Contribuie la taxe dar nu au drepturi

În această perioadă de cinci sau opt ani, imigranţii nu au dreptul să voteze şi nici dreptul de a fi aleşi, nu pot înfiinţa partide, nu pot adresa direct petiţii şi nici nu pot lua parte la procesul de luare a deciziilor care afectează oraşul sau regiunea în care trăiesc. Cu toate acestea, legislaţia în vigoare prevede că imigrantul achită, pe durata celor cinci sau opt ani, la bugetul local şi naţional, contribuind prin taxe.

„Colegii mei din lumea arabă au făcut facultatea şi rezidenţiatul aici, au cheltuit bani şi apoi unii ar fi vrut să rămână să practice medicina aici, dar nu au putut. Nu au primit dreptul de liberă practică, cu toate că diplomele lor erau conferite de către statul român”, povesteşte un medic arab intervievat de cercetătorii care au derulat studiul.

Un alt medic arab a ales să studieze stomatologia în România pentru că în ţara lui concurenţa era mult prea mare. Alegerea  i-a fost inspirată de familie, doi dintre unchi fiind deja stomatologi în România. A fost motivat şi de faptul că mulţi dintre prietenii lui au venit în România la studii.

„În România nu poţi profesa dacă nu deţii cetăţenia, iar pe perioada  studiilor nu pot lucra din cauza aceluiaşi motiv”, se arată în raportul de cercetare, care pune accent pe faptul că ţara noastră se confruntă cu un deficit acut de personal medical, deficit care ar putea fi acoperit cu medici originari din ţările arabe.

Medic sirian, voluntar la Spitalul Marie Curie din Capitală

Mulţi au terminat studiile medicale aici, şi-au întemeiat o familie şi au ales să lupte, zi de zi, pentru a salva viaţa pacienţilor români. Uneori, chiar şi fără a fi plătiţi pentru eforturile depuse. Într-o asemenea situaţie se află sirianul Tayssir Elnayef (58 de ani), chirurg specializat pe ortopedie pediatrică. A intrat în contact cu sistemul medical de la noi 1982, după ce timp de doi ani studiase Facultatea de Farmacie în Spania.

„Îmi doream să fac medicină, auzisem că în România se face carte şi am venit aici. Am intrat la facultate şi limba română am învăţat-o destul de uşor. După ce am terminat studiile, m-am întors în Siria, unde îmi doream să profesez şi să mă stabilesc, dar conflictele de acolo m-au făcut să revin în ţara mea adoptivă. M-am căsătorit, am doi copii şi nu aş pleca de aici, cu toate că mi-e greu din punct de vedere financiar”, a explicat medicul chirurg, care momentan este în ultimul an de doctorat.

„Pentru mine spitalul este a doua familie”

Face voluntariat la Spitalul de Copii „Marie Curie” din Capitală din 2009, dar prima oară a intrat în contact cu spitalul în 1989. Pe profesorul Burnei, şeful Clinicii de Ortopedie Pediatrică din spital şi coordonatorul său de doctorat, îl consideră nu doar un foarte bun coleg, ci un adevărat prieten.

„Pentru mine spitalul este a doua familie. Sunt un om religios şi ştiu că voi fi răsplătit de Dumnezeu pentru faptele mele, chiar dacă nu sunt compensat financiar. Fac tot ce îmi stă în putinţă ca să fiu om. Obişnuiam să mai fac voluntariat la graniţa cu Siria, dar acum îmi este imposibil”,  povesteşte chirurgul, care ajunge dimineaţa la ora 7.15 la spital şi pleacă printre ultimii.

Burnei: „Vine înaintea mea în spital şi pleacă după mine”

Asistă la operaţii şi îngrijeşte pacienţi. Mărturiseşte că nu au fost situaţii în care să fie discriminat de părinţi şi speră ca, după finalizarea doctoratului, să rămână în spital. Acelaşi lucru îl speră şi profesorul Gheorghe Burnei.

„Este un bun profesionist şi este parte din echipa mea. A lucrat şi în Siria, a rămas şi fără documente. Din păcate, are o situaţie financiară dificilă însă voi face tot posibilul să îl angajăm în spital pentru că acum lucrează benevol, ştiu cât îşi doreşte să găsească un post în România, aici e familia sa, soţia, copiii...Este un tip foarte modest, a preferat să rămână aici deşi ar putea lucra în străinătate”, a conchis Burnei.  De ce nu vin imigranţii în RomâniaNivelul economic scăzut din România, barierele legate de limba română, poziţionarea geografică şi lipsa unui ajutor real sunt doar câteva dintre motivele pentru care imigranţii nu se înghesuie să vină la noi în ţară. Aceştia evită chiar şi să tranziteze ţara noastră, nu doar din cauza aşezării geografice, ci mai ales din cauza infrastructurii deficitare, afirmă specialiştii, care nu se aşteaptă la un val de imigranţi, în ciuda afluxului pe care-l întâmpină ţările occidentale în ultimele zile.