ATENŢIE! Imagini cu un puternic impact emoţional!
Secolul XX poate fi considerat „secolul vaccinurilor”. Vaccinurile, considerate mijloace ideale de luptă contra multor maladii, de principal mijloc de combatere a epidemiilor (de la gripă la varicelă sau oreion), sunt prescrise cu seninătate de medici, mai ales în cazul celor mici. Vaccinurile au intrat şi pe piaţa micilor animale de casă ori a celor de fermă, cu consecinţe financiare considerabile pentru producătorii de vaccinuri animale.
Mai multe dezvăluiri recente – păstrate, însă, doar în cercurile specialiştilor – indică de pe acum că vaccinurile au constituit, în tot secolul XX, o mare şi esenţială sursă de declanşare a numeroase tulburări nervoase, maladii cu caracter imunologic – multe necunoscute în trecut, adică înainte ca administrarea vaccinurilor să devină o practică internaţională – , precum şi a unor epidemii cu o forţă şi o arie de proliferare ori viteză de distrugere imunologică greu de stăvilit.
Caracterul iatrogen (fabricat de om) al virusurilor SIDA ori ebola a fost rareori luat în discuţie de mass-media internaţională, în ciuda unor avertismente şi documente secrete care dovedeau că modificarea genetică în laborator a anumitor virusuri constituia o componentă a războiului biologic, căruia marile puteri şi serviciile lor secrete i-au acordat o importanţă crucială după al doilea război mondial.
Nici utilizarea unor vaccinuri experimentale pe om – ca în cazul soldaţilor americani din Golf – ori folosirea campaniilor de vaccinări în scopul administrării către populaţie (mai ales în Lumea a Treia) a unor vaccinuri experimentale, cu efecte necunoscute, nu au fost şi nu sunt în centrul interesului mass-media. La nivelul mentalului colectiv domneşte o prejudecată bine înrădăcinată: vaccinurile, chipurile, ne păzesc de maladiile infecţioase.
Dezlănţuirea epidemiei supranumită în mass-media „sindromul Golfului”, printre miile de veterani americani participanţi la războiul din Golf (1991), a atras atenţia asupra vaccinului anti-antrax, administrat militarilor debarcaţi în Peninsula Arabică în războiul contra Irakului.
Administrarea vaccinului a fost o normă militară obligatorie, soldaţii americani care s-au sustras vaccinării anti-antrax fiind deferiţi imediat Curţii Marţiale. Or, tocmai cei care s-au sustras administrării celebrului vaccin anti-antrax s-a constatat că nu suferă de „sindromul Golfului”, în timp ce toţi cei vaccinaţi anti-antrax din ordinul Pentagonului nu numai că manifestau forme grave ale bolii, dar ei le-au şi transmis ulterior membrilor familiilor lor (soţii, copii), ba chiar şi micilor animale de casă (câini, pisici).
Dr. Garth Nicolson este cel care a reuşit, după câţiva ani de cercetări, să pună în evidenţă în sângele tuturor celor infestaţi de „sindromul Golfului” un microb bacterian, „Mycoplasma”, care avea ataşat de el un virus SIDA. „Mycoplasma” însă nu se răspândeşte niciodată pe cale naturală.
Ulterior, o epidemie de „sindrom al Golfului” s-a manifestat şi printre deţinuţii închisorii Huntsville, Texas. Aceştia – evident – nu călcaseră vreodată prin Peninsula Arabică. S-a descoperit, însă, că puşcăriaşii fuseseră, inoculaţi experimental cu un vaccin care conţinea viruşi modificaţi genetic.
