Dacă, în România, şefii oficiali ai lumii medicale sunt încă în stare de negaţie, adoptând exclusiv modul defetist, în Anglia, liderii din medicină fac ceea ce trebuie să facă un lider: să aprindă lumina în vremuri întunecate. Sally Davis, cel mai important consilier pe sănătate din guvernul Reginei, a trimis o scrisoare Academiei britanice de ştiinţe medicale în care spune aşa: „Sunt foarte îngrijorată de opiniile publice care spun că medicii prescriu prea multe medicamente şi de aceea este greu să ai încredere în ei. Acelaşi curent de opinie consideră că cercetătorii din medicină sunt cu toţii încurcaţi în conflicte de interese generate de finanţarea industriei farma şi, prin urmare, nici ei nu sunt de încredere“.
Doamna Davis solicită aşadar efectuarea unui studiu independent care să descrie moduri în care societatea ar trebui să privească siguranţa şi eficacitatea medicamentelor şi mecanismele prin care această siguranţă şi eficacitate sunt stabilite (sau nu). Iniţiativa este provocată de controversele recente din Anglia cu privire la eficienţa anumitor medicamente şi care au dus la scăderea încrederii publice în felul în care sunt derulate studiile clinice şi primele etape ale cercetării în farmacologie.
Unul dintre cei mai curajoşi medici francezi este pneumologul Irène Frachon (foto), cea care a stat în 2010 la originea scandalului Mediator, antidiabeticul ale cărui efecte adverse au fost disimulate cu premeditare de laboratoarele Servier. Acum, 
într-un interviu acordat ziarului Le Monde, dr. Frachon, care a solicitat în urmă cu cinci ani o reformare serioasă a sistemului medical, spune că „nimic nu s-a schimbat cu adevărat deoarece pentru o schimbare reală trebuie să ataci interesele financiare. Industria farmaceutică este atotputernică şi noi putem să ţinem oricâte dezbateri dorim, că industria ne va privi cu un zâmbet“.
Dr. Irène Frachon consideră că o bună parte din colegii săi de breaslă trăiesc o iluzie şi nu sunt capabili încă să înţeleagă că toată puterea medicală a fost „acaparată” de industria farmaceutică. Dr. Frachon admite că trecutul său nu este imaculat, ea însăşi colaborând cu industria la începutul anilor 2000. În urma unui atelier de specialitate într-un weekend a primit 3.000 de euro, dar a insistat ca rezultatele publicate în revistele ştiinţifice să menţioneze la final legăturile sale cu industria. Toate colaborările financiare cu industria au încetat după ce a primit un cec de 800 de euro pentru un seminar de două ore ţinut în cadrul unui congres în calitate de Key Opinion Leader. Ajunsă acasă şi întrebată de soţul ei despre conflictul de interese în care se află, dr. Frachon a decis să rupă cecul.
„M-am format ca elevă a profesoarei Isabelle Caubarrere, la spitalul Foch“, povesteşte dr. Frachon. „Dânsa avea o regulă absolută: toţi agenţii companiilor farma nu aveau dreptul să intre în contact direct cu studenţii sau medicii. Erau interzise şi dejunurile sau reuniunile sponsorizate de companii“. Astăzi, pentru medicii tineri este însă foarte dificil să refuze orice legătură financiară cu industria farmaceutică, admite dr. Frachon. Tocmai de aceea „transparenţa este esenţială şi trebuie să fie totală“.
În urma scandalului Mediator, legăturile financiare dintre companiile farmaceutice şi medicii francezi (călătorii, cadouri, mese) trebuie să fie publicate pe internet.
Bugetul sistemului public de asigurări de sănătate (NHS) din Anglia este de peste 100 de miliarde de lire sterline. Anual! Este una dintre cele mai mari organizaţii din lume (comparabilă cu armata Chinei sau McDonalds), dar cu prea puţini directori şi insuficienţi manageri de calitate. Cel puţin asta constată un raport, citat de BBC, din a cărui lectură aflăm că unul din cinci spitale engleze nu au director financiar.
Raportul reproşează birocraţia excesivă a NHS, dar şi o inflaţie de organizaţii medicale lipsite de lideri: există peste 800 de poziţii de manageri neocupate în sistem. Una dintre cauze este lipsa de atractivitate financiară a acestor poziţii, medicii specialişti preferând practica clinică, celei manageriale.
Un raport produs de Lancet, Şcoala de Sănătate Publică de la Harvard şi Universitatea Pennsylvania constată că femeile care lucrează în medicină sunt în mod constant plătite sub nivelul lor profesional, subevaluate şi, în unele ţări, complet neremunerate pentru munca pe care o prestează. Munca asistentelor medicale, a doamnelor din medicină sau a femeilor care au grijă de bolnavii din familie valorează echivalentul a 3,1 trilioane de dolari. Aproape jumătate din această valoare este neplătită.
