u toţii am trecut prin momentul în care o durere insuportabilă ne-a trimis fuguţa la primul dentist care ne-a ieşit în cale. Atenţie mare însă la ce riscuri te supui.
Preţurile foarte mici nu înseamnă neapărat profesionalism şi siguranţă. În spatele acestui miraj poate sta neglijenţa unui medic care, cu sau fără voie, te poate transforma în victima unui virus necruţător – Hepatita C.
Hepatita este o boală inflamatorie a ficatului, ce se manifestă prin leziuni care afectează funcţionarea lui normală. Hepatita de tip C este o boală virală infecţioasă, produsă de virusul hepatitic C (VHC), care se transmite, în principal, prin sângele unei persoane infectate: de la mamă la făt (în timpul sarcinii sau al naşterii), prin contactul direct cu instrumente medicale ascuţite sau tăioase, nesterilizate, sau prin folosirea aceleiaşi periuţe de dinţi de către mai multe persoane etc.
În cele mai multe dintre cazuri, infecţia poate trece neobservată, fără vreun simptom. Alteori însă, apar simptome asemănătoare unei uşoare răceli, cu febră, dureri musculare sau articulare, ce pot fi urmate de greţuri şi vărsături, lipsa poftei de mâncare, pierdere în greutate sau apariţia icterului (îngălbenirea pielii şi a albului ochilor).
Peste 600.000 de români sunt infectaţi cu acest virus periculos , potrivit Studiului Naţional Multicentric. Iar aproximativ 80% dintre infecţiile acute se cronicizează. Un sfert din pacienţii cu hepatită cronică C dezvoltă ciroză hepatică, iar unul din cinci pacienţi dezvoltă cancer hepatic.
Potrivit statisticilor Asociaţiei Europene a Pacienţilor cu Afecţiuni Hepatice, realizate acum trei ani (European Liver Patients Association), România este pe locul doi în Europa la mortalitatea în urma afecţiunilor hepatice cronice, pacienţii din ţară fiind nevoiţi să aştepte chiar şi trei ani de la diagnosticare până la primirea tratamentului.
Dacă te întrebi cum, trebuie să afli că acest virus se poate transmite prin contactul cu agentul patogen al mucoaselor bucale şi olfactive, dar mai ”poate fi şi din cauza dispozitivelor rotative (turbine, piese de lucru etc.), care favorizează împrăştierea la distanţă a materiilor organice (sânge, salivă), materii posibil contaminate cu germeni patogeni”, completează dr. Ionuţ Leahu, medic dentist.
Astfel, în timpul unui tratament stomatologic, obiectele şi suprafeţele din cabinet, precum şi instrumentarul utilizat, sunt contaminate prin contactul direct cu ţesuturile sau cu lichidele gelatinoase produse de organism, sau indirect, prin aerosoli contaminanţi, precum fragmente de tartru, dentină etc.
Numărul mare de pacienţi ce calcă pragul unui cabinet sau al unei clinici stomatologice este un factor cu potenţial major de creştere a încărcăturii microbiene în spaţiul respectiv. Dr. Leahu precizează că ”fără măsurile adecvate de asepsie şi antisepsie, aplicate riguros în spaţiul stomatologic, riscul de contaminare este unul destul de mare. Spre exemplu, în clinica pe care o deţin, încă de la intrare, pacienţii şi toţi cei care îi trec pragul, sunt rugaţi să îşi pună botoşi de unică folosinţă pentru a reduce încărcătura microbiană”.
Şi igienizarea tuturor suprafeţelor este o parte importantă în activitatea asistentelor din clinicile stomatologice. Pentru prevenirea oricărui risc, toate suprafeţele expuse sunt decontaminate cu substanţe chimice de ultimă generaţie, al căror spectru este foarte larg, având grijă totodată să se respecte timpul de expunere al agentului decontaminant.
De asemenea, înainte de efectuarea unui tratament stomatologic, pacientul trebuie să completeze o fişă medicală, care să cuprindă câteva informaţii referitoare la starea sa de sănătate, boli, infecţia cu virusuri şi dacă i se administrează tratament pentru vreo afecţiune. Chiar dr. Leahu recunoaşte că ”mulţi pacienţi purtători de virus hepatitic b sau c nu anunţă cadrele medicale că sunt purtători ai acestei afecţiuni, de teamă să nu fie refuzaţi de medic”. Astfel, dacă dezinfecţia cabinetului şi a pieselor după fiecare pacient nu este realizată corect, riscul expunerii medicului şi al viitorilor pacienţi este mult mai ridicat.
Toate instrumentele utilizate în cabinetul stomatologic, indiferent dacă au venit în contact direct cu ţesuturi lezate sau au fost folosite în cadrul consultaţiei, trebuie sterilizate. "Respectarea cu stricteţe a proceselor de asepsie si antisepsie, precum şi investiţiile pentru cele mai bune aparate de sterilizare, sunt garanţia faptului că în clinica noastră nu aveţi motive de îngrijorare în ceea ce priveşte afectiunile transmisibile prin sânge sau salivă", linişteşte dr. Leahu.
Şi celalalte obiecte, în afara instrumentarului, care au intrat în contact direct cu pacientul trebuie, de asemenea, sterilizate, dacă se intenţionează refolosirea lor. Pentru ca sterilizarea să fie eficientă, materialele refolosibile trebuie să parcurgă un întreg circuit: dezinfecţia şi curăţarea lor de resturi organice, ambalarea, sterilizarea şi păstrarea instrumentelor sterilizate în condiţii optime, care să evite decontaminarea lor între momentul sterilizării şi cel al reutilizării. ”Instrumentele folosite la un pacient nu se mai folosesc la alt pacient în ziua respectivă", adaugă dr. Leahu.
