E medic de aproape 30 de ani şi, totodată, scriitor. Vorbim despre arădeanca Otilia Ţigănaş, care este şi autoarea cărţii: „Femeia cu şapte pălării”. Volumul a fost vândut atât în ţară, cât şi peste hotare.
Ea a scris despre relaţii, dragoste, femei şi bărbaţi, iar acum are un blog în care împărtăşeşte atât sfaturi de medicină, cât şi din viaţa de zi cu zi. Otilia sfătuieşte online oamenii din cele şase sate aparţinătoare comunei Hăşmaş, unde este medic de familie de 23 de ani, dar şi sutele de români din diaspora care îi scriu. Comuna Hăşmaş se aflată la 84 de kilometri de Arad, iar Otilia de câţiva ani are acolo şi domiciliul. Ea are şi cabinetul tot unde locuieşte aşa că se împarte între gospodărie şi cabinet. „Când nu am pacien'i mă duc dincolo şi pun o supă la fiert. Am asistenta care mă cheamă dacă vine cineva”, spune medicul. Când nu este în bucătărie sau la cabinet, Otilia scrie. Răspunde la mailuri , la mesaje pe Facebook şi scrie pe blog: http://www.otiliatiganas.ro/. De asemenea, arădeanca a scris şi volumul de proze scurte “Femeia cu şapte pălării”, manuscris premiat la debut, care devine prima ei apariţie editorială. Reeditat anul trecut, în 2015.
„Scriu dintotdeauna, de când transformam compunerea standard «Cum mi-am petrecut vacanţa de vară?» în proză scurtă umoristică, iar lucrarea mea era dusă în sala profesorală şi citită acolo, cu voce tare, ca să râdă toţi profii, în pauza mare, la cafea. De când luam invariabil premiul întâi la consursurile de creaţie-elevi şi simţeam, ştiam că scriu uşor, fără nici un efort. Nu aşa cum rezolvam probleme de fizică sau matematică. De când luam singurul 10 la Bac la română, din două clase paralele, eu temeinic pregătită pentru admiterea la medicină care urma peste câteva zile şi în care româna nu era probă de concurs. Riscasem să scriu, pe foaia de examen cu miza BAC-ului, total altfel decât ni se predase.
Analizasem opera lui Marin Preda în felul meu, fără nici o schemă învăţată din manual. În schimb nu-s în stare să conduc bine o maşină, să setez prin calculator, sau să bag un ştecher în priză. Faptul că scrierile mele pot avea pretenţii literare a venit oarecum din mers, chiar nu ştiu care a fost prima scriere, oricum am publicat şi înaintea prozei “Femeia cu şapte pălării”, dar nu carte, prin reviste”, spune Otilia.
Medicul mai adaugă că: „Doar două-trei scrieri sunt autobiografice, cu scene/episoade întâmplate aievea, cea mai intimă fiind descrierea naşterii fiului meu, (adică la propriu!), cu atmosfera din Spitalul Matern Arad, la acea vreme. Vremea ceauşistă. Şi trăirile mele intern- furtunoase. Scrierea a empatizat cu tare multe femei care au născut sau mai nasc încă, şi care s-au regăsit chiar şi azi în text. Nu multe aspecte s-au schimbt de-atunci! Cred că de la această poveste am avut cele mai multe replay-uri. Majoritatea scrierilor mele, însă, sunt fantezie pură”.
Cele mai multe materiale de pe blogul Otiliei sunt legate de medicină, iar în ultima perioadă de Sistemul Informatic: „Dorele, mere Sistemu Info? Că-i vineri, beib!” sau „Mere sistemu- maichii? Doamne ajută!”, „Doctori! Intraţi în sistem exclusiv încet şi trist!” sau „Sunt medic. Nici Dumnezeu şi – sper – nici diavol”.
