Trăim într-o lume agitată, stresată, iar orele de relaxare sunt tot mai puține. Frustrările devin mai evidente, depresiile mai profunde, iar lipsa comunicării duce la neînțelegeri. Astfel, dacă până nu de mult mersul la psiholog nu era privit cu ochi buni de către societate, în prezent acest lucru a devenit o necesitate, pentru a preveni o situație sau pur și simplu pentru a ne cunoaște mai bine.
Eroina acestui interviu este psihlogul Angelina Tănase, o femeie pasionată de oameni. Însetată de cunoaștere a renunțat la profesia de medic oftalmolog pentru cea de psiholog. Așa se simte mai aproape de sufletul oamenilor. Activă, blândă și mereu bine dispusă, așa am cunoscut-o pe Angelina Tănase.
Potrivit sursei, psihologul nu oferă sfaturi, dar îl ajută pe om să-și găsească soluția la problema cu care se confruntă. În cadrul interviului am discutat despre cariera sa, oamenii de astăzi, valori, cărți și despre succes.
-Cum este și cine este femeia Angelina Tănase?
În general sunt diferită, uneori empatică și blândă, alteori dură și războinică, uneori contemplativă, alteori activă. Cred că știu să apreciez tot ceea ce face parte din viața mea. Știu să prețuiesc oamenii iubiți și oamenii în general, știu să-i mulțumesc pentru tot ce-mi oferă și pentru că-mi sunt alături.
Lucrurile le fac cu pasiune și atunci când dau ceva, o fac cu drag. Încerc să fiu azi mai bună decât am fost ieri și când îmi reușește sunt bucuroasă. Mă strădui să învăț câte ceva în fiecare zi.
- Să facem o incursiune în trecut, ce v-a determinat să alegeți profesia de psiholog ? De unde până unde vine această pasiune ?
Înainte de psihologie am făcut facultatea de medicină generală. În anul II de facultate am ales ca materie opțională psihologia medicală și cred că anume atunci am descoperit că există ceva care îmi place chiar mai mult decât medicina. Acum cred că am avut dreptate. Am sesizat că psihologia este parcă mai aproape de sufletul meu, dar oricum mi-am dus la bun sfârșit facultatea și am revenit la psihologie la modul serios abia în 2003.
Între timp am urmat rezidențiatul în oftalmologie și apoi am lucrat timp de un an oftalmolog. Tot în acea perioada ne-am bucurat și de venirea copiilor în familia noastră. Iar în anul 2003 m-am înscris la studiile de masterat în psihologie, și iată că de atunci suntem împreună, eu și pasiunea mea.
Consider că medicina și psihologia sunt domenii foarte apropiate. Omul și viața reprezintă valorile de bază pentru mine și probabil pentru mulți dintre cei care aleg aceste profesii, fie de medic, fie de psiholog. Aș putea spune că nu sunt o excepție în acest sens, mulți psihologi și psihoterapeuți sunt și medici de formație. Iar eu am simțit această pasiune ca pe „un ceva” care este al meu.
Pe atunci nu era o profesie de perspectivă și cu atât mai mult una plătită. Ce v-a încurajat să continuați pe această cale?
Interesul pentru ființa umană, pentru ceea ce înseamnă minte și suflet și cum aceste două entități se îmbină într-un corp și formează o unitate indivizibilă. Îmi aduc bine aminte cum am început. Munceam și seara, după program mergeam la ore la Universitate. După masterat am urmat și alte formări profesionale. În tot acest timp citeam, învățam și în particular, purtam discuții lungi și interesante cu colegii și cu profesorii care ne predau. Reflectam asupra lucrurilor învățate, le analizam iar concluziile la care ajungeam le lăsam să-mi influențeze modul de gândire și acțiunile.
Toate la un loc m-au ajutat să-mi dezvolt abilitatea de a privi lucrurile mai profund și din mai multe perspective. Cred că încurajarea mi-a servit și observția cum o schimbare din interior aduce dupa sine schimbări în exterior și vice versa.
- Care este metoda dumneavoastră de lucru ? Ce tip de terapie practicați?
Aplic terapiile și abordările în care am formare. Printre ele cele mai relevante sunt Psihoterapia Sistemică de Familie, Psihoterapia Narativă, NLP, Psihoterapia Somatica și Corporală. Îmi sunt mai aproape abordările nondirective și respectuoase, care investestesc oamenii ca experți în propriile lor vieți, precum este Psihoterapia Narativă. Totuși, cred că pentru persoana care vine la psiholog, dincolo de o metodă eficientă este important să i se ofere respect, înțelegere și empatie.
