În medie, într-o gardă, medicii din România lucrează continuu, fără pauză, peste 30 de ore, uneori chiar mai mult. Principalele efecte sunt oboseala accentuată şi creşterea semnificativă a riscului de erori profesionale.
La medicii care fac gărzi, stresul este o realitate vizibilă cu ochiul liber, spune dr. Vasile Daraban, intensivist la Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău. El consideră că numărul mare de cazuri, insuficienţa personalului de specialitate, dotările slabe sau puţinele medicamente disponibile duc la nevroză surdă, ostilitate în creştere faţă de profesie, „până la urmă, răsfrântă asupra bolnavului nevinovat pentru toate metehnele care domină peisajul medical românesc“. Dacă socotim numărul şi cadenţa gărzilor de specialitate, slaba calitate a mesei oferite în gardă, implicarea tot mai frecventă a decidenţilor politici în actul medical, reducerea la tăcere sau chiar anularea deciziei terapeutice a medicului, dovedită prin hotărâri ale unor semnatari din diverse consilii medicale pe spital, completăm un tablou sumbru, în care dezamăgirea profesionistului este la ea acasă, alături de un dezinteres evident faţă de rezolvarea academică a cazului prezentat în gardă: „Ce pot spune când un medic primar face reechilibrare hidroelectrolitică «blândă», cu două pungi de 250 ml de ser fiziologic în 24 de ore, la un pacient cu greutatea de 70 de kilograme, cu enterocolită acută, cu 15 scaune diareice pe zi, dar omite recoltarea unei coproculturi, care a rămas în seama anestezistului? Bolnavul a fost transferat în ATI cu o enormă presiune administrativ managerială, după care s-a cristalizat agentul cauzator: piocianicul. Frumos, elegant şi mai ales politic, bacteria care este coşmarul tuturor serviciilor chirurgicale a fost implantată printre cazuri de cezariene, proteze totale de şold şi operaţii de chirurgie abdominală“.
Omul şi spitalul
Sunt două aspecte care trebuie detaliate, când discutăm despre efectul orelor de gardă asupra medicilor. Unul ar fi specialitatea medicului respectiv. „Gărzile pe cardiologie sau chirurgie, de exemplu, sunt mult mai grele decât pe alte specialităţi“, spune dr. Camelia
Diaconu, internist şi cardiolog la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca. Al doilea, profilul spitalului. „Dacă spitalul este unul de urgenţă, nivelul şi intensitatea activităţii medicale sunt superioare unui spital obişnuit, de boli cronice“. Referindu-se la gărzile de la urgenţă, medicul ne mărturiseşte: „După o gardă, am nevoie de cel puţin trei-patru zile ca să îmi reiau ritmul normal somn–veghe. Numai că, după cele trei-patru zile, urmează o altă gardă. Practic, se intră într-un cerc vicios, cu efecte negative asupra stării de sănătate a medicului“.
Cazul care a revoluţionat garda
Dr. Oana Deleanu, pneumolog cu competenţă în somnologie, spune că sunt state în lume care consideră penală somnolenţa, atunci când este cauză de accidente rutiere. „Dacă te sui conştient la volan nedormit şi ai un accident, este ca şi când te-ai sui la volan băut. Douăzeci de ore de nesomn echivalează cu un nivel de alcoolemie de opt la mie.“ În Franţa, prin 2009–2010, spune aceasta, un medic anestezist, după o gardă, a avut un accident şi a murit. Familia a cerut bani de la casa de asigurări. Casa de asigurări a refuzat cererea pe motiv că medicul s-a urcat la volan nedormit. „Acel caz a revoluţionat tot sistemul de gărzi. Rezultatul? În Franţa, ca şi în Germania, gărzile se fac în ture de noapte şi de zi. Nu mai stai 30 de ore nedormit, cum se stă la noi.“
eşi la spitalele de urgenţă gărzile se fac în ture, mai mult de două ore nu prea ai cum să dormi. „Când făceam gărzi la Spitalul Universitar, ne împărţeam noaptea în trei ture de câte patru ore. Dar asta nu însemna că fiecare apuca patru ore de somn, pentru că, după ce terminam tura, mai rămâneam cu încă trei-patru pacienţi nerezolvaţi, pe care trebuia să-i rezolv. Şi uite aşa, până te duci, până te culci, până adormi, de fapt şi de drept, somnul tău însemna două ore. Numai că două ore de somn sunt mult mai bune decât nimic, comparativ cu situaţia în care ai urgenţă după urgenţă şi nu apuci să dormi deloc, iar dimineaţa te apucă frisoanele, după 24 de ore de nesomn“, povesteşte Oana Deleanu.
Directiva ne poate închide spitalele
Prof. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România, vorbeşte despre studiile internaţionale cu privire la efectul oboselii, care au stat la baza raţiunii introducerii Directivei europene 2003/88/EC cu privire la timpul de lucru, neaplicată însă până acum în România. Potrivit normei europene, timpul maxim de lucru pentru medici este de 40 de ore pe săptămână cu tot cu gărzi şi, numai în condiţii excepţionale, 48 de ore pe săptămână, inclusiv gărzile. „Noi am cerut în fiecare an amânare, pentru că altfel s-ar fi închis cel puţin trei sferturi din spitale, mai ales în provincie, acolo unde există unul sau doi anestezişti şi fac gardă la domiciliu“, explică preşedintele CMR. Problema este că, pe de-o parte, medicii care fac gărzi se plâng de oboseală, iar pe de alta, „aceasta este singura metodă prin care le mai cresc veniturile“.
Stresul de la locul de muncă
Gabriela Mihăilescu, neurolog la Spitalul Colentina, afirmă că „Nu medicina ne omoară, cât impactul cu unii oameni mai puţin educaţi, obraznici, care ne toacă nervii şi timpul. Trebuie să stai acolo să înghiţi toate umilinţele, pentru că tu, ca medic, eşti obligat să vezi pe 
toată lumea. Şi cât să rezişti şi fizic? Şi pentru ce? Eu nu pot să dorm când vin din gardă“. Una este să ai de-a face în gardă cu o urgenţă majoră, unde aparţinătorii sunt oameni cu care te poţi înţelege, şi „alta e să îţi vină o trupă de oameni gălăgioşi, obraznici“, crede şi dr. Graţiela Jidovin, internist la Spitalul Orăşenesc Balş. „Capacitatea de concentrare şi de muncă scade, însă a doua zi trebuie să o iei de la capăt – se termină garda la opt dimineaţa, dar tu, ca medic, îţi continui programul normal de lucru. Nu vreau să cred că putem fi asimilaţi unor roboţi“, adaugă medicul doljean.
