pot fi evitate şi cu ajutorul vaccinului antigripal.

Sunt forme de pneumonii virale foarte severe, la care nu avem de multe ori tratament antiviral specific şi nu facem altceva decât să susţinem funcţiile vitale, adică respiraţia şi circulaţia. Să nu uităm că gripa sezonieră omoară şi o face prin pneumonie“, a punctat dr. Tatiana Ciomârtan.

Utilitatea acestui vaccin este pusă în evidenţă şi către medicul Florin Mihalţan şi în ceea ce priveşte prevenirea pneumoniilor bacteriene. „Valurile de gripă deschid poarta pentru bacterii, îmulţind cazurile de pneumonii bacteriene. Atunci când virusul gripal surprinde prin faţa sa nouă, pericolul este mai mare, pentru că organismele nu mai au resurse să reacţionează în faţa bacteriilor. De aceea, pentru o protecţie optimă se impune atât vaccinarea antrigripală, cât şi antipneumococică“, a subliniat pneumologul.

Măsuri de prevenţie

Pentru a preîntâmpina infecţiile respiratorii, în general, şi pneumoniile, în special, medicii recomandă respectarea câtorva reguli simple:

- spălatul mâinilor cu apă caldă şi cu săpun cât mai des;

- evitarea contactului cu persoane răcite şi a locurilor aglomerate;

- alăptarea exclusivă în cursul primelor şase luni de viaţă, care întăreşte apărarea naturală a organismului copilului; experţii OMS susţin că acest lucru ar reduce cu 23% numărul cazurilor de pneumonie;

- alimentaţia echilibrată;

- reducerea expunerii la poluare;

- activitatea fizică regulată.