Dr. Jaime Correia de Sousa este medic de familie în Matosinhos, Porto (Portugalia). Din 2004, predă, în calitate de profesor asociat, la Şcoala de ştiinţe medicale din cadrul Universităţii din Minho şi, începând din 2008, este şef al Departamentului de sănătate comunitară. Este, de asemenea, preşedintele adunării generale a APMFG (Societatea portugheză pentru medicină generală şi medicină de familie), membru al EURACT (Academia europeană a profesorilor de medicină de familie), membru al Societăţii portugheze de alergologie şi a fost, din 2011 până anul trecut, şeful delegaţiei Asociaţiei medicale portugheze (Ordem dos Médicos) la UEMO (Uniunea europeană a medicilor generalişti).
– Care sunt principalele caracteristici ale sistemului de sănătate portughez şi ce rol joacă medicii de familie în cadrul acestuia?
– Sistemul de sănătate portughez este organizat în cinci regiuni administrative (Nord, Centru, Lisabona, Alentejo, Algarve), plus două regiuni autonome (Madeira şi Azore). Fiecare regiune administrativă reglementează atât asistenţa medicală primară, cât şi pe cea secundară. Sistemul de sănătate este finanţat prin taxe astfel încât, în termeni strict financiari, nu este un sistem de asigurări de sănătate cum există în ţări ca Franţa sau Germania, ci este, mai degrabă, similar celui britanic sau suedez. Este, în principal, un sistem public. Unele profesii şi-au creat propriul subsistem în interiorul lui şi beneficiază de un sistem mixt, cu o asigurare publică adiţională. Medicii de familie sunt angajaţi ai sistemului public; contractele lor sunt diferite: pot fi salariaţi sau pot avea contracte mixte, care să prevadă atât venituri salariale, cât şi din capitaţie şi plată pe serviciu; această opţiune există doar pentru aceia din ei care lucrează în echipe multidisciplinare, în cadrul unor unităţi speciale. Indiferent de tipul de contract, medicii de familie au o listă de capitaţie şi rolul de gatekeeper. Peste 60% din ei sunt organizaţi în astfel de grupuri de lucru. Ceilalţi îşi desfăşoară activitatea în locaţii publice, dar nu lucrează în echipă.
– Cum este organizat cabinetul medical în care lucraţi dv.?
– Eu lucrez într-un grup, ca membru al unei echipe compuse din opt medici de familie, şapte asistente medicale şi cinci angajaţi cu funcţie administrativă (recepţie, secretariat etc.), care acoperă o anumită arie geografică, fără limite fixe însă, acest lucru însemnând că pacienţii care s-au mutat din zonă, dar şi cei care locuiesc în vecinătatea acesteia pot rămâne înscrişi, respectiv se pot înscrie la noi. Echipa asigură asistenţă medicală generală a populaţiei adulte şi pediatrice, servicii de planificare familială (frotiuri Babeş-Papanicolaou, consiliere, inserarea dispozitivelor intrauterine şi a implanturilor contraceptive), asistenţa gravidelor (urmărire până în săptămâna 34 de sarcină), vizite la domiciliu, vaccinări, monitorizarea majorităţii bolilor cronice etc. Asistenţa medicală secundară şi cea terţiară sunt asigurate de spitalul regional din apropiere sau de spitalul central, aflat la 10 km. Accesul pacienţilor la spital se face pe baza recomandării date de noi, iar feedbackul îl primim în format electronic. Tot sistemul este computerizat, inclusiv prescripţiile medicale, biletele de trimitere, certificatele de deces, formularele de concedii medicale etc.
– Care sunt problemele cu care vă confruntaţi frecvent în practica de zi cu zi?
