Cu ocazia celei de-a șaptea ediții a Zilei Europene a Informării cu privire la Antibiotice, dr. Katrín Fjeldsted, preşedintele Comitetului Permanent al Medicilor Europeni (CPME), a vorbit pentru www.Sanatateatv.ro despre rolul pe care îl joacă doctorii în combaterea fenomenului complex al rezistenţei la antimicrobiene.
Doamna doctor, cum se implică CPME în combaterea rezistenței la antibiotice?
 
Noi avem deja o politică cu privire la rezistența la antimicrobiene și îi încurajăm pe doctori să prescrie antibiotice cu prudență. În același timp, și publicul trebuie ajutat să-și îmbunătățească cunoștințele despre infecții, să reducă cererea de antibiotice, să știe că pentru procurarea de antibiotice este nevoie de rețetă; că dacă le-au fost prescrise antibiotice, trebuie să le ia pentru numărul de zile care le-a fost recomandat, iar dacă le rămân în plus, să știe că s-ar putea să nu fie potrivite pentru altă infecție. Deci sunt foarte multe aspecte ale acestei probleme, care se referă la medici și pacienți, ca și la alte profesii medicale – veterinari și dentiști, care prescriu de asemenea antibiotice, asistente, care în unele țări au drept de prescriere limitată –și trebuie să luăm în considerare toate aceste lucruri. De aceea, CPME, care reprezintă toate asociațiile medicale, colaborează cu veterinarii, dentiștii și cu ECDC, pentru că această problemă ne privește pe toți.
 
Care sunt provocările cu care se confruntă medicii în această chestiune?
 
Profesioniștii medicali sunt cei care după învățământul obligatoriu trec prin alți 10, 12, 14 ani de instruire, și care ar trebui să decidă cu privire la antibiotice. Pentru decizia pe care o iei ca doctor, trebuie mai întâi să consulți pacientul – de preferat să-l și cunoști, deși nu e totdeauna posibil –, să-i cunoști alergiile la antibiotice, să hotărăști dacă este vorba de infecție sau nu, dacă este o infecție virală sau bacteriană, dacă trebuie să investighezi și să dovedești că este una din cele două – deci sunt foarte mulți pași pe care trebuie să-i parcurgi. Și trebuie să și comunici cu pacientul, pentru că trebuie să ai o relație medic-pacient solidă, să existe încredere și să te afli la același nivel cu pacientul, astfel încât ambii să fiți mulțumiți. Dacă pacientul este sigur că are o infecție bacteriană, iar doctorul este sigur că este o infecție virală, atunci acesta are obligația profesională de a informa pacientul și de a discuta. Este mult mai ușor și rapid să scrii o rețetă pentru antibiotic, decât să încerci să convingi un pacient cu care nu ești de acord. Dar asta este obligația profesională. Apoi mai este dimensiunea legală - dacă iei decizia de a prescrie un antibiotic și faci o investigație ca să dovedești că este vorba de o infecție bacteriană, o faci pentru că este clinic necesară, pentru că o cere pacientul sau pentru că ți-e teamă că dacă nu o faci și se dovedește că ai greșit, vei fi dat în judecată? Deci doctorii se simt presați să facă mai multe investigații sau tratamente decât sunt necesare clinic. O altă problemă este legată de firmele care produc antibioticele. Înainte, farmacistul îți dădea numărul de tablete sau capsule care îți erau prescrise; dar acum nu mai este așa, produsele sunt preambalate. Să zicem că ai o infecție pentru care vrei un anume antibiotic, care se găsește doar într-un ambalaj de 30 de comprimate, din care tu folosești doar 15 sau 20 – ce se întâmplă cu restul? Și nu este doar problema companiilor, ci și a autorităților de sănătate, pentru că ele cer ca medicamentele să fie în ambalaje sigilate. Deci toți acești actori evoluează pe scena antibioticelor în afara medicilor.
 
Cât de mare este din perspectiva dumneavoastră problema rezistenței la antibiotice?
 
Cred că asistența medicală se confruntă cu multe probleme în Europa, iar rezistența la antibiotice este bineînțeles una din ele. Dar cu siguranță că lipsa doctorilor și a importanței acordate profesiei medicale sunt în opinia mea probleme chiar mai mari. Politicienii ar trebui să-i asculte pe doctori, așa cum și doctorii îi ascultă pe pacienți. Cred că importanța profesiei medicale în cadrul sistemului sanitar trebuie să fie apreciată, fiindcă personalul medical bine instruit și cu bune posibilități de dezvoltare profesională, rezonabil plătit și cu condiții bune de muncă are mai mari șanse să servească populația în felul în care aceasta are nevoie.

Sursa

"Sănătatea e darul cel mai frumos şi mai bogat pe care natura ştie să-l facă."
Michel de Montaigne
"Un sistem de medicină de familie foarte bine pus la punct, cu medici bine pregătiţi si informati va face ca pacienţii să nu fie nevoiţi să se ducă la spital cu orice afecţiune minoră". Tony Mathie, președintele WONCA Europe
admin@amfms.ro