In ciuda planurilor de a salva un sistem aflat în colaps, românii sunt tot mai bolnavi, iar fondurile pentru analize şi investigaţii medicale din ce în ce mai puţine. Decidenţii din Sănătate au investit sute de milioane de euro în proiecte care mai rău au încurcat. Cardul, coplata şi studiile de fezabilitate pentru spitale sunt doar câteva dintre ele.
Menit să lecuiască frauda, să reducă birocraţia, incompetenţa şi pierderile, sistemul cardurilor de sănătate nu a făcut, până acum, decât să producă bulversare şi frustrare. Iniţiat de Eugen Nicolaescu în 2007, cardul ar fi trebuit să fie operaţional încă din 2010. După numeroase bâlbe şi amânări, cardul a intrat în vigoare, anul acesta, la 1 mai, aducând cu el numeroase probleme tehnice. De luni de zile există cozi interminabile la uşile caselor teritoriale ale asigurărilor de sănătate, deoarece cardul nu a intrat în posesia tuturor cetăţenilor.
Blocarea consultaţiilor la domiciliu este o altă problemă. Medicii de familie ar trebui să folosească sistemul online de validare chiar în timpul vizitei. Aşa că, pe lângă trusă medicală, medicul trebuie să care după el şi laptopul şi cititorul de carduri.
Implementarea sistemului de carduri a înghiţit mulţi bani. Soluţia informatică SIUI a costat circa 20 de milioane de euro, la care s-au adăugat cheltuielile cu fabricarea cardurilor şi achiziţionarea cipurilor. CNAS va mai aloca două milioane de euro pentru servicii de suport şi mentenanţă software. Cele mai multe carduri vor expira în 2018-2019 şi „distracţia” ar putea reîncepe: alte carduri emise, modele noi de cititoare, alte POS-uri şi, mai ales, alţi bani.
Coplata, birocraţie şi bătaie de cap
Lansată în aprilie 2013, coplata a fost o măsură cerută de FMI încă din timpul guvernării Boc şi ar fi trebuit să completeze veniturile spitalelor şi să acopere o bună parte din cheltuieli. Valoarea taxei a fost însă una simbolică, de cinci până la 10 lei, fiind stabilită de fiecare spital în parte. Mulţi pacienţi sunt scutiţi de la coplată. În cei doi ani de aplicare, măsura a produs mai multă bătaie de cap decât venituri la bugetele spitalelor. Suma adunată nu a fost centralizată vreodată, având în vedere că circa 370 de spitale sunt în subordinea administraţiilor locale.
„Analize pentru toţi”, proiect fără rost Programul de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei este o altă gaură de sute de milioane de euro în buget, fără un câştig concret pentru sănătatea publică. O evaluare realizată în 2009, de specialiştii de sănătate publică, a arătat că programul „Analize pentru toţi”, iniţiat de Eugen Nicolăescu în 2006, a fost o risipă a banului public. Pentru a evalua sănătatea cetăţenilor, fostul ministru a ales un eşantion egal cu populaţia României, deşi statisticienii spuneau că ar fi fost de ajuns 6.000 de persoane. Pe scurt, fiecare român a avut dreptul la analize gratuite, în valoare de 50 de lei, însă câştigul nu a fost al pacienţilor. Cea mai mare parte din suma alocată programului a mers către cele câteva sute de laboratoare de analize medicale din întreaga ţară. 20 de milioane de euro s-au cheltuit pentru trimiterea scrisorilor. În final, din 12 milioane de oameni testaţi, 170.000 de pacienţi au primit un diagnostic nou.
Despre construirea unor mari spitale regionale, care să preia mare parte din pacienţii din toată ţara, se vorbeşte de vreo opt ani, mai cu seamă în timpul campaniilor electorale. Amplul proiect a început cu efectuarea unor studii de fezabilitate, în 2007-2008, care au costat circa 11 milioane de euro. În prezent, aceste hârtii nu mai valorează nimic. Construirea a trei spitale regionale la Iaşi, Timişoara şi Craiova se află în continuare pe agenda ministerului, dar studiile trebuie refăcute, pentru a fi puse în acord cu actualele prevederi legislative. Pentru spitale, încă se caută bani.
Ministerul Sănătăţii a cheltuit atunci 20 de milioane de euro doar pentru trimiterea scrisorilor, iar 10.000 de medici de familie s-au ales cu laptop şi imprimantă. Cea mai mare parte din suma alocată programului a mers, însă, către cele câteva sute de laboratoare de analize medicale din întreaga ţară.
Spitalele regionale, doar în studiile de fezabilitate
Despre construirea unor mari spitale regionale, care să preia mare parte din pacienţii din toată ţara, se vorbeşte de vreo opt ani, mai cu seama în timpul campaniilor electorale. Amplul proiect a început cu efectuarea unor studii de fezabilitate, în 2007-2008, care au costat circa 11 milioane de euro. În prezent, aceste hârtii nu mai valorează nimic. Construirea a trei spitale regionale - la Iaşi, Timişoara şi Craiova - se află în continuare pe agenda Ministerului, dar studiile trebuie refăcute, pentru a fi puse în acord cu actualele prevederi legislative. Pentru spitale, încă se caută bani.
