E nevoie de foarte mult curaj, determinare și chiar nebunie să-ți petreci cele mai multe ore din viață în sălile de operație, să dovedești că nu aparatura reprezintă totul, ci implicarea și devotamentul. Despre medicina contemporană și felul în care meseria de medic se împleteşte cu pasiunea şi dăruirea, ne vorbește dr. Adrian Boţan, medic primar chirurgie plastică şi reparatorie, Doctor în ştiinţe medicale, Şef Compartiment Chirurgie Plastică , Microchirurgie Reconstructivă și Arsuri, cu sediul pe strada Gheorghe Marinescu nr. 1, parter.

Rep: Ce criterii au stat la baza înființării acestei secții de chirurgie plastică?

dr. A.B: Înfiinţarea secţiei de chirurgie plastică şi reparatorie la Târgu Mureş s-a datorat conducerii Combinatului Azomureş din anul 1985, care avea atunci aproape 10.000 de angajaţi, iar accidentele de muncă erau zilnice, fiind al doilea centru universitar, după Bucureşti, ce a avut o astfel de specializare. În cei 30 de ani de când a debutat activitatea chirurgiei plastice şi reparatorii din Târgu Mureş, aici au fost efectuate o serie de intervenţii, unele în premieră naţională şi chiar mondială.

Rep: Cum ați ajuns la Târgu Mureș?

dr. A.B.: În anul 1981, la concursul de secundariat, actualul rezidențiat, au fost scoase la concurs cinci posturi, în București, Târgu Mureș Brașov, Constanța și Călărași. În toate concursurile pe care le-am dat în facultate, am avut lângă mine un coleg, profesorul Georgescu, șeful Clinicii de Chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă din Cluj, pe care sau îl depășeam cu două sutimi, sau mă depășea cu două sutimi. La secundariat m-a depășit și a luat postul din București, motiv pentru care, nu am avut încotro, și am rămas la Târgu Mureș, dar am rămas în ideea că nu stau mai mult de 3 luni. Pe vremea aceea, legea 77 permitea transferul între centre echivalente. Eu sunt bucureștean, părinții și bunicii erau bucureșteni și, încă cel puțin șase generații dinaintea mea la fel, iar în Târgu Mureș nu călcasem în viața mea. Prima zi de existență practică în acest oraș a fost 22 aprilie 1985, o zi foarte grea, am preluat 45 de paturi cu arși, am muncit mult, dar am constatat că este nevoie de mine aici, orașul m-a adoptat.

Rep: Aveți vreun regret?

dr. A.B: Chirurgia plastică şi reparatorie este o latură importantă a medicinii, dar la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş aceasta nu face parte din curriculă. Multe din lucrările mele științifice sunt prezentate și publicate la mai multe universităţi din Europa, iar pentru elaborarea unei lucrări în premieră internațională am fost onorat cu placheta de argint a Societăţii Internaţionale de Chirurgie Dermatologică.

Rep: Sunt unele medicamente doar mijloace de îmbogățire, și-atât?

dr. A.B: La cabinetul din policlinică, dedicat în principal rănilor cronice, care drenează peste 60% din bolnavii cu răni cronice din teritoriul județului și zonele limitrofe, vin oameni care urmează niște tratamente orale cu diverse preparate a căror nume nu le spun pentru a nu face publicitate sau pentru a evita să fiu dat în judecată. Aceste produse medicamentoase par a fi benefice dar, de fapt, nu reprezintă nimic și nu au nici un efect local, nu există nici o bază clinică pentru a fi administrate, dar ele pătrund pe piață datorită unui marketing agresiv. Unele se dovedesc utile și devin perene, altele se dovedesc inutile. Aceeași situație este și în cazul intervențiilor chirurgicale, multe din acestea se fac în baza unor legende medicale false. Noi nu tratăm boli, ci bolnavi. Tratamentul trebuie să fie individualizat. Iar medicina contemporană este 90% comerț, 10% terapie.

Rep: Care este diferența între chirurgia estetică și cea reparatorie?

dr. A.B: Dorința de a îmbunătăți aspecte fizice ale feței și ale corpului este scopul care a făcut din chirurgia plastică estetică și reparatorie unul dintre cele mai provocatoare domenii ale medicinii, iar costurile asigurărilor malpraxis sunt foarte mari. Chirurgia reparatorie încearcă să refacă până la normal problema unui pacient, îmbunătățește funcțiile fizice și minimalizează desfigurările rămase în urma accidentelor, bolilor sau defectele din naștere. Chirurgia estetică și dermatologia estetică sunt mici ramuri ale chirurgiei plastice reparatorii. Orice chirurg estetician trebuie să aibă bazele chirurgiei reparatorii. Fără discuție că am practicat și eu și aș practica în continuare, dar 90% din timpul și energia mea îl dedic pacienților cu probleme de sănătate, care suferă.

Rep: Ce schimbări a patologiei ați observat în cei 30 de ani de experiență?

dr .A.B: Există o inversare totală a patologiei. Dacă în urmă cu 3 decenii aceasta era dominată de traumatisme la persoane cu vârste până sub 30 de ani, acum avem multe accidente domestice la persoane vârstnice cu diferite afecțiuni asociate, mult mai greu de tratat, adică pacientul suferă de diabet sau hipertensiune și ia medicamente care împiedică vindecarea unor arsuri. De asemenea, fie că nu respectă indicațiile medicilor, fie că le neglijează, în ultimii ani se observă creșterea fără precedent a leziunilor diabetice, ulcerații apărute la nivelul membrelor inferioare, care adesea sunt însoțite de infecții, ce necesită spitalizarea sau intervenția chirurgicală.

Rep: Cine face parte din echipa dvs. de medici?

dr. A.B: O am alături pe dr. Carmen Friciu, medic primar chirurgie plastică şi reparatorie, doctor în ştiinţe medicale și doi medici rezidenți, Piero Renda și Carmen Nădășan.