Din păcate, de cele mai multe ori antibioticele sunt folosite în orice stare febrilă. Starea de rău, febra, greaţa, vărsăturile sunt simptomele unei banale răceli sau ale unei viroze digestive, care deşi ne „ţintuiesc“ la pat, nu se tratează antibiotice. Acestea au efect doar în cazul infecţiilor bacteriene. Aflaţi din articolul următor care sunt cele mai frecvente erori în utilizarea antibioticelor.
Dr. Carmen Manciuc, director medical Spitalul de Boli Infecţioase Iaşi: „De foarte multe ori antibioticele sunt folosite atunci când apare o stare febrilă. Aceasta este o atitudine greşită, cel mai des febra fiind cauzată de răcelil curente care sunt infecţii virale şi nu infecţii bacteriene. În cazul infecţiilor bacteriene când este nevoie de antibiotic, cel mai frecvent apare febra „în platou“: temperaturile ridicate se menţin tot timpul la valori foarte mari - 39 şi peste 39 de grade. Însă, dacă e vorba de infecţii virale ( n.r. - frecventele şi banalele răceli) febra debutează brusc, cu valori între 38 şi 39 de grade şi apare mai ales dimineaţa şi seara. În astfel de situaţii nu se recomandă administrarea de antibiotice care nu au nici un fel de efect în infecţiile virale. Pentru combaterea febrei se pot utiliza antitermice atunci când valorile sunt peste 38 de grade.
Din experienţa noastră pot spune că cel mai eficient antitermic este paracetamolul. La fel de importantă este hidratarea corectă: ceaiuri calde cu lămâie, apă plată. În ceea ce priveşte împachetările cu oţet, acestea pot fi periculoase mai ales pentru copii a căror piele este foarte sensibilă. Dacă nu se folosesc corect cantităţile - jumătate apă, jumătate oţet - şi se utilizează oţet în exces, aceste împachetări pot cauza iritaţii pe pielea copilului. De aceea, pentru combaterea febrei, recomandăm împachetările cu apă simplă, de la robinet.
Cum ştim dacă e o banală răceală sau o infecţie bacteriană ce trebuie tratată cu antibiotice
Aşa cum spuneam recurgerea la raţionamente simpliste şi simplificatoare de genul „febră înseamnă infecţie, înseamnă antibiotice“ este o atitudine greşită care în timp duce la apariţia unor bacterii rezistente la antibiotice. Repet: administrarea de antibiotice are efect numai în infecţiile bacteriene. Cum putem şti dacă este vorba de o infecţie bacteriană sau una virală? În afara examenului clinic care poate ghida medicul, există două analize de sânge uşor de efectuat şi puţin costisitoare: VSH-ul şi Hemoleucograma. Dacă este o infecţie virală, VSH-ul nu este crescut, iar în Hemoleucogramă nu apare devierea la stânga a formulei leucocitare.
Rezulatele testelor sunt însă mult crescute dacă este o infecţie bacteriană. Atunci apare creşterea VSV-ului sau devierea la stânga a formulelor leucocitare în Hemoleucogramă. Aceste două teste sânge pot ghida medicul pentru a şti dacă e vorba de o infecţie virală ( n.r. - o răceală de sezon) care nu se tratează cu antibiotice sau dacă este vorba deo infecţie bacteriană în care este necesară administrarea de antibiotice. La noi la spital aceste două analize se pot face şi contra cost - 15 lei amândouă: 12 lei Hemoleucograma şi 3 lei VSH-ul.
Virozele digestive: deşi simptomele sunt neplăcute, antibioticele nu ajută deloc
O altă greşeală frecventă este administrarea de antibiotice în virozele digestive. Virozele digestive sunt provocate fie de rotavirusuri - apar mai ales în perioada rece a anului, fie de enterovirusuri - care „circulă“ mai ales vara. Virozele digestive afectează frecvent copii, simptomele fiind febra moderată până la 39 de grade, vărsăturile, scaunele diareice. Copilul nu are poftă de mâncare, este slăbit, moleşit. Deşi simptomele pot speria părinţii şi se pot manifesta pe parcursul a câtorva zile, în nici un caz nu trebuie administrate antibiotice. Se recomandă antitermice pentru conmbaterea febrei, hidratare şi regim alimentar. Există teste specifice pentru a depista rapid un rotavirus, fiind perioada în care mulţi copii fac astfel de viroze digestive. Este un test neinvaziv şi uşor de efectuat tocmai în ideea de a şti despre ce este vorba şi de a nu se administra fără rost antibiotice.
Nu schimbaţi antibioticul după două zile de administrare
O altă greşeală este schimbarea frecventă a antibioticelor (la 1-3 zile), fără să se aştepte suficient semnele de eficacitate. Antibioticul nu este antitermic. Să nu ne aşteptăm ca după o doză de antibiotic să scadă febra. Abia după minim 48 de ore de la prima doză de antibiotic, va apărea o îmbunătăţire a stării clinice, ceea ce include şi o scădere a febrei. Dacă după trei zile de antibiotic, starea de rău, inclusiv febra persistă, înseamnă că nu s-a ales corect antibioticul.
Urmaţi tratamentul aşa cum a fost prescris de medic
Durata insuficientă sau prelungirea inutilă a tratamentului sunt alte două greşeli ades întâlnite.
S-a prescris un antibiotic pentru o infecţie bacteriană, iar după câteva zile de administrare se estompează simptomele şi pacientul renunţă la medicaţie crezând că este mai bine. Însă, tratamentul trebuie urmat până la capăt pentru vindecare. De asemenea, prelungirea inutilă a administrării de antibiotice este la fel de greşită.
Tratamentul cu antibiotice trebuie urmat aşa cum a fost prescris, respectându-se dozele de administrare şi durata integrală - nici mai puţine, nici mai multe zile decât cele recomandate de medic.
Antibioticele nu pot fi folosite în scop preventiv
Mulţi dintre pacienţi cred că administrarea de antibioticele îi va ţine departe de răceli sau de gripă. Repet: antibioticele nu sunt eficiente împotriva virusurilor precum cel al gripei sau împotriva răcelilor. Nu ne feresc de acestea şi nici nu ajută în tratamentul lor. De asemenea, este greşită prescrierea de antibiotice la solicitarea bolnavului sau la presiunea exercitată de familia acestuia.
Studiile arată că la nivel mondial, chiar şi în SUA, 80% din consultaţiile din reţeaua primară se soldează cu reţetă cu antibibotice. Ceea ce înseamnă că şi medicii de familie nu ar trebuie să prescrie cu uşurinţă antibiotice. Dacă există suspiciuni, nelămuriri, pacienţii ar trebui îndrumaţi către un medic specialist pentru consult şi investigaţii“.
