O intervenţia cardiacă unică, atât chirurgicală, cât şi intervenţională a fost soluţia găsită de medici pentru a trata un anevrism voluminos fisurat al unui pacient în vârstă de 82 de ani, în cazul căruia riscul unei operaţii chirurgicale clasice ar fi fost prea mare.
Intervenţia a fost efectuată de chirurgul Teodor Cebotaru şi medicul Şerban Bălănescu, specialist în cardiologie intrvenţională din cadrul Spitalului Monza din Bucureşti.
Echipa cardiologică, anestezică şi cardio-chirurgicală a decis să recurgă la acest tratament hibrid, deoarece oprirea circulatorie completă necesară în timpul unei operaţii clasie i-ar fi putut fi fatală pacientului.
Practic, medicii au a realizat deconectarea vaselor arcului aortic pentru ambele braţe şi pentru creier, prin ligaturarea şi transferarea acestora într-un bypass unic, implantat într-un segment de aortă sănătos.
Intervenţia efectuată pe cord bătând, sub anestezie generală, dar fără oprire cardio-circulatorie, s-a efectuat prin toracotomie minimă (incizie în torace de max. 10 cm). Astfel, trauma a fost redusă la minimum, iar recuperarea post-operatorie a fost rapidă. Dacă alegeam varianta în care opream inima, din cauza vârstei înaintate a pacientului, la finalizarea intervenţiei exista riscul major ca inima să nu mai pornească“, a explicat dr. Theodor Cebotaru, şef de secţie Chirurgie Cardiovasculară la Cardiac Center din cadrul Spitalului Monza.
Imediat după această intervenţie de debranşare a ramurilor arcului aortic pentru braţe şi creier, pacientul a fost transferat în sala de intervenţii endovasculare, unde echipa de cardiologie intervenţională a introdus, pe calea vaselor de la rădăcina coapsei (artera femurală), la nivelul ane-vrismului aortic, o proteză auto-expandabilă.
Anevrismul fisurat al arcului aortic a fost eliminat complet din circuitul sanguin, eliminându-se riscul ca ruptura acestuia să se completeze printr-o hemoragie internă intratoracică gravă. Procedura a fost realizată sub control radiologic, iar poziţionarea precisă a protezei a respectat bypass-ul pentru vasele supra-aortice abia implantate”, a spus conf. dr. Şerban Bălănescu, şef de secţie Cardiologie Intervenţională la Cardiac Center din cadrul Spitalului Monza.
Evoluţia post-operatorie a pacientului a fost optimă cu trezirea rapidă după anestezia generală cu funcţii vitale optime (neurologică, renală, respiratorie şi cardiacă).
Ce sunt anevrismele de aortă şi cum se tratează
Anevrismele de aortă reprezintă dilataţii localizate sau difuze pe traiectul vasului de sânge principal al organismului, care conduce sângele oxigenat de la inimă către creier, membre şi toate organele interne.
Aceste dilataţii, numite anevrisme, când un anumit segment al aortei se dilată cu peste 50% peste diametrul normal al vasului (de maximum 30 mm) pot interesa fie aorta toracică, fie pe cea abdominală, iar în unele cazuri vasul poate fi sever dilatat pe toată lungimea.
Cauzele sunt fie genetice, fie legate de hipertensiunea arterială sau de hipercolesterolemie. Boala este lent progresivă şi, cel mai frecvent, nu produce nici un simptom, descoperindu-se fie cu ocazia unui examen radiologic sau ecografic, fie în cazuri deosebit de grave, în timpul unei complicaţii acute. Cea mai gravă complicaţie a anevrismelor aortei o reprezintă rupturile bruşte, cu hemoragii cataclismice, al căror risc creşte odată cu creşterea diametrului vasului. Astfel, se apreciază că dia-metrele anevrismelor peste care există risc de ruptură sunt de 55 mm pentru aorta abdominală şi de 65 mm pentru aorta toracică.
Tratamentul clasic al anevrismelor aortice mari este cel chirurgical prin înlocuirea segmentului de vas bolnav cu un tub protetic implantat de chirurg, ceea ce impune adesea oprirea completă a circulaţiei.
Tratamentul alternativ, mult mai puţin traumatic şi mai bine tolerat mai ales de către pacienţii în vârstă cu boli multiple asociate, îl reprezintă implantarea pe calea vaselor de sânge de la rădăcina coapselor a unor proteze tubulare cilindrice care se pot auto-expanda în interiorul aortei dintr-un segment sănătos în alt segment sănătos al vasului, scoţând din circuitul sanguin dilataţia anevrismală.
O mare problemă o reprezintă însă păstrarea irigării cu sânge a ramurilor principale ale aortei, care pot avea uneori originea în segmentele dilatate ale vasului.