Astfel, ”instrumentele după fiecare pacient, indiferent dacă este sau nu infectat, trebuie să fie lăsate într-o soluţie specială (prima etapă în dezinfectarea instrumentarului), pentru o anumită perioadă de timp, după care sunt spălate riguros şi sunt ambalate în pungi speciale, de unică folosinţă”, explică dr. Leahu procesul.
Ambalarea materialului în vederea sterilizării asigură sterilitatea materialelor şi manipularea lor în conformitate cu regulile lucrului aseptic. În prezent, există numeroase sisteme de ambalare (pungi, huse individuale, cutii metalice, casolete), iar alegerea unui anumit tip de ambalaj depinde de: metoda de sterilizare folosită, natura materialelor, destinaţia obiectului în cabinetul de stomatologie, volumul mediu de lucru în cabinetul respectiv. Deschiderea repetată a ambalajului poate contamina instrumentarul medical, de aceea, ”în principiu, instrumentele utilizate pentru o anumită procedură stomatologică sunt grupate în acelaşi ambalaj. Ideal este ca un ambalaj să conţină instrumentele utilizabile pentru o consultaţie sau un tratament”, adaugă dr. Leahu.
După ambalare, instrumentele vor fi sterilizate în autoclav la o temperatură ridicată, în care toţi agenţii patogeni mor. Autoclavul se verifică lunar de către autorităţi prin intermediul unor “teste de sterilizare”, care atestă eficienţa sterilizării.
Instrumentele care intră în contact direct cu pacientul şi care nu pot fi schimbate (turbina, contraunghi, spray de aspiraţie, piesa de mână a aparatului de detartraj etc.), precum şi alte suprafeţe sau instrumentar ce nu pot fi autoclavate, sunt curăţate după fiecare pacient cu o soluţie dezinfectantă concentrată. La fel se procedează şi cu capetele metalice ale aparatului de detartraj cu ultrasunete, anse, aspiratoare metalice.
Înainte de a dezinfecta spaţiul de lucru, personalul medical depozitează materialele nesterile în locuri special amenajate (recipiente speciale pentru deseuri periculoase) şi transportă instrumentarul folosit în punctul de sterilizare, unde urmează să treacă prin toate etapele necesare.
În timpul tratamentului stomatologic, se folosesc numai produse consumabile de unică folosinţă (bavete, pahare, ace, manusi, masti, aspiratoare bucale, etc), iar în perioada de pregătire a cabinetului dentar, după fiecare pacient, asistentele dezinfectează toate suprafeţele de contact. Şi scaunul trebuie dezinfectat după fiecare pacient, prin pulverizarea pe toate suprafeţele expuse a unei substanţe speciale care se lasa câteva minute să acţioneze, după care se şterge.
Paharele şi aspiratoarele din plastic, folosite în timpul oricărui tratament, sunt de unică folosinţă şi se aruncă imediat după încheierea vizitei în cabinet. Medicii şi asistentele poartă mănuşi de unică folosinţă, care şi ele sunt aruncate după ce au fost folosite la un pacient. În ceea ce priveşte anestezia, "se folosesc seringi de plastic de unică folosinţă sau seringi metalice sterilizabile cu ace de unică folosinţă. Acele sunt desigilate în faţa pacientului şi, după folosire, se aruncă în containere speciale", completează medicul dentist.
Mobilierul cabinetului de stomatologie şi, în special, suprafeţele orizontale ale acestuia, trebuie dezinfectate zilnic, obligatoriu la sfârşitul zilei de lucru. ”Pentru asta, se folosesc trei tipuri de substanţe antimicrobiene: iodoforii, care au activitate microbicidă bună, chiar în prezenţa materialului organic (sânge, puroi), derivaţii fenolici şi hipocloritul de sodiu, cu activitate antimicrobiană foarte bună, inclusiv asupra virusului hepatitei B şi virusului imunodeficienţei umane”, adaugă dr. Leahu.
Pe de altă parte, procesul de decontaminare cuprinde şi dezinfecţia aerului. Aceasta se poate realiza atât cu ajutorul lămpilor germicide (ce emit radiaţii UV), cât şi, mai eficient, cu ajutorul ”spray-urilor ce conţin: hexilresorcinol, acid lactic sau propilenglicol. Este preferat propilenglicolul deoarece este mai puţin toxic şi nu are acţiune iritantă asupra ochilor şi căilor respiratorii. Toate substanţele utilizate pentru dezinfecţia aerului au activitate microbicidă bună, se amestecă rapid cu aerul contaminat şi rămân în suspensie un timp suficient de lung pentru acţiunea antimicrobienă”, clarifică dr. Ionuţ Leahu.
Şi cum proverbul ”mai bine să previi, decât să tratezi” îşi face încet loc în mentalitatea noastră, acum ai aflat cât este de important ca un cabinet medical să “strălucească” de curăţenie, de la pardoseală, până la halatul medicului şi al asistentei, la masa de lucru şi instrumentele folosite. Totodată, ai în vedere că trebuie să ai tot timpul alături un medic dentist în care ai cea mai mare încredere. Aceste lucruri îţi pot salva chiar viaţa!
