Testarea cu succes a vaccinului antirabic, la 6 iulie 1885, este strâns legată de numele savantului francez Louis Pasteur.
Louis Pasteur, chimist și bacteriolog, fondatorul microbiologiei, s-a născut la 27 decembrie 1822, în localitatea Dole, regiunea Jura, în familia unui tăbăcar.
A absolvit Colegiul din Dole și Școala Normală Superioară din Paris, secția de arte (1840), apoi secția de științe (1842). În 1847, și-a susținut teza de doctorat în chimie și fizică. Cariera lui Louis Pasteur a început prin soluționarea unei probleme de mare interes la acea vreme: de ce substanțele identice din punct de vedere chimic reacționează diferit la lumină?
Din 1848, Pasteur a fost profesor de chimie la Universitatea din Strasbourg, iar începând cu anul 1854, a fost profesor și decan al Facultății de Chimie de la Universitatea din Lille, potrivit biography.com. În 1856, un industriaș l-a rugat să afle de ce vinul și berea se acresc odată cu trecerea timpului. Pasteur a demonstrat că atât fermentația cât și alterarea erau cauzate de microorganisme și a prezentat o modalitate prin care se poate preîntâmpina alterarea, numită ''pasteurizare''. Încălzind vinul până la 50°C sunt omorâte microorganismele care îl pot altera. Procesul de pasteurizare a fost testat cu succes la 20 aprilie 1862.
Pasteur a făcut studii și asupra altor microorganisme care interacționează cu materiale organice. A demonstrat că, odată ce este fiartă, carnea nu se alterează decât dacă este expusă particulelor de aer. În 1865, a făcut investigații în cazul unei maladii care omora viermii de mătase. Nu a reușit să izoleze microorganismul, dar a propus ca toți viermii infectați să fie uciși și să se creeze noi culturi de viermi de mătase. Pasteur descoperise deja că maladiile infecțioase erau cauzate de microorganisme. Acest concept a condus la introducerea sterilizării, dezinfecțiilor, vaccinelor și a antibioticelor.
Pasteur însuși a descoperit o serie de vaccinuri, inclusiv cel contra rabiei și antraxului. A creat microorganisme slăbite, ținându-le la căldură. În această stare, nu puteau cauza boala, ci confereau imunitate germenilor pacientului.
Pasteur și-a început cercetările asupra rabiei în 1880, potrivit site-ului www.pasteur.fr. Obiectivul său era să găsească mijloacele de prevenire a maladiei, urmând calea deschisă de cercetările sale anterioare asupra holerei la găini. Reușește mai întâi să stabilizeze virusul și prezintă, în 1884, primele rezultate ale unei vaccinări experimentale a câinilor împotriva rabiei. Odată ce a reușit să obțină un vaccin pentru câini, înainte de expunerea acestora la rabie, Pasteur încearcă să găsească o cale de ameliorare a virulenței virusului. Se gândește astfel să utilizeze o vaccinare care să creeze imunitate după mușcătură și, astfel, să împiedice trecerea virusului la om.
În iulie 1885, Pasteur primește vizita lui Marie-Angélique Meister, al cărei băiat, Joseph Meister, în vârstă de 9 ani, fusese mușcat de un câine suspectat de rabie. Joseph Meister se prezintă în laboratorul său de la Ecole normale din Paris, cu multiple mușcături profunde. Pasteur începe imediat seria de 13 injecții, iar câteva luni mai târziu, are certitudinea că băiatul este salvat. Astfel, data de 6 iulie 1885 rămâne ziua în care a fost testat cu succes vaccinul antirabic. Trei luni mai târziu, Louis Pasteur reiterează experiența cu un tânăr cioban, Jean-Baptiste Jupille, mușcat grav de către un câine turbat. La 26 octombrie 1885, Pasteur prezintă Academiei de Științe rezultatele promițătoare ale tratamentului său asupra rabiei la om, notează www.pasteur.fr. De atunci, laboratorul său este asaltat de către persoane mușcate de animale turbate.
La 1 martie 1886, Pasteur revine în fața membrilor Academiei de Științe pentru a prezenta rezultatele obținute după vaccinarea a 350 de persoane. Dintre acestea, doar una moare, datorită faptului că tratamentul a fost aplicat mult prea târziu, probabil după ce virusul atinsese deja sistemul nervos, restul fiind salvați. Câteva luni mai târziu, Pasteur prezintă rezultatele a 726 de inoculări. Pasteur propune atunci crearea unui institut destinat tratării rabiei, idee susținută de Academia de Științe. Cu ajutorul donațiilor făcute din lumea întreagă, a fost creat, în 1887, un institut dedicat nu doar tratării rabiei, ci și studiului pasteurizării. Institutul Pasteur a fost inaugurat în noiembrie 1888, iar Pasteur a rămas în fruntea acestuia până la moarte, la 28 septembrie 1895. Centru de cercetare, de formare și de tratare, institutul se va extinde rapid la nivel internațional.
Institutul Pasteur din București a fost înființat în 1895, în cadrul Facultății de Medicină Veterinară, purtând inițial denumirea de ''Institutul de Vaccin Animal'', iar în 1921 i s-a atribuit numele omului de știință Louis Pasteur, cu asentimentul Institutului Pasteur din Paris și al Guvernului Republicii Franceze. Institutul Pasteur este un organism științific și tehnic de sprijin al medicinii veterinare din România, în cele trei direcții de activitate ale acestei profesiuni: apărarea sănătății animalelor, apărarea sănătății publice și protecția mediului. În 1949, Institutul s-a scindat în două institute: ''Institutul de Seruri și Vaccinuri Pasteur'' și ''Institutul de Igienă și Patologie Animală'', iar în februarie 1962, cele două institute au fost unificate în ''Institutul de Cercetări Veterinare și Biopreparate Pasteur'', menționează site-ul www.pasteur.ro. În 1991, institutul s-a reorganizat, sub denumirea de ''Institutul Național de Medicină Veterinară Pasteur'', iar în 1998 — în ''Societatea Națională Institutul Pasteur''. De-a lungul existenței sale, aceasta a avut o contribuție esențială în eradicarea unor boli și în reducerea drastică a incidenței altora.
AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Horia Plugaru)
