În data de 29 ianuarie 2015, a fost adoptată în Franţa legea cu privire la limitarea expunerii la undele electromagnetice (publicată oficial în 10 febr. 2015). Este începutul recunoaşterii pericolului radio-frecvenţelor asupra sănătăţii. Legea prevede reguli mai stricte privind publicitatea în domeniul telefoniei mobile şi a celorlalte tehnologii fără fir: a fost interzisă recomandarea şi vânzarea unui telefon mobil copiilor sub 14 ani. În plus, toate reclamele despre telefoanele mobile trebuie să recomande utilizarea căştilor. A fost interzisă utilizarea reţelelor Wi-Fi în locaţiile destinate activităţilor pentru copii mai mici de trei ani, iar în şcoli sunt permise doar în spaţii dedicate activităţilor legate de tehnologia informaţiei.
(http://www.vie-publique.fr/actualite/panorama/texte-discussion/proposition-loi-relative-sobriete-transparence-concertation-matiere-exposition-aux-ondes-electromagnetiques.html)
Recomandările din această lege sunt bazate şi pe studiul Institutului Naţional de Sănătate şi Cercetare Medicală (INSERM), din Bordeaux, din mai 2014, care confirmă legătura dintre utilizarea intensivă a telefonului mobil şi apariţia tumorilor cerebrale.
(http://oem.bmj.com/content/early/2014/05/09/oemed-2013-101754 ).
Dar unde începe „utilizarea intensivă”? Şi pentru care tip de utilizatori? Răspunsurile sunt îngrijorătoare… Rezultatele acestui studiu arată că „utilizarea masivă a telefonului mobil peste 896 de ore pe perioada unei vieţi este asociată cu dezvoltarea tumorilor cerebrale”. Riscul începe să fie concludent pentru un adult, din moment ce utilizează telefonul mai mult de 15 ore pe lună, timp de 24 de ani. La prima vedere, 24 de ani pare o durată puţin alarmantă. Dacă facem însă un mic calcul, vedem că un dispecer dintr-un centru de apel sau oricare manager care vorbeşte 4-5 ore pe zi, ajunge la acest plafon critic de 15 h/lună doar în trei zile. Matematic, ar rezulta un potenţial risc de Alzheimer după doar doi ani şi jumătate, deşi, bineînţeles, biologia nu se supune doar unor reguli statistice. Evidenţiem însă că acestea sunt estimările pentru un adult.
“Se pune deci întrebarea: noua generaţie, care a început foarte devreme utilizarea telefonului mobil, cu cât este mai expusă? Şi apoi, să nu trecem cu vederea că acest studiu a luat în considerare doar un singur factor poluant: telefonul mobil. Dar mai sunt şi alte surse de poluare electromagnetică care emit în permanenţă: antenele GSM, routerele Wi-Fi, staţiile de telefonie fixă DECT, etc.”, a declarat Conf. univ. Dr. Costel Stanciu, presedinte APC Romania.
Printre cei mai activi cercetători în recunoaşterea pericolului cauzat de utilizarea intensivă şi nereglementată a acestor tehnologii se află renumitul doctor cancerolog francez Dominique Belpomme, preşedinte al Asociaţiei pentru Cercetare Terapeutică Anti-Cancer, ARTAC (www.artac.info). Acesta afirmă răspicat că suntem în faţa unei „negări a realităţii ştiinţifice” care ne conduce direct la o viitoare „catastrofă medicală”.
Începând cu anul 2008, D. Belpomme a investigat clinic peste 1200 persoane afectate de electro-hipersensibilitate (ElectroHyperSensitivity – EHS), cel mai mare număr de cazuri studiate la nivel mondial până în prezent. La 71 de ani, după 40 de ani de medicină, experienţa sa ştiinţifică în acest domeniu îl face să afirme că: „utilizarea telefonului mobil peste 20 de minute pe zi va duce pe termen lung la apariţia bolii Alzheimer”şi „Cel mai mare risc astăzi nu este cancerul, ci distrugerea celulelor neuronale care provoacă apariţia bolii Alzheimer. Cei mai tineri sunt foarte vulnerabili, căci utilizează intensiv telefoanele, iar creierul lor nu este matur decât după vârsta de 15 ani. Consult astazi tineri care prezintă simptome de confuzie mentală tip pre-Alzheimer, care pot degenera în demenţă, deficit de memorie imediată, de concentrare, dezorientare spaţio-temporală. Propun restricţii în utilizarea telefoanelor mobile la tinerii sub 15 ani şi prevenirea mamelor să îndepărteze la maxim telefoanele de nou-născuţi. Am constatat, de asemenea, prin numărul consultaţiilor, că femeile sunt de două ori mai sensibile la radiaţiile electromagnetice”.