Faptul că sunteți soția președintelui Curții Constituționale constituie un avantaj? Cum combateți acest stereotip?
Profesia soțului meu este total diferită de a mea, prin urmare nu are cum să mă avantajeze sau să mă dezavantajeze… Iar stereotipurile și credințele, fiecare persoană e liberă să le aleagă și nu mă preocupă combaterea lor. În general, nu mă ocup decât de convingerile proprii, ale copiilor mei și atunci când e cazul, lucrez cu cele ale oamenilor care beneficiază de asistența mea profesională.
- Moldovenii priveau în trecut mult mai rezervat persoanele care apelau la un psiholog. S-a schimbat această atitudine?
Lucurile au evoluat mult în acești ani, dar oricum, este loc pentru mai bine. Oamenii acceptă mai ușor să meargă la psiholog. Unii citesc despre ce înseamnă să apelezi la ajutorul unui profesionist, alții cunosc persoane care au depășit stări nedorite solicitând sprijinul psihoterapeutic. Concetățenii noștri călătoresc, unii dintre ei se stabilesc în occident, ei văd că pentru oamenii de acolo este un lucru absolut obișnuit să depășești unele dificultăți din viață împreună cu psihologul.
Cred că toate acestea influențează modul de percepție a lucrurilor și îi face pe oamenii noștri mai deschiși inclusiv în fața posibilității de a cere suportul unui psihoterapeut. Pot să vă spun că sunt numeroase persoane stabilite în străinătate care atunci când sunt la Chișinău îmi solicită asistența și nu sunt unice cazurile când lucrul continuă și la distanță, prin skype, e-mail.
Mai mult, în prezent și medicii menționează că un tratament este mai eficient și vindecarea survine mai rapid dacă pacientul este într-o stare de echilibru psiho-emoțional. Constatând acest lucru, doctorii recomandă pacienților să se adreseze unui psiholog. Cred că o colaborare între medic și psiholog este un lucru înțelept și îi poate aduce un șir de beneficii persoanei care își dorește să se simtă mai bine.
Cu ce probleme ajung moldovenii la psiholog cel mai frecvent?
Mă voi referi la propria experiență. De cele mai multe ori asist persoane care vor să-și îmbunătățească relațiile cu oamenii apropiați, care vor să se elibereze de frică, anxietate, sau care se confruntă cu nemulțumirea de sine și cu difictultăți în gestionarea emoțiilor. Adesea lucrez cu oameni ce se află sub influența stărilor depresive, dar și cu cei ce conștientizeaza importanța aspectelor psihologice în declanșarea dar și în tratarea afecțiunilor somatice.
- Care sunt miturile în care oamenii cred atunci când merg la psiholog ? Vin după o rețetă a fericirii ?
Aveți dreptate, sunt persoane care vin după rețeta fericirii, dar se pare că cel mai frecvent este mitul că psihologul dă sfaturi. Și în astfel de cazuri, le spun oamenilor sincer și deschis ca eu am o altă opinie. Vedeți dumneavoastră, noi oamenii suntem foarte diferiți, avem valori diferite, aspirații diferite și experiențe de viață diferite, iar o alegere sau o soluție care-mi pare mie excelentă, omul din fața mea o poate considera inadmisibilă.
Tocmai din acest motiv, a sfătui pe cineva ce și cum să facă, nu e cea mai bună cale de a-i fi de ajutor. Pe de altă parte, a discuta cu omul în așa mod încât el să găsească și să înțeleagă care e soluția și alegerea care i se potrivește cel mai bine, mi se pare mai corect și mai eficient.
- Care au fost dificultățile pe care le-ați întâmpinat de-a lungul carierei și cum ați reușit să faceți față? Știu sigur că îmi place ceea ce fac și greutățile le percep ca experiențe din care învăț și merg mai departe. Tot ceea ce fac o fac cu multă pasiune și dăruire.
- Aveți în spate multe istorii și povești. Există unul care să vă fi impresionat în mod deosebit?
Relația dintre psiholg și persona care se adresează după asistență este confidențială. Impresii pot fi multe si diferite, dar indiferent de natura acestora, ele nu vor părasi niciodata formatul acestor discutii.
