Piața sănătății din România este din ce în ce mai puțin atractivă pentru forța de muncă din acest domeniu. Medicii aleg să plece în Occident, unde sînt plătiți mai bine și au un alt statut sau aleg să-și schimbe meseria, absolvenții învățămîntului medical aleg să nu profeseze în medicină iar tinerii care ar dori să fie medici sînt descurajați să urmeze o carieră de medic de salarizarea proastă, de condițiile precare din sistemul medical și, nu mai puțin important, de deprecierea statutului medicului în societate.
Acestea sînt efectele devastatoare pe termen lung.
Vom ajunge o țară fără medici, iar dreptul la sănătate, atît de invocat și clamat de stînga, nu ne va folosi la nimic.
Nimeni nu ne va lua dreptul la sănătate ieftină sau gratuită, el va fi la fel de bățos ca și acum, însă ne vom îmbolnăvi și muri pe capete în lipsa medicilor.
Ca să ajungi un medic prost plătit la 31-32 de ani, atunci cînd îți începi cu adevărat cariera, după 6 ani de facultate, după 3 sau 5 ani de rezidențiat și încă un an de stagiatură, trebuie să cheltui mai mult decît cîștigi toată tinerețea, timp de 10-12 ani. Facultatea de medicină chiar nu e genul de facultate pe care s-o faci în paralel cu munca și nici medicina nu e un al doilea job sau unul dintre cele două-trei joburi pe care le faci în paralel. Medicina înseamnă ore întregi de studiu, ore în care ai nevoie de bani și în care nu poți munci pentru a cîștiga bani. Și nimeni nu-ți dă pe gratis, chit că ești medic sau vrei să devii.
Dacă șantajul etic merge față de medici, ei bine, medicii nu-l pot folosi față de taximetriști, dezvoltatori imobiliari, vînzători la piață, instalatori sau producători de haine. Medicii trebuie să plătească. Trăitul îi costă. Putem spune că nu-i obligă nimeni să se facă medici și dacă nu suportă sau nu rezistă, să nu mai urmeze o astfel de carieră. Exact aceasta e problema. Le-am zis-o de atîtea ori, încît au început să ne asculte.Medicii, ca și profesorii dealtfel, sînt folosiți de către politicieni ca monedă de schimb pentru voturi. Sînt sclavii promiși. ”Îmi dai votul, îți dau sănătate ieftină sau gratuită, am niște sclavi pe care îi folosesc pentru asta.” Piața sănătății este profund dereglată de către stat, care suge puterea de cumpărare a clienților, care administrează prost sau mafiot banii și resursa umană.
Cîți medici vom avea peste zece ani sau douăzeci de ani? Cît de bine pregătiți vor fi aceștia? Cum se împacă colapsul sistemului de sănătate cu colapsul sistemului de pensii? Peste treizeci de ani vom fi o generație de moși eutanasiabili, din lipsă de pensii și medici. Nici măcar nu va avea cine să ne eutanasieze, o s-o facem între noi, cu pietre.
Ne place sau nu, medicina se supune și ea legilor pieței. Știu că toată lumea bună la suflet, generoasă, umană, zice că nu e așa, că sănătatea nu se supune și nu trebuie să se supună legilor pieței. Dar ce ne facem cu medicii sau posibilii viitori medici care se supun legilor pieței, și în absența unei oferte financiare și profesionale consistente, aleg să iasă din sistem, să nu intre în sistem sau să plece în afară?
În logica actualei clase politice, indiferent de partid, pentru refacerea corpului medical ar fi două soluții:
Acestea sînt singurele soluții capabile să salveze corpul medical de la dispariție care pot fi găsite de actuala clasă politică.
Evident, că mai sînt și alte soluții, dar acelea nu respectă principiul populist-politic al sclavagismului medical: ”Am niște sclavi, ți-i trimit să te facă bine pe gratis. Dacă îmi dai votul și mă lași să-ți iau bani. Mersi.” Despre celelalte soluții vom discuta noi.
Sursa: stiripesurse.ro