(http://www.parismatch.com/Actu/Environnement/Deja-l-onde-de-choc-personnes-electrosensibles-aux-ondes-des-portables-d-Internet-de-Bluethooth-707892)
Simptomele datorate expunerii la câmpurile electromagnetice emise de tehnologiilor fără fir sunt foarte variate: migrene, probleme digestive, dureri articulare, oboseală cronică, confuzie, deficit de atenţie, deficit de memorie. Aceste afecţiuni sunt reunite sub denumirea de electro-hipersensibilitate (EHS) şi sunt dificil de diagnosticat, dar sunt prezente la 1% până la 10% din populaţie. Se estimează un procent de 25% până la sfârşitul secolului.
Testele biologice puse la punct de echipa dr. Belpomme nu lasă nici o îndoială. În 90% din cazuri, a depistat la pacienţii săi o vascularizare scăzută a creierului (ce duce la o lipsă de oxigenare), o creştere a nivelului de histamină (indicator al alergiilor şi al scăderii imunităţii), deschiderea barierei hemato-encefalice, o scădere a producerii de melatonină (“hormonul somnului”). Aceste rezultate au fost confirmate şi în laborator pe cobai.
Rezultatul acestor studii a fost publicat în noiembrie 2015 sub egida ARTAC
(http://www.degruyter.com/view/j/reveh.2015.30.issue-4/reveh-2015-0027/reveh-2015-0027.xml?format=INT), cu denumirea “Biomarkeri ce caracterizează şi identifică în mod cert electro-hipersensibilitatea şi sensibilitate multiplă la agenţi chimici ca fiind două aspecte etiopatogenice ale aceleiaşi stări patologice”. Acest studiu este extrem de important pentru că evidenţiază pentru prima dată existenţa unor biomarkeri cerţi pentru diagnosticarea electro-hipersensibilităţii şi constituie un prim pas în recunoaşterea în mod oficial a acestei afecţiuni la nivel mondial, de către OMS şi organismele de sănătate abilitate din toate ţările.
Pacienţilor diagnosticaţi ca fiind electro-hipersensibili, dr. Belpomme le recomandă un tratament antihistaminic, antioxidant şi o vitamino-terapie intensivă pentru o revascularizare a creierului, pentru a se putea reintegra parţial în viaţa cotidiană, cu condiţia unei utilizări foarte precaute a tehnologiilor fără fir.
Sub impulsul acestor semnale de alarmă, sunt ţări care au luat deja măsuri de reducere a poluării electromagnetice la nivel naţional. Dacă în Franţa, precum şi în România, normele de emisie a antenelor de telefonie mobilă sunt fixate la 41V/m, în alte ţări precum Rusia, Austria, China, Belgia,
Luxemburg, Polonia, Grecia, s-au luat măsuri pentru diminuarea acestor valori la 0,3 sau 0,6 V/m, adică de 100 ori mai mici.
Toate aceste informaţii ar trebui să determine şi în România aplicarea la nivel naţional a „Principiului Precauţiei”, recomandat de UNESCO încă din 2005, care poate fi invocat atunci când un fenomen, un produs sau un proces poate avea efecte periculoase, identificate printr-o evaluare ştiinţifică şi obiectivă, fără însă a se putea determina cu suficientă certitudine gradul riscului. În practică, domeniul de aplicare al acestui principiu este mult mai amplu şi se aplică, de asemenea, politicii de protecţie a consumatorilor, legislaţiei europene privind alimentele, sănătăţii oamenilor, a animalelor şi a plantelor. În acest sens, este elocventă atitudinea vice-ministrului israelian al sănătăţii, Yaakov Litzman, care a publicat o scrisoare deschisă în 2013 pentru interzicerea utilizării Wi-Fi în şcolile publice: „Am reflectat îndelung la această problemă şi, chiar dacă nu sunt un specialist în domeniu, mi-e teamă că va veni ziua când vom regreta amarnic afecţiunile ireversibile cauzate copiilor noştri” (http://jssnews.com/2012/08/24/wi-no/)