Ce cărți sunt actuale să le citim în prezent?
Probabil că un librar, o bibliotecară sau o profesoară de literatură ar răspunde mai bine și mai exact la întrebarea dvs. Eu sunt de părerea că e bine să citim ceea ce ne place și nu ceea ce ne este servit ca „zece cărți pe care trebuie să le citească un om cult”.
Pornesc de la ideea că orice carte conține lucruri care ne pot îmbogăți, depinde de noi cu ce rămânem după ce i-am închis ultima pagină. Mai mult decât titlul și actualitatea unei cărți contează deschiderea cu care primim ideile autorului și cum le raportăm la ale noastre. Atunci când citim, mi se pare util să răspundem la întrebarea - ce am găsit important pentru mine în această carte?
- Trăim într-o lume plină de stres și criză de timp. Cum să ne păstrăm calmul și ce soluție aveți ?
De multe ori stresul și crizele se conțin nu în evenimente în sine, ci în atitudinea pe care o avem față de acestea. Sigur, uneori nu depinde de noi ce ni se întâmplă, dar mereu putem alege semnificația pe care o dăm celor întâmlate. A privi lucrurile din această perspectivă ar putea fi un prim pas spre păstrarea calmului. Sunt mai multe soluții și toate sunt bune, dar nici una nu lucrează dacă nu e aplicată practic.
Mulți oameni constată eficiența exercițiilor de respirație pe alții îi ajută conștientizarea senzațiilor corporale, iar alții preferă rugaciunile și afirmațiile pozitive. Prin urmare, e un lucru bun să le cunoști, dar ele încep să ne ajute abia după practicare.
- Cum vedeți dumneavoastră reprezentarea femeilor în structurile de conducere?
Din punctual meu de vedere, actualmente femeile sunt destul de prezente și în funcții de conducere, și în poziții care altă dată erau parcă rezervate bărbaților. Este extrem de important ca în societatea noastră femeile să nu să simtă discriminate și totodată, este necesar să întelegem că pentru a ocupa o funcție, calitățile profesionale și pregătirea nu sunt mai puțin prețioase decât egalitatea de gen.
Sunt o persoană care admir echilibrul și îl caut în toate, și poate inclusiv din acest motiv, cred că indiferent de farmecul pe care ni-l dă genul, dorința de a ocupa un post trebuie să fie însoțită și de capacitatea de a-ți manifesta excelența.
Cât de importantă este implicarea femeilor în viața social politică economică a țării?
De la o zi la alta vedem tot mai multe doamne implicate în viața politică și cea economică a țării noastre. Putem urmări și chiar admira diverse proiecte sociale și culturale organizate cu atâta dedicație de concetățenele noastre. Cred că acest lucru aduce un mare beneficiu tuturor oamenilor și Moldovei în general. De multe ori acolo unde sunt femei, este mai multă culoare și mai mult suflet, mai multe emoții.
Astfel, pe de o parte, emoțiile apropie oamenii și contribuie la fericirea lor, iar pe de altă parte, un lucru făcut cu suflet este făcut bine, iată așadar, cum apar doar avantaje din implicarea femeilor în orice domeniu al vieții.
- Ce sfat aveți pentru femeile care au capacitățile, dar nu au curajul de a se manifesta?
Nu obișnuiesc să dau sfaturi. Iar răspunsul la întrebarea pe care mi-o adresați se conține chiar în această întrebare. Dacă afirmăm că nu avem curaj, adevărul este că doar credem că nu-l avem când, de fapt, el este în interiorul fiecăreia din noi.
Când suntem conștiente de acest fapt, înțelegem că situațiile în care spunem că ne lipsește, nu sunt altceva decât posibilități pentru accesarea și manifestarea curajului de care dispunem.
- Care este rețeta succesului ?
Știu încă din facultate să prescriu rețete pentru substanțe medicamentoase, nu și pentru succes. Succesul la fel ca și fericirea nu are o formulă universală, nu are o compoziție exactă, prestabilită și unanim aprobată. Pentru a avea succes oamenii parcurg căi diferite, apelează la metode diferite și fac uz de diferite cunoștințe și abilități. Cred că printre elementele care însoțesc succesul în general, vom găsi un scop bine formulat, munca și încrederea.
Notă! Acest material este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia Programului.
