Pentru moartea Ioanei Caloian se fac vinovaţi şi cei din afara sistemului de sănătate, care au văzut-o şi cărora nu le-a păsat. Povestea bătrânei găsite moartă de frig pe un câmp de la marginea Braşovului va deveni un motiv pentru care alţi bătrâni să nu mai moară, aşa cum îşi doreşte nepoata ei, doar atunci când vom accepta că omenia poate salva mai multe vieţi decât medicii. Şi vieţi de bătrâni, şi vieţi de copii, şi vieţi de adulţi care trebuie să aibă grijă de bătrâni şi copii.
Nu vă supăraţi, aţi văzut cumva o bătrână pe la vreo 80 de ani, îmbrăcată în pijamale, cu o pătură pe ea şi nişte papuci de hârtie în picioare? Tocmai au externat-o de la spitatul Tractorul din Braşov pentru că a refuzat internarea şi doctoriţa de gardă a lăsat-o să plece acasă, la Brăila, când i-a spus că se simte bine. Ce dacă nu avea alte haine la garderobă şi afară erau minus 3 grade? Ea îşi luase semnătură că plecase pe propria răspundere. Înţeleg că agentul de pază a încercat să o oprească. De trei ori. A venit însă o infirmieră binevoitoare, înfăşurată într-un cojoc, şi s-a oferit să o ducă la staţia de taxiuri că “erau doar doi paşi” până acolo. Nu a observat probabil că era în picioarele goale şi nici n-a întrebat-o dacă are bani de o cursă Braşov-Brăila. Taximetristul a fost însă mai vigilent. A refuzat-o şi a dat-o jos. Iar de aici nu se ştie încotro a luat-o. O caută şi câţiva oameni care au văzut mesajul nepoatei sale pe Facebook: tomberoane, guri de canal, adăposturi. Nimic. Sigur nu aţi văzut-o? Se pare că avea în mână foaia de externare şi buletinul... Nu?
Nu. N-a văzut-o nimeni. Sau nu i-a păsat. Cum nu i-a păsat nici doctoriţei de gardă care, pe lângă faptul că se afla acolo în mod ilegal ţinându-i locul medicului care îi coordonase rezidenţiatul, nu s-a sinchisit să o întrebe pe “mamaie” dacă nu cumva are vreun nepot sau vreun copil care să vină şi să o ia de acolo dacă tot se încăpătâţânează şi refuză internarea. În nenorocitele alea de fişe pe care le are un bolnav care este transportat cu ambulanţa de la un spital la altul şi pe care sper că le-a văzut, scria că are 83 de ani şi este din Brăila. Cu ce s-o fi gândit că pleacă acasă, în pijamale şi papuci?
Cu taxiul, desigur. Asta a crezut şi infirmiera care a urcat-o într-unul şi nu s-a mai uitat înapoi, deşi auzise că îi spusese şoferului să o ducă tocmai la Brăila. Numai că acesta şi-a dat seama că destinaţia cerută de bătrână nu e tocmai la o aruncătură de baţ de Braşov şi a refuzat-o. Nu i-a păsat că o lasă în stradă, într-un oraş pe care nu-l cunoştea. Nu avea de unde să ştie că era în vizită la nepoata sa. Şi nici n-a întrebat.
Aşadar, cel puţin trei oameni – medicul, infirmiera şi taximetristul - dacă nu patru, ar fi putut să o împiedice pe Ioana Caloian să plece din spital sau să anunţe poliţia. Dacă era puţin mai hotărât, agentul de pază ar fi reuşit poate să o salveze. Nu a fost, iar celorlalţi nu le-a păsat. Aşa cum nu le-a păsat nici zecilor sau poate sutelor de oameni care au întâlnit-o pe stradă. Ce şi-or fi zicând, dacă şi-or fi zicând ceva? O nebună, o amărâtă care trăieşte pe străzi ... Doamne fereşte!
Cu singuranţă, pentru moartea Ioanei Caloian, cei mai mulţi vor da vina pe sistemul de sănătate din România care, iată, nu este numai bolnav pentru că funcţionează pe baza unor mecanisme stricate care îi permit unui medic reumatolog să ţină locul unui specialist în boli interne, ci şi dezumanizat. Un sistem în care oamenii îşi fac datoria, atunci când şi-o fac, şi atât. Nimic mai mult. Un sistem în care este respectat protocolul, atunci când este respectat, şi nu omul.
Pentru moartea Ioanei Caloian se fac vinovaţi însă şi cei din afara acestui sistem, care au văzut-o şi cărora nu le-a păsat. Tălpile goale ale bătrânei găsite moartă de frig pe un câmp de la marginea Braşovului vor deveni un motiv pentru care alţi bătrâni să nu mai moară, aşa cum îşi doreşte nepoata ei, doar atunci când vom accepta că omenia poate salva mai multe vieţi decât medicii. Şi vieţi de bătrâni, şi vieţi de copii, şi vieţi de adulţi care trebuie să aibă grijă de bătrâni şi copii.
Aţi văzut cumva o bătrână pe la vreo 80 de ani, îmbrăcată în pijamale, cu o pătură pe ea şi nişte papuci de hârtie în picioare?