– Principalele probleme cu care se confruntă medicii de familie portughezi sunt: volumul de muncă din ce în ce mai mare, din cauza angajatorilor care doresc liste de pacienţi cât mai mari; presiunea resimţită din cauza impunerii a tot felul de indicatori de performanţă, din ce în ce mai mulţi şi mai greu de atins, unii cu validitate clinică incertă; dificultăţi tehnice ale sistemului informatic, care în anumite zone se blochează pentru lungi perioade de timp (una-două ore), impiedicând accesul la orice date medicale; reducerea veniturilor tuturor profesioniştilor din sănătate, ca urmare a crizei economice prin care Portugalia trece de trei ani încoace şi a măsurilor aspre impuse de troica Uniunea Europeană–Forumul Monetar Internaţional–Banca Centrală Europeană.
– Aveţi, pe lângă ocupaţia de medic de familie, numeroase activităţi legate de cercetare şi predare. Sunteţi membru în mai multe asociaţii profesionale naţionale şi europene şi preşedintele Internaţional Primary Care Respiratory Group (IPCRG). Cum a apărut interesul dv. pentru bolile respiratorii?
– În afara ocupaţiei de medic de familie sunt profesor asociat şi şeful Departamentului de sănătate comunitară de la Facultatea de Medicină din Minho, în nordul Portugaliei. Sunt, de asemenea, preşedintele Grupului portughez pentru asistenţă primară a bolilor respiratorii, din cadrul Societăţii portugheze de medicina familiei. Sunt membru în grupul de consiliere pentru Planul naţional portughez pentru bolile respiratorii, organism apropiat Ministerului Sănătăţii. Am fost membru al conducerii IPCRG din 2012. Am devenit preşedinte în mai 2014 şi voi rămâne în aceasta funcţie până în 2016. Sunt, de asemenea, membru al subcomitetelor de cercetare, respectiv educaţie ale grupului. Sunt redactor al secţiunii de educaţie a publicaţieiPrimary Care Respiratory Medicine din 2012. IPCRG este o organizaţie internaţională ce oferă un forum grupurilor naţionale constituente şi comunităţii globale de interes, astfel încât putem spune că reprezintă, la nivel internaţional, perspectivele asistenţei primare a bolilor respiratorii (incluzând tabagismul cronic, astmul bronşic, rinita alergică, bronhopneumopatia obstructivă cronică şi infecţiile respiratorii), fiind un factor de creştere a standardelor de îngrijire în fiecare ţară şi la nivel global, prin colaborare în ceea ce priveşte cercetarea, inovaţia şi diseminarea celor mai bune modele de practică şi educaţie. Din 1992 particip anual, ca director de curs şi coordonator al grupului, la atelierele internaţionale organizate de Asociaţia slovenă a medicilor de familie şi EURACT, cu scopul pregătirii profesorilor de medicină de familie.
– Conferinţa WONCA Europe s-a organizat, anul trecut, la Lisabona şi a fost o întâlnire ştiinţifică de mare succes. Câteva impresii venind din partea cuiva care a făcut parte din comitetul ştiinţific al conferinţei?
– Concluziile Societăţii portugheze de medicina familiei, organizaţia gazdă, sunt foarte bune în ceea ce priveşte felul în care s-a desfăşurat conferinţa. Am avut un număr mare de participanţi, un nivel înalt al sesiunilor, inclusiv al speakerilor invitaţi, prezentări originale, ateliere etc. IPCRG a organizat patru ateliere pe parcursul conferinţei, precum şi un stand în aria de expoziţie, ceea ce a permis stabilirea de contacte cu mulţi medici de familie şi oferirea de pliante şi materiale educative.
– V-aţi născut şi locuiţi în Porto. Faimosul vin local şi-a făcut loc deja în medicină, împrumutându-şi numele unui tip de hemangiom. O serie de preparate galenice obişnuiau să-l includă în categoria vinurilor medicinale. Dv. îl recomandaţi pacienţilor?
– Vinul de Porto este o băutură fantastică, care ar trebui consumată în cantităţi moderate, dar, în ciuda reputaţiei sale trecute de doctorie, nu este potrivit pentru scopuri medicale.